Recurs tardiv. Cerere de repunere în termen.. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 990/2014 din data de 11.11.2014
Recurs tardiv. Cerere de repunere în termen.
Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.
Ședința publică din 11 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte ………………….
Judecător …………………..
Judecător ……………………
Grefier ………………
Pe rol se află judecarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă C.F. împotriva sentinței civile nr. pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata reclamanta AP. nr.14 M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenta pârâtă C.F. fiind reprezentată de avocat I.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat I.A pentru recurenta pârâtă depune la dosar în limba italiană, precum și traducerea în limba română a contractului de muncă încheiat între MARCHE SERVIZI SRL și pârâta din prezenta cauză la data de 10.06.2009 însoțit de documente din care rezultă veniturile realizate în lunile februarie, aprilie, mai, iunie și august 2013.
Tribunalul, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării recursului.
Avocat I A pentru recurenta pârâtă C.F. pune concluzii de respingere a excepției.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr…………………… reclamanta A.P. nr.14 M. a chemat în judecată pârâta C.F., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 3810,15 lei reprezentând debit restant la data de 30.04.2012.
În motivare a arătat reclamanta că și-a îndeplinit obligațiile față de proprietari, potrivit Legii nr. 114/1996, Legii nr. 230/2007, iar pârâtul, deși a fost atenționat verbal și scris, a refuzat să achite cota parte din cheltuielile efectuate cu întreținerea imobilului în care locuiesc, precum și agentul termic pe care l-au consumat.
Că, datorită neachitării acestor debite, asociația se află în imposibilitate de a achita facturile emise de furnizori, existând riscul întreruperii furnizării de servicii.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile Codului Civil, Codului de Procedură Civilă, Legea nr. 230/2007 și a solicitat judecarea în lipsă.
În dovedirea cererii sale reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 3-8 din dosarul de fond).
Legal citată, cu mențiunea chemării la interogatoriu sub sancțiunea aplicării dispozițiilor art. 225 C.pr.civ., pârâta nu s-a prezentat în instanță.
Prin încheierea de ședință din data de 25.09.2012 instanța a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a defalca pe luni și ani din ce se compune suma de 3810,15 lei, relații comunicate cu adresa nr. 105 din 28.09.2012 - fila 15 de la dosar.
Din oficiu instanța a dispus atașarea spre observare a dosarului nr……………….
Prin sentința civilă nr. ……….. pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ………….. a fost admisă cererea formulată de reclamanta A.P. nr.14 M., în contradictoriu cu pârâta C.F..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3810,15 lei reprezentând contravaloarea cheltuieli de întreținere restante la 30.04.2012.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că deși a beneficiat de agent termic și de serviciile de întreținere a imobilului în care locuiește pârâta nu și-a plătit cota parte din cheltuieli înregistrând la data de 30.04.2012 un debit în sumă de 3810,15 lei RON.
Potrivit prevederilor art. 3 lit. i din Legea nr.230/2007 cheltuielile asociației de proprietari sunt acele cheltuieli sau obligații financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația ori întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale, iar potrivit lit. j a aceluiași articol cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari o reprezintă suma corespunzătoare din cheltuielile asociației pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Potrivit art.46 din Legea 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, pe baza facturilor emise de furnizori, cota de întreținere ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, iar conform art.49 al.2 din actul normativ menționat, termenul de plată a cheltuielilor afișate pe lista lunară de plată, este de maxim 20 de zile calendaristice.
Art. 48 din același act normativ, stabilește modalitatea prin care se repartizează suma care privește proprietatea comună din cadrul condominiului.
De asemenea, la art. 47 din Legea 230/2007 sunt menționate cheltuielile asociației de proprietari ce urmează a fi plătite inclusiv cheltuielile pe beneficiari aferente serviciilor individuale ale proprietarilor dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari.
Articolul 50 din același act normativ stabilește dreptul asociației de proprietari de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației.
Față de aceste împrejurări văzând și dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă, instanța a apreciat ca cererea reclamantei este întemeiată și, pe cale de consecință, a admis-o, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3810,15 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante la 30.04.2012.
S-a reținu că în cauză reclamanta nu a făcut dovada că ar fi suportat cheltuieli cu susținerea procesului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală, întrucât a pronunțat o sentință fără ca procedura de citare cu aceasta să fie îndeplinită, arătând în continuare că în perioada în care s-a judecat cauza a fost plecată din localitate și din țară și s-a aflat în imposibilitate de a se apăra.
A mai precizat că administratorul asociației a fost de rea-credință, acesta având cunoștință de faptul că este plecată din țară, deoarece chiar aceasta la plecare l-a anunțat să o scadă de la întreținere.
Odată cu cererea de recurs recurenta pârâtă a depus și o cerere de repunere în termenul de recurs întrucât nu a fost îndeplinită procedura de citare cu aceasta pentru niciunul dintre termenele de judecată, iar sentința pronunțată nu i-a fost comunicată deoarece a fost plecată în Italia, aflându-se astfel în imposibilitatea de a exercita calea de atac a recursului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 103 V.C.pr.civ. și art. 181 N.C.pr.civ.
La data de 24.10.2014 intimata reclamantă A.P. nr. 14 M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu motivarea că aceasta a făcut toate demersurile legale pentru ca pârâta să fie înștiințată de debitul pe care îl are, și anume prin notificări trimise prin poștă și înștiințare trimisă de Judecătoria Motru prin care era chemată în instanță, iar dacă aceasta susține că a fost plecată din localitate și nu a avut posibilitatea de a se apăra putea să împuternicească o terță persoană să o reprezinte și să o apere în instanță.
A mai arătată că administratorul asociației nu a fost de rea credință, deoarece pârâta nu a anunțat asociația că este plecată din localitate și nu a depus cerere pentru scutirea cheltuielilor pe numărul de persoane conform Legii nr.230/2007.
Analizând recursul de față, tribunalul reține că acesta este promovat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3810,15 lei reprezentând debit restant la data de 30.04.2012 și deci, dispozițiile aplicabile în speță sunt cele prevăzute de art.299-316 Cod procedură civilă, astfel că sentința poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În acest context instanța va analiza atât cererea de repunere în termen formulată de către recurenta pârâtă, cât și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Astfel, potrivit dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite această cale de atac.
În speța de față recurenta pârâtă nu menționează nici o asemenea împrejurare mai presus de voința sa care să o fi împiedicat să declare calea de atac în termenul de 15 zile prevăzut de art.301 Cod procedură civilă care curge de la data comunicării hotărârii ci, dimpotrivă, invocă nelegala comunicare a acestei hotărâri, ceea ce nu mai atrage incidența dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă, ci verificarea aspectului dacă hotărârea a fost sau nu comunicată în conformitate cu prevederile Capitolului II din Titlul II al Codului de procedură civilă.
Instituția repunerii în termen presupune o comunicare legal realizată, cu respectarea prevederilor în materie și însoțită de imposibilitatea părții de a declara calea de atac în termenul prevăzut de lege și care a curs în mod corect și s-a epuizat, având ca punct de pornire comunicarea legal realizată.
Cum în speța de față, recurenta pârâtă invocă faptul că nu i-a fost comunicată niciodată în mod legal hotărârea instanței de fond, va fi respinsă cererea de repunere în termenul de recurs, după cum s-a arătat instituția prevăzută de art.103 alin.1 Cod procedură civilă nefiind incidentă în cauză.
Se reține totodată că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu fac dovada că aceasta se afla în imposibilitatea de a lua cunoștință de sentința pronunțată în cauză sau că ar fi avut domiciliul stabil în altă țară.
În ceea ce privește comunicarea sentinței recurate, după cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii civile existentă la fila 30 din dosarul de fond, hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei C.F. la data de 29.10.2012.
Cum potrivit art.92 alin.4 Cod procedură civilă în situația în care destinatarii comunicării sunt lipsă, agentul de procedură va afișa actul pe ușa locuinței sau pe ușa principală a clădirii, încheind un proces verbal în acest sens, iar în speța de față comunicarea hotărârii s-a realizat tocmai prin respectarea acestei proceduri, astfel încât tribunalul apreciază comunicarea hotărârii ca fiind legal realizată, iar data de 30.10.2012 reprezintă punctul de pornire al termenului de 15 zile pentru declararea căii de atac prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
Tribunalul constată însă că recurenta pârâtă a declarat recurs la data de 22.09.2014, conform cererii de recurs de la fila 3 din dosarul de recurs, deci după expirarea termenului legal de declarare a recursului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art.301 C.pr.civ., urmând ca în baza dispozițiilor legale menționate anterior să fie respins ca tardiv formulat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurenta pârâtă C.F.
Respinge ca tardiv recursul introdus recurenta pârâtă C.F. împotriva sentinței civile nr. pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr., în contradictoriu cu intimata reclamanta A.P. nr.14 M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Noiembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
| ← Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999) | Eroare materială privind menţionarea căii de atac. → |
|---|
