Recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei, ce a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 242 cod procedură civilă. calificare. consecinţe.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 50 din data de 10.05.2017
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr. 2967/40/2015, Sindicatul "A."; a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistența Socială și Protecția Copilului B., Consiliul Județean B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la: plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, începând cu data de 9.04.2015, respectiv prin stabilirea salariului de încadrare la nivelul maxim din unitate pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație (diferențele dintre salariile primite efectiv în plată și cele stabilite la nivel maxim conform acestor dispoziții); actualizarea acestor sume la rata inflației începând cu data de 9.04.2015 și până la data plății; obligarea pârâților ca la stabilirea salariului să țină cont (în cazul promovărilor în funcție și al numirii în funcții de conducere, precum și la trecerea în altă treaptă de vechime) de procentele aferente vechimii în muncă și în funcție avute la data promovării, care urmează să fie incluse în indemnizația de încadrare brută lunară de la data de 31 decembrie 2009, chiar dacă respectiva vechime în muncă/în funcție a fost îndeplinită ulterior acestei date; obligarea pârâților la despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând diferența dintre salariul de bază și sporul stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație și salariul primit efectiv în plată în intervalul 1 ianuarie 2010 - 9 aprilie 2015 de fiecare salariat, în baza art. 27 din O.G. nr. 137/2000; obligarea pârâților la plata de despăgubiri egale cu dobânda legală de la data înregistrării acțiunii la instanță și până la data plății efective; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 31 mai 2016, Tribunalul Botoșani, în temeiul dispozițiilor art. 242 Noul Cod de procedură civilă, a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamanți pentru neîndeplinirea de către aceștia a obligațiilor stabilite prin încheierea de ședință din data de 26.04.2016, respectiv depunerea de precizări în care să se arate în raport de cine consideră că ar trebui stabilite drepturile salariale pretinse.
La data de 28 noiembrie 2016 Sindicatul A. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, deoarece motivele pentru care s-a dispus această măsură nu mai subzistă, sens în care a atașat copie extras de pe dispozitivul deciziei nr. 23/26.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă.
Prin încheierea de ședință din 5 ianuarie 2017, Tribunalul Botoșani a respins cererea de repunere pe rol, cu motivarea că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația stabilită în sarcina lor prin încheierea de ședință din data de 26 aprilie 2016, măsura suspendării fiind dispusă în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, iar nu în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs la data de 9 ianuarie 2017 Sindicatul A..
În motivare a arătat că nu se impune suspendarea judecații cauzei și apreciază că interpretarea primei instanțe este una eronată, deoarece motivele pentru care s-a dispus suspendarea din 05.01.2017 nu mai subzistă și, pe cale de consecință, solicită admiterea recursului împotriva încheierii de suspendare și continuarea judecății.
Consideră că drepturile salariale, conform Legii nr.71/2015, trebuie stabilite în raport de o persoană care a fost încadrată în aceeași funcție/grad/treaptă la salariul maxim în cadrul Consiliului Județean B. și în cadrul D.G.A.S.P.C B.. In concret, solicită raportarea la persoanele indicate de către D.G.A.S.P.C în răspunsurile atașate, nr. 13739/ 23.05.2016 și nr. 7381/ 14.03.2016, precum și la tabelul atașat la dosar cu nivelul maxim al salariului și să se observe că există diferențe de salarizare între tabelul atașat inițial și răspunsurile primite de la pârâte, motiv pentru care a solicitat indicarea valorii nivelului maxim al salariului în cadrul Consiliului Județean B. și în cadrul D.G.A.S.P.C B. pentru fiecare funcție/grad/treaptă. Chiar dacă salariile și sporurile acordate sunt confidențiale, este de notorietate că există diferențe salariale între angajații care au aceeași funcție/grad/treaptă în cadrul Consiliului Județean B. și în cadrul D.G.A.S.P.C B. și probabil că din aceste motive cererile au fost de cele mai multe ori ignorate.
Cu privire la capătul de cerere nr. 4, a solicitat obligarea pârâților la despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând diferența dintre salariul de bază stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/ grad /treaptă și gradație și salariul primit efectiv în plată în intervalul 1 ianuarie 2010 - 9 aprilie 2015 de fiecare salariat, în baza art. 27 din O.G. nr. 137/2000.
A atașat tabelul cu nivelul maxim al salariului din cadrul Consiliului Județean B. și D.G.A.S.P.C B., stabilit pentru fiecare funcție/grad/treaptă și răspunsurile primite.
De asemenea, a solicitat primei instanțe obligarea pârâților Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. și Consiliul Județean B. de a depune la dosar valoarea nivelului maxim al salarului în cadrul D.G.A.S.P.C B. și în cadrul Consiliului Județean B. pentru fiecare funcție/grad/treaptă în funcție de tabelul atașat la dosar, iar dacă există diferențe salariale între angajații care au aceeași funcție/grad/treaptă în cadrul D.G.A.S.P.C B. în funcție de tabelul menționat mai sus, să le nominalizeze, de asemenea, să precizeze care este nivelul maxim al sporurilor acordate în luna aprilie 2015 pentru fiecare funcție/grad/treaptă în cadrul D.G.A.S.P.C B. și în cadrul Consiliului Județean B. în funcție de tabelul atașat, iar dacă exista diferențe de spor între angajații care au aceeași funcție/grad/ treaptă în cadrul D.G.A.S.P.C B. în funcție de tabelul atașat la dosar, să le nominalizeze, cererile înaintate direct fiind ignorate. S-au depus toate diligențele pentru a preciza în raport de cine ar trebui stabilite drepturile salariale, însă au fost ignorate atât de pârâți cât și de instanță.
Totodată, recurentul a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Legal citați, intimații Consiliul Județean B. și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. au depus la dosar întâmpinare, arătând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația stabilită în sarcina lor de instanță, obligație care se justifică prin aceea că este mult mai ușor pentru sindicat să identifice funcțiile similare pentru fiecare dintre membrii săi, care să permită raportarea la salariile stabilite la nivel maxim în cazul altor angajați, eliminându-se astfel posibilitatea de a se greși soluția ce se va pronunța.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge pentru considerentele ce succed:
Cu referire la încheierea ședinței de judecată din data de 5 ianuarie 2017 a Tribunalului Botoșani, la care face referire recurentul în memoriul de recurs, Curtea reține că prin aceasta a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, cerere formulată de Sindicatul A. în numele și în calitate de reprezentant legal al reclamanților, cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(1) Cod procedură civilă, "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate";. Dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol prevăd că "la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin.(1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua";.
Prin cererea de repunere pe rol (fila 225 dosar), Sindicatul "A."; a menționat că motivele pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă, atașând cererii copii după comunicatele privind deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă - cu referire la decizia nr. 23 din 26.09.2016, pronunțată în dosar nr. 1733/1/2016 (filele 226 și 231) și după sentința civilă nr. 285/2016 a Tribunalului Botoșani - secția I civilă (filele 227 - 230).
Or, aceste înscrisuri nu pot fi calificate ca îndeplinind obligația stabilită de instanță în sarcina reclamanților la 26.04.2016, anume de a preciza în raport de cine consideră că ar trebui stabilite drepturile salariale pretinse.
Prin urmare, în mod corect instanța a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.
Având în vedere că prin motivele de recurs reclamanții critică însăși măsura suspendării judecății dispusă de instanța de fond și cum, potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (2) Cod procedură civilă "recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului";, instanța urmează a analiza și legalitatea încheierii din 31.05.2016 a Tribunalului Botoșani, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) Cod procedură civilă, "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.";
Corelativ acestor îndatoriri ale judecătorului, subsumate principiului rolului său activ în aflarea adevărului, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.(1) Cod procedură civilă "părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia";.
În speță, neîndeplinirea obligației puse de instanța de fond în sarcina reprezentantului celor 61 de reclamanți, de a preciza, în concret, în raport de cine consideră că ar trebui stabilite drepturile salariale pretinse, a fost sancționată cu suspendarea judecării cauzei, conform dispozițiilor art. 242 alin.(1) Cod procedură civilă.
Contrar susținerilor din memoriul de recurs, prin Precizările depuse la dosarul de fond (filele 209 și 211), reprezentantul reclamanților nu și-a îndeplinit întocmai această obligație. Afirmații precum aceea că "este de notorietate că există diferențe salariale între angajații care au aceeași funcție/grad/treaptă în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului B."; nu sunt suficiente pentru a răspunde solicitării instanței.
Tot astfel, referirea generică "… înțelegem să ne raportăm la persoanele indicate de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. în răspunsul atașat, nr. 7389 din 22.04.2016"; nu răspunde întru-totul solicitării instanței. Aceasta, deoarece fiecare dintre cei 61 de reclamanții în numele cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată de către Sindicatul A., având funcții contractuale și grade/trepte profesionale diferite are pretenții proprii, ce se analizează individual.
Prin urmare, precizarea acțiunii, în concret, trebuie să vizeze pretențiile (elementele pe baza cărora să poată fi stabilită situația de fapt în speță) pentru fiecare reclamant/categorie de reclamanți, având în vedere funcția contractuală, gradul, gradația, etc.
O astfel de precizare se impune chiar în raport de adresa nr. 7389 din 22.04.2016 a intimatei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. (fila 40 dosar fond), având în vedere, spre exemplu, mențiunea de la pct. 11 a acesteia (cu referire la funcția contractuală îngrijitor, gradația 2), sau faptul că șapte dintre cei 25 de salariați menționați ca având nivelul maxim al salariului de bază acordat în luna aprilie 2015 pentru funcțiile respective au calitatea de reclamanți în cauză.
Așa fiind, Curtea, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare în cauză și a dispozițiilor art. 242 alin.(1) Cod procedură civilă.
| ← Anulare certificat de încadrare în grad de handicap. cerere... | Perimare. cereri de repunere pe rol a cauzei şi, respectiv, de... → |
|---|
