Termenul de recurs, momentul de la care începe să curgă, altul decât acela al comunicării
| Comentarii |
|
Art.301 Cod procedură civilă
Art.284 alin.(2)-(4) Cod procedură civilă
Termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii potrivit art.301 Cod procedură civilă, dispoziţiile art.284 alin.(2)-(4) fiind aplicabile în mod corespunzător şi în cazul acestei căi de atac.
Comunicarea somaţiei de executare silită odată cu hotărârea, deşi are un alt scop decât acela de a aduce la cunoştinţă păţii soluţia pronunţată echivalează cu procedura comunicării de la care curge termenul de recurs potrivit art.284 alin.2 Cod procedură civilă.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr. 27/09.01.2014)
Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2009, pe rolul Judecătoriei Piteşti, reclamanta SC C. M. M. SRL a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş obligarea acesteia la plata sumei de 5.000,00 lei, cu titlu de despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza raporturilor juridice încheiate cu pârâta, a efectuat şi raportat acesteia pe bază de facturi însoţite de desfăşurătoarele privind activitatea realizată, servicii medicale a căror contravaloare nu a fost achitată, deşi o obligaţia de decontare în termen de 20 de zile calendaristice de la data încheierii fiecărei luni a fost asumată de către aceasta prin contract.
A arătat reclamanta că pentru serviciile aferente lunilor februarie – decembrie 2007, pârâta a refuzat să plătească suma datorată, respectiv 1.582.719,51 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate şi nedecontate, astfel că, la solicitarea instanţei a fost obligată prin hotărâre judecătorească, suma solicitată pe calea prezentei reprezentând despăgubiri constând din dobânda legală calculată prin raportare la debitul principal.
În drept au fost invocate disp.art.132.al.2 pct.2 C.pr.civ., OG nr.9/2000 şi art.274 C.pr.civ.
În susţinerea cererii au fost ataşate, în copie, înscrisuri: contract de furnizare A38P/2007 de servicii medicale în asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice, adresa nr.4582/26.02.2007, cerere de modificare şi completare a acţiunii, facturi fiscale emise de reclamantă, pârâtei în perioada februarie – decembrie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 6063/2012 a Judecătoriei Piteşti a fost admisă acţiunea şi obligată pârâta la plata sumei de 1.819.497,7 lei, reprezentând daune interese şi 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta este aşadar creditoare a unei obligaţii a cărei executare a intervenit ulterior datei dobândirii caracterului executoriu al titlului opus pârâtei debitoare astfel că, urmare a neexecutării de către aceasta a obligaţiei asumate, are dreptul la repararea integrală a prejudiciului.
Prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (paguba efectivă – damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (beneficiul nerealizat – lucrum cessans), la stabilirea prejudiciului urmând a se ţine seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligaţiei, fiind recunoscut în egală măsură creditorului şi dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial (cel care nu poate fi determinat băneşte).
Cum dovada neexecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului având în vedere că o eventuală excepţie nu a fost prevăzută prin lege sau prin convenţia părţilor, în cauză a fost administrată proba cu expertiză judiciară contabilă.
A individualizat astfel expertiza valoarea actualizată a creanţei în sumă de 1.582.719,51 lei ca fiind în sumă de 1.885.416,80 lei, cu menţiunea că, diferenţa între valoarea actualizată (totalizând sumele preluate din situaţia facturilor emise de reclamantă şi a plăţilor efectuate de pârâtă – anexa 2.1 la raportul de expertiză) şi creanţă este de 302.697,29 lei.
Cum data plăţii efective a creanţei în sumă de 1.582.719,51 lei a fost 17.08.2011, expertul a efectuat calculul dobânzii legale datorate până la data de 17.08.2011 valorificând dispoziţiile Directivei 35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.06.2000, expertul a individualizat suma de 993.815 lei, reprezentând dobânda legală datorată de pârâtă.
A fost de asemenea individualizat ca fiind în sumă de 276.946 lei cuantumul plăţilor accesorii – plăţi generate de întârzierile mari la plata obligaţiilor bugetare şi care au influenţat în mod negativ plata debitelor la bugetul de stat în perioada analizată – prin raportare procentuală a sumei totale în cuantum de 471.077 lei, la ponderea veniturilor realizate din prestările de servicii către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate în cotă de 58,79%, pentru specialităţile paraclinice şi respectiv ca fiind în sumă de 66.010 lei cuantumulmajorărilor şi a penalităţilor de întârziere pentru contravaloarea materialelor şi serviciilor contractate necesare desfăşurării activităţii pe anul 2007 prin raportare procentuală a sumei totale de 112.280,21 lei calculată la ponderea veniturilor realizate din prestările de servicii către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate în cotă de 58,79%, pentru specialităţile paraclinice.
Astfel odată făcută proba prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a neîndepliniri obligaţie de plată a pârâtului instanţa reţine incidenţa în cauză a disp. Legii nr. 469/2002 – normă edictată de legiuitor cu scopul de a întări disciplina în planul elaborării contractelor, în cuprinsul căreia sunt menţionate anumite reguli speciale cu privire la răspunderea pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale din domeniul comercial: potrivit art. 3 alin. (1) din legea menţionată “Părţile contractante au obligaţia efectuării tuturor plăţilor la data scadenţei, stabilită conform contractelor.”potrivit art. 4 alin. (1): “În contractele încheiate, părţile contractante vor prevedea ca, în cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadenţei a obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalităţi pentru fiecare zi de întârziere”, potrivit art. 4 alin. (2) se precizează: “În contractele comerciale dintre părţile contractante, indiferent de forma în care acestea se încheie, în afara penalităţilor contractuale prevăzute la alin. (1), pentru compensarea prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de debitor, se pot include şi daune-interese pentru neexecutarea totală sau parţială a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii.”
Relevanţă în cauză are art. 4 alin. (2) din Legii nr. 469/2002 care consacră răspunderea sub forma penalităţilor, implicând o calificare contra legem dă posibilitatea obţinerii daunelor-interese în situaţia în care penalităţile nu acoperă prejudiciul datorat întârzierii executării obligaţiei contractuale, despăgubiri acordate în completarea penalităţilor.
Cum daunele interese solicitate de reclamantă pe calea prezentului demers este dovedit că reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de reclamanta în legătură cu executarea obligaţiei putând fi acordate sub forma unei sume globale, odată verificat faptul că valorile însumate ale debitelor individualizate cu titlu de diferenţa între valoarea actualizată şi creanţă, dobânda legală, plăţi accesorii, majorări şi a penalităţi de întârziere pentru contravaloarea materialelor şi serviciilor contractate necesare desfăşurării activităţii pe anul 2007, sunt fiecare dintre ele în concordanţă cu funcţiile penalităţilor (s.n. funcţia sancţionatorie, funcţia compensatorie şi respectiv funcţia preventivă) văzând şi disp.art.1.073 C.civ. potrivit cu care: “creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare”.
Instanţa a obligat pârâta la plata sumei de 1.819.497,7 lei, reprezentând daune interese pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiei de plată a serviciilor medicale în termenul prevăzut în contractul nr.A038/P/27.02.2007
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată instanţa a constatat incidenţa în cauză a disp.art. 274 C.pr.civ. potrivit cu care:”(1) Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. (2) Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut...”
În ceste condiţii, reţinând că plata onorariului de avocat reprezintă una dintre cheltuielile pe care instanţa nu le va putea micşora, odată dovedit ca fiind utile şi, apreciind că reclamanta a făcut dovada suportării acestora, instanţa, a admis cererea şi a obligat pârâtul la plata contravalorii sumelor suportate cu titlu de onorariu de avocat, în cuantum total de 2.000,00 lei .
Împotriva sentinţei civile nr.6063/2012 a Judecătoriei Piteşti a formulat recurs pârâta CAS Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive.
A invocat excepţia privind necompetenţa materială a Judecătoriei Piteşti în soluţionarea cauzei, în subsidiar se arată că trebuie calificată calea de atac ca fiind apel.
Pe fondul cauzei a arătat că toate despăgubirile solicitate de către reclamantă reprezintă daune interese, iar în cuprinsul contractului încheiat dintre părţi, nu există o clauză penală care să stabilească cuantumul acestor despăgubiri.
Accesoriile calculate prin expertiza contabilă nu reflectă realitatea în mod eronat rezultând suma de 1.819.407,7 lei, deşi suma corectă este de 1.639.468,29 lei.
Referitor la valoarea actualizată a creanţei de 1.582.719,51 lei, în mod greşit s-a admis suma de 302.697,29 lei, suma iniţială nefiind certă, lichidă şi exigibilă.
Referitor la dobânda legală de 993.815 lei şi aceasta este calculată eronat, de asemenea suma de 276.946 lei ce reprezintă plăţi accesorii generate de întârziere la plata obligaţiilor bugetare şi această suma este calculată eronat.
Tribunalul Argeş, Secţia civilă, prin decizia civilă nr.1336/2013 din 21 mai 2013 a admis recursul şi a modificat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1.362.522,29 lei.
A fost menţinută în rest sentinţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş, cât şi împotriva încheierii de şedinţă din 8 mai 2013, criticându-le pentru nelegalitate şi invocând dispoziţiile art.304 pct.1 şi 9 Cod procedură civilă.
Atât prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 6 ianuarie 2014, cât şi în şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2014, intimata-reclamantă SC Centru Medical Mipet SRL a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului, excepţia inadmisibilităţi recursului şi excepţia puterii lucrului judecat.
În susţinerea acestor excepţii se arată că împotriva deciziei civile nr.1336/2013 Casa de Asigurări de Sănătate Argeş a formulat contestaţie în anulare în data de 18.06.2013, iar în data de 05.07.2013 a formulat contestaţie la executare împotriva sentinţei civile nr.6063/18.06.2012, irevocabilă prin decizia nr.1336/21.05.2013 ce i-a fost comunicată şi care reprezintă titlul executoriu.
În continuare, arată intimata că recursul este inadmisibil în raport de dispoziţiile art.299(1) Cod procedură civilă, fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.
În situaţia în care instanţa va trece peste aceste excepţii, invocă puterea lucrului judecat privind aspectele invocate prin recursul declarat şi dezbătute prin decizia nr.1336 din 21 mai 2013, aspecte care sunt reluate în totalitate în prezentul recurs.
Recurenta-pârâtă, prin apărătorul său ales, cu referire la prima excepţie invocată, a susţinut că recursul este declarat în termen, la data de 01.08.2013, după ce în data de 25.07.2013, la cerere, a obţinut o copie a deciziei civile nr.1336 din 21 mai 2013, astfel că este respectat termenul legal de 15 zile de la data de când a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei.
Prin decizia nr. 27/09.01.2014, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă, a respinsrecursul formulat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Argeş,ca tardiv declarat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art.301 Cod procedură civilă „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art.284 alin.(2)-(4) se aplică în mod corespunzător”.
Art.284 alin.(2) Cod procedură civilă prevede că „termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută odată cu somaţia de executare”.
Prin comunicarea unei hotărâri, se urmăreşte ca părţile să fie puse în cunoştinţă de hotărârea dată pentru a fi în măsură a-şi formula apărări, iar acest scop se găseşte realizat prin comunicarea ce se face o dată cu somaţia de executare a hotărârii şi ca atare această din urmă comunicare serveşte ca punct de plecare de la care să se socoată termenul de apel. Este, de fapt, ceea ce prevede expres art.284 alin.2 Cod procedură civilă, sus enunţat.
În speţă, decizia recurată, fiind irevocabilă, nu a fost comunicată părţilor, iar recurenta a intrat în posesia acesteia, la cerere, la data de 25 iulie 2013.
Însă, anterior, intimata-reclamantă a formulat cerere de executare silită în baza titlului executoriu reprezentat prin sentinţa nr.6063/2012 a Judecătoriei Piteşti, irevocabilă prin decizia civilă nr.1336/21.05.2013 pronunţată de Tribunalul Argeş, în calitate de creditoare, iar în cadrul dosarului de executare nr.318/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Moromete Constantin-Cosmin, a fost comunicată recurentei, în calitate de debitoare, atât somaţia emisă în baza art.667 Cod procedură civilă, la data de 04.07.2013, cât şi titlul executoriu.
Astfel fiind, termenul de recurs de 15 zile curge de la data comunicării somaţiei de executare, respectiv de la data de 4 iulie 2013.
În speţă, recursul a fost formulat cu depăşirea termenului legal, termen calculat pe zile libere conform art.101 Cod procedură civilă, aşa încât, având în vedere şi prevederile art.103 alin.1 Cod procedură civilă, care sancţionează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal, a respins recursul ca tardiv declarat.
Faţă de modalitatea de soluţionare a acestei excepţii, nu s-a mai impus a fi analizate următoarele două excepţii invocate de către intimată.
De altfel, chiar dacă s-ar considera a fi admisibil prezentul recurs, soluţia ar fi aceeaşi, de respingere a căii de atac, ca tardiv formulată.
| ← Reducerea cheltuielilor de judecată în condiţiile art.274... | Efectele omisiunii angajatorului de a întocmi şi depune... → |
|---|
