RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONTESTAŢIE ÎMPOTRIVA RAPORTULUI DE EVALUARE. INADMISIBILITATEA CONTESTĂRII ÎN BAZA ART.21 DIN LEGEA NR.85/2006. -art.21, art.116 şi art.117 din Legea nr.85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 605 din data de 26.11.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. CONTESTAȚIE ÎMPOTRIVA RAPORTULUI DE EVALUARE. INADMISIBILITATEA CONTESTĂRII ÎN BAZA ART.21 DIN LEGEA NR.85/2006.
-art.21, art.116 și art.117 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.605/26.11.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin SENTINȚA nr.1497/F/2013 din 15 mai 2013, Tribunalul Bihor a admis contestația formulată de creditorul S. M. și a încuviințat efectuarea unei expertize judiciare pentru determinarea valorii de circulație a imobilelor înscrise în CF 153319, 153323 și 153330 Oradea. A dispus suspendarea procedurilor de vânzare a acestora până la întocmirea raportului de evaluare.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului judecătorul sindic a reținut următoarele :
La data de 17 aprilie 2013 a fost depus de către lichidatorul judiciar un raport de activitate în cuprinsul căruia s-a arătat că bunurile aflate în patrimoniul debitorului au fost evaluate. Potrivit raportului de evaluare întocmit de către P. P. V. C. valoarea totală a bunurilor imobile situate administrativ în O. str. C. nr. 118 este de 653.000 euro ( filele 4-115 vol. V ). Aceleași bunuri la momentul deschiderii procedurii insolvenței au fost evaluate la suma de 1.857.322 euro ( fila 126 vol. V ).
Potrivit art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 împotriva raportului de activitate întocmit de lichidatorul judiciar oricare dintre creditori poate formula contestație, judecătorul sindic putând dispune, la cererea acestuia suspendarea executării măsurii contestate. Valorificarea bunurilor în cadrul procedurii falimentului trebuie să urmărească consilierea intereselor concursuale ale creditorilor prin prisma principiului maximizării averii debitorului. Stabilirea prețului de pornire reprezintă în acest context un element deosebit de important întrucât orice negociere sau vânzare are ca punct de pornire valoarea reflectată în raportul de evaluare.
Așa fiind, judecătorul sindic a reținut că valoarea determinată în cadrul prezentei proceduri de către P. P. V. C. se situează la un nivel cu mult mai mic decât cea efectuată la solicitarea creditorului, reprezentând o treime din cea stabilită la momentul debutului procedurii de insolvență . Regresul înregistrat de piața imobiliară nu poate justifica în nici un fel, spre exemplu, ca prețul de pornire pentru un imobil situat într-o zona cu un potențial comercial important din Oradea să fie de numai 251 000 euro în condițiile în care el este compus din teren în suprafață de 1.765 mp și o construcție de 788 mp.
Stabilirea acestuia este cu atât mai greu de acceptat cu cât în prezent piața imobiliară s-a stabilizat. În condițiile în care contestatorul este creditor, consideră că pornirea licitațiilor de la nivelul sumelor reflectate în regulamentul de vânzare aduce atingere drepturilor sale. Tocmai de aceea, ținând seama că sumele amintite nu corespund unei valori de circulație ce poate fi apreciată fără deținerea unor cunoștințe de specialitate, se impune reținerea motivului invocat sub acest aspect și reevaluarea bunurilor de un expert autorizat, sens în care a și admis contestația.
Cât privește cererea de suspendare, judecătorul sindic a reținut că alineatul 5 al aceluiași articol conferă în mod expres această posibilitate în vederea conservării și protejării drepturilor care ar putea fi afectate de măsurile întreprinse de lichidatorul judiciar. Ca atare, considerând întemeiată și această cerere, a admis-o.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat recurs creditoarea B. I. - R. Sp.A, solicitând modificarea sa în sensul respingerii contestației, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, iar contestația formulată este în principal inadmisibilă, iar în subsidiar nefondată. În primul rând, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 21 alineatul 3 din Legea nr. 85/2006 întrucât rapoartele de evaluare nu sunt acte ale lichidatorului judiciar și nu pot fi atacate în cadrul unei contestații împotriva măsurilor luate de către acesta. După cum rezultă din cuprinsul contestației, nu se contestă nici o măsură luată de către lichidatorul judiciar, ci exclusiv rapoartele de evaluare despre care lichidatorul judiciar face vorbire în cadrul raportului de activitate depus la data de 17.04.2013. Dacă am considera că raportul de evaluare reprezintă o măsură luată de către lichidatorul judiciar, atunci acesta trebuia contestat în termen de 3 zile de la luarea măsurii. Or, rapoartele de evaluare au fost depuse la dosar la data de 19.02.2013, iar contestația a fost formulată la data de 17.04.2013, fiind astfel tardivă.
Recurenta a arătat că, în opinia sa, aceste rapoarte nu pot fi contestate pur și simplu, pe calea unei contestații adresate judecătorului - sindic, ci doar pe calea unei contestații formulate împotriva procesului - verbal al adunării creditorilor prin care s-ar aproba aceste rapoarte de evaluare și s-ar decide pornirea vânzărilor de la prețurile ilustrate de rapoartele de evaluare. Or, după cum au susținut și în fața instanței de fond, atâta timp cât creditorii nu s-au pronunțat asupra acestor rapoarte, adunarea creditorilor având pe ordinea de zi acest punct fiind convocată pentru data de 14.05.2013, ulterior momentului formulării contestației, aceasta din urmă este prematură. Având în vedere că raportul de evaluare nu este un act al lichidatorului judiciar, în mod nelegal s-a dispus de către instanță și suspendarea vânzărilor.
Pe fondul contestației, recurenta apreciază soluția instanței de fond ca nelegală, în lipsa oricărei probațiuni administrate în cauză. Instanța a reținut fără nici un fel de probe că piața imobiliară s-a stabilizat și a făcut aprecieri personale asupra unui potențial preț de pornire în cazul imobilelor în litigiu. Instanța a preluat argumentele contestatorului fără a face minime eforturi pentru a afla dacă acestea corespund realității și a ignorat un raport de specialitate. Dispunând suspendarea vânzărilor, judecătorul - sindic a făcut aprecieri de oportunitate, prejudiciind astfel creditorii, deși doar aceștia pot hotărî asupra prețului de pornire și modalității de valorificare a bunurilor debitoarei, iar judecătorul sindic are doar un control de legalitate. Nu sunt fondate susținerile contestatorului nici în ceea ce privește subevaluarea bunurilor. În anul 2009 nu s-au făcut evaluări cu privire la aceste bunuri, ci doar în anul 2008, iar valoarea acestor bunuri a fost stabilită la 1.375.800 Euro. Probabil, contestatorul a avut în vedere și valoarea altor bunuri aduse în garanție care aparțin însă unor terți garanți și nu societății debitoare, astfel că nu au fost evaluate în procedură.
În drept, recurenta invocă prevederile art. 304 Cod de procedură civilă și ale Legii nr. 85/2006.
În probațiune, solicită proba cu înscrisuri, anexând copii rapoarte de evaluare.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, potrivit art. 116 alineatul 1 din Legea nr. 85/2006, lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de către lichidator, sub controlul judecătorului sindic. Lichidatorul poate fi ajutat la unele operațiuni de lichidare a bunurilor, spre exemplu, la evaluarea bunurilor sau la vânzarea propriu-zisă, de un evaluator autorizat ANEVAR. Pe de altă parte, în cadrul procedurii falimentului, administratorul special reprezintă interesele asociaților societății, astfel încât potrivit art. 18 litera c din Legea nr. 85/2006, acesta poate formula contestații. Principiul care guvernează operațiunea de lichidare este acela al maximizării averii debitorului în vederea satisfacerii cât mai complete a creanțelor. În măsura în care valorile de evaluare stabilite de către rapoartele de evaluare care au fost comunicate, în extras, ar coincide cu prețul de vânzare, și acest preț ar fi fost acceptat de către creditori, s-ar fi ajuns în situația în care nici măcar creanța băncii nu ar fi fost acoperită, prejudiciind astfel atât restul creditorilor, cât și asociații debitorului. Mai mult decât atât , așa cum a arătat și în fața instanței de fond, nu s-au avut în vedere investițiile efectuate de la data întocmirii primului raport de evaluare în anul 2009. Consideră că în mod corect a dispus instanța suspendarea executării măsurii contestate, raportat la faptul că executarea acestei măsuri, respectiv aprobarea prețului conform raportului de evaluare și a regulamentului de vânzare, în cadrul Adunării creditorilor, ar fi adus prejudicii atât creditorilor, cât și asociaților debitorului. Nu poate fi primită susținerea recurentei că prin efectuarea expertizei dispuse de judecătorul sindic s-ar crește cheltuielile de procedură, atâta vreme cât s-a obligat să suporte costurile expertizei, onorariul a și fost achitat, iar expertul a făcut deja convocările pentru efectuarea expertizei.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate de recurentă, precum și din oficiu, cu luarea în considerare a apărărilor intimatului, instanța constată următoarele:
Rapoartele de evaluare întocmite în cauză au fost depuse la dosar la data de 19.02.2013 de către lichidatorul judiciar, printr-o adresă înaintată în acest sens judecătorului - sindic.
La data de 17.04.2013, intimatul contestator depune la dosar contestația soluționată de judecătorul - sindic prin sentința ce face obiectul recursului, arătând în cuprinsul ei că înțelege să conteste "raportul de evaluare întocmit de către lichidatorul judiciar numit în dosar prin evaluator P. V. C. SRL."; S-a solicitat prin contestație judecătorului sindic să dispună efectuarea unei contraexpertize de evaluare imobiliară, precum și suspendarea procedurii de valorificare a bunurilor imobile în cadrul procedurii de faliment, până la efectuarea contraexpertizei, urmând ca prețul, modalitatea și regulamentul de vânzare să fie suspuse aprobării creditorilor ulterior. Contestația astfel formulată nu a fost motivată în drept.
La aceeași dată, la termenul de judecată fixat în cauză, lichidatorul judiciar a depus raport de activitate prin care a arătat că s-a procedat la evaluarea imobilelor și întocmirea regulamentelor de valorificare , iar în vederea stabilirii modalității de valorificare a bunurilor imobile este convocată adunarea creditorilor pentru data de 14.05.2013. Prin precizarea la contestație depusă la dosar la data de 08.05.2013, contestatorul a solicitat, în plus, și anularea rapoartelor de evaluare întocmite. La aceeași dată, judecătorul sindic a rămas în pronunțare asupra contestației, sentința atacată cu recurs fiind pronunțată la data de 15.05.2013, dispunând admiterea ei, încuviințarea efectuării expertizei și suspendarea procedurilor de vânzare. Judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra solicitării de anulare a rapoartelor de evaluare.
La data de 14.05.2013 a avut loc adunarea creditorilor convocată de lichidatorul judiciar pentru stabilirea modalității de valorificare a bunurilor imobile din patrimoniul debitoarei. Conform procesului verbal al adunării, depus la dosar, pe ordinea de zi erau incluse ca puncte de discuții prezentarea rapoartelor de evaluare a imobilelor și regulamentului de valorificare, însă creditorii au apreciat oportun ca asupra acestor aspecte să discute la o altă adunare. Nu s-a hotărât astfel nimic cu privire la valorificarea bunurilor.
În acest context , judecătorul sindic în mod netemeinic și nelegal a dispus suspendarea procedurilor de valorificare a bunurilor, în condițiile în care aceste proceduri nu au început, neaprobându-se de către creditori valorificarea bunurilor.
În privința soluției judecătorului sindic de încuviințare a efectuării unei expertize judiciare de evaluare a bunurilor, instanța a reținut că rapoartele de evaluare nu reprezintă măsuri ale lichidatorului judiciar, în sensul cerut de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 85/2006, apte de fi contestate pe calea prevăzută de acest text de lege și de a fi suspendate. Rapoartele de evaluare nu au fost întocmite de către lichidatorul judiciar, nu el a stabilit valoarea bunurilor, și nici nu au fost efectuate de un evaluator propriu. Potrivit art. 116 alineatul 3 din Legea nr. 85/2006, în vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, lichidatorul judiciar poate fie să angajeze în numele debitorului un evaluator, fie, cu acordul creditorilor, să utilizeze un evaluator propriu. Față de aceste dispoziții legale, se poate aprecia ca măsură a lichidatorului judiciar doar aceea de desemnare sau angajare a evaluatorului, nu raportul de evaluare în sine. Or, în prezenta contestație se contestă valoarea bunurilor stabilită prin rapoarte, în condițiile în care această valoare nu a fost stabilită de lichidator, ci de evaluator.
Potrivit dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar va prezenta mai întâi comitetului creditorilor un raport care va cuprinde evaluarea bunurilor și metoda de valorificare a acestora, iar apoi va convoca adunarea creditorilor, înștiințându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului.
Așadar, nu lichidatorul judiciar este cel care stabilește valoarea bunurilor, modalitatea lor de valorificare și prețul de pornire, astfel că, contestarea rapoartelor de evaluare pe calea prevăzută de art. 21 din Legea nr. 85/2006 este inadmisibilă. Contestatorul, în calitate și de creditor al societății debitoare, are deschisă calea acțiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor sau comitetului creditorilor privitoare la evaluarea și valorificarea bunurilor, atunci când aceasta se va adopta.
Judecătorul - sindic, procedând astfel, s-a substituit adunării creditorilor, făcând aprecieri de oportunitate, și nu de legalitate așa cum îi permite legea. Creditorii sunt cei abilitați să aprobe valoarea bunurilor astfel cum a fost stabilită de un evaluator și tot ei pot stabili prețul de pornire, efectuarea altei evaluări, modalitățile de valorificare.
De altfel, prin întâmpinarea formulată în recurs, intimatul contestator recunoaște că a formulat această contestație pentru a preîntâmpina ca adunarea creditorilor să aprobe prețul bunurilor la valoarea stabilită prin rapoartele întocmite. Calea astfel aleasă de contestator este nu numai prematură, ci și inadmisibilă. Contestatorul invocă prejudicierea drepturilor creditorilor prin valorile stabilite, însă aceștia au pârghii legale pentru a-și apăra interesele.
Pentru aceste motive, constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă vechi, aplicabil în speță, instanța, admițând recursul, a modificat în tot sentința atacată, în sensul respingerii contestației formulate, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, instanța a obligat intimatul să plătească recurentei cheltuielile de judecată reprezentate de taxa de timbru și timbrul judiciar, în cuantum de 60,15 lei, conform dovezilor de la dosar și solicitării recurentei.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI.... | CONTRACT DE VÂNZARE - CUMPARARE CU UZUFRUCT VIAGER EVACUARE ... → |
|---|
