Reducere contribuţie de întreţinere minor stabilită prin convenţie notarială
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Decizie nr. 535 din data de 16.05.2016
Prin sentința civilă nr. …. Judecătoria Mediaș a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei B. având ca obiect reducere contribuție întreținere minor și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. în calitate de reprezentant legal al minorului C. solicitând instanței modificarea pensiei de întreținere stabilită pentru minor prin ,,Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori,, autentificată prin încheierea nr. … emisă de BNP, respectiv reducerea acesteia și fixarea sumei de 1000 lei cu titlu de pensie de întreținere, sumă care să se indexeze de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației
În susținerea cererii se arată că prin ,, Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori,, autentificată prin încheierea nr. … emisă de BNP , s-a luat act de stăruința părților în cererea de divorț și de exercitarea autorității părintești în comun față de minorul C. n. 2002.
Prin aceeași convenție s-a stabilit că reclamantul în calitate de părinte nerezident va achita lunar cu titlu de pensie de întreținere, 30% din venitul net lunar realizat, în același sens reclamantul dând o declarație pe propria răspundere către angajator, că acceptă a i se reține procentul de 30% din venitul net lunar realizat.
Susține reclamantul că ulterior a constatat că această obligație este împovărătoare pentru el și disproporționată față de nevoile reale ale minorului.
Invocă reclamantul și faptul că notarul nu i-a adus la cunoștință cuantumul maxim prevăzut de lege stabilit pentru pensia de întreținere care pentru 1 copil este de până la 25% din venitul net lunar realizat.
Reclamantul învederează instanței faptul că angajatorul reține procentul de 30% din venitul brut și nu din cel net.
Menționează reclamantul că și maximul prevăzut de articolul 529 cod civil de 25% din venitul net este unul prea mare în raport cu nevoile reale ale minorului, cu atât mai mult cu cât și părintele rezident are aceeași obligație legală de întreținere.
În drept sunt invocate prevederile art. 531, 529 cod civil și 194 c.p.c.
La cerere s-au anexat înscrisuri purtând mențiunea ,, conform cu originalul,, și anume: convenție încheiată de părți, certificat divorț, declarație reclamant, dovezi salarii lunare.
Pârâta formulează întâmpinare conform art. 201 n.c.p.c. solicitând respingerea acțiunii pentru următoarele:
- Reclamantul solicită modificarea unilaterală a unui contract autentic, situație inadmisibilă
- Stabilirea pensiei de întreținere a avut loc pe cale amiabilă în fața unui notar, obligație pe care reclamantul și-a asumat-o personal și în mod expres
- Societatea angajatoare i-a solicitat reclamantului o declarație scrisă în acest sens pe care acesta a și dat-o conform actelor la dosar
- Reclamantul a fost informat atât de către notar cât și de angajații Autorității Tutelare de cuantumul maxim de 25% , însă a ales să achite un procent de 30% din venitului net lunar în considerarea fiului său minor și a nevoilor acestuia
- Pentru modalitatea de executare și de reținere a procentului de 30% de către angajator , reclamantul are la îndemână contestația la executare
În drept sunt invocate art. 1116 cod civil.
Reclamantul formulează răspuns la întâmpinare fila 25 dosar, prin care își menține solicitările formulate în acțiune.
Analizând cererea reclamantului, instanța a reținut:
Prin Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori,, autentificată prin încheierea nr. …. emisă de BNP, părțile au stăruit în acțiunea de divorț, au convenit asupra exercitării autorității părintești, în comun, față de minorul C. n. 2002, asupra locuinței acestuia, care a fost stabilită la domiciliul pârâtei , iar cu privire la întreținerea minorului au hotărât că ambii părinți vor contribui cu sume la creșterea, educarea, pregătirea profesională, cu mențiunea că reclamantul - părinte separat de minor, va achita lunar 30% din venitul net lunar realizat, sumă care va fi achitată în data de 15 a fiecărei luni.
S-a menționat în ,,convenție,, că rezultă și din ancheta psihosocială nr. … efectuată de Compartimentul Autoritate Tutelară că reclamantul va achita lunar procentul de 30% din venitul net lunar realizat, convenția încheiată între părți reprezentând voința lor și fiind în interesul superior al minorului și în conformitatea cu ancheta psihosocială efectuată.
Această convenție a fost autentificată prin încheierea nr. … de BNP.
Părților li s-a eliberat și certificatul de divorț nr. … în dosar divorț nr. … al BNP.
La data de 05.09.2014 reclamantul prin actul intitulat ,, Declarație,,- fila 12 dosar, menționează că: în mod expres este de acord și acceptă ca începând cu data de 06.09.2014 în baza ,, Convenției,, sus identificate și până când minorul C. va deveni major ori dacă se află în continuarea studiilor până la vârsta de 26 ani să achite obligația de întreținere convenită cu pârâta prin reținerea de către angajator S.C. "A"; S.A. a unui procent de 30 % din venitul net lunar realizat, iar suma să fie virată în contul de salariu al pârâtei.
Potrivit art. 1166 cod civil contractul este acordul de voință dintre două sau mai multe persoane, cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
Părțile conform art. 1169 cod civil au avut libertatea de a încheia contractul, de a determina conținutul acestuia, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și bunele moravuri.
Contractul denumit ,, Convenție încheiată în procedura divorțului cu copii minori,, a fost încheiat legal, autentificat de un notar public, semnat de către părți și asumat, fiind chiar executat.
Dispozițiile art. 1270 cod civil menționează că un contract valabil are putere de lege între părțile contractante și că acesta se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.
Prin acțiunea formulată, reclamantul nu a invocat motive de nulitate, ci a solicitat doar modificarea contractului, pentru motive pur subiective, declarând în esență că interesul superior al minorului nu mai reclamă necesitatea unui procent de 30% din venitul net lunar cu titlu de pensie de întreținere ci dorește achitarea unei sume fixe de 1000 lei.
Această solicitare a reclamantului nu a fost primită de către instanță, în primul rând pentru că acesta nu a reușit să dovedească o atare situație, dimpotrivă nevoile minorului ar putea să devină mai complexe odată cu înaintarea în vârstă .
Instanța a apreciat că solicitarea reclamantului de reducere a contribuției de întreținere datorată fiului său minor, nu se încadrează în prevederile art. 531 alin. 1 cod civil, ci se circumscrie prevederilor care stabilesc efectele contractului, interpretarea lor și validitatea acestora.
Chiar și așa, din analiza probelor administrate respectiv depozițiile martorilor X. și Y. răspunsurile părților la interogatoriu, actele medicale ale minorului, adeverințele de venit ale părților, instanța a constatat că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate.
Mama reclamantului, martora X. declară că aceeași situație financiară o avea reclamantul și la momentul încheierii ,, convenției, dar că și-a asumat această obligație, benevol, în considerarea afecțiunii și legăturii paterne cu minorul. Susține această martoră că are cunoștințe despre cuantumul lunar al sumei reținute care ar fi de 3500 lei, ( situație combătură de actele la dosar). Martora Y. declară că minorul părților este coleg de școală cu băiatul său și că acesta a participat la toate excursiile organizate de școală, că merge la meditații și că părinții îi asigură un standard de viață ,,ridicat";.
La interogatoriul luat reclamantului fila 63/65 dosar, acesta a recunoscut că în mod benevol și în cunoștință de cauză s-a obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 30% din venitul net, că și la acea dată obligațiile financiare ale reclamantului concretizate în două credite bancare existau, că minorul a avut unele probleme medicale care însă nu pun probleme grave în prezent, că minorul în considerarea pregătirii sale școlare este dus la meditații de matematică, română și engleză, că acestuia îi plac călătoriile, excursiile și că părinții încearcă să-i ofere cel puțin același standard de viață ca atunci când erau practic o familie. De asemenea s-a dovedit și faptul că minorul păstrează legătura cu tatăl, dar și cu bunicii paterni pe care-i vizitează conform înțelegerii dintre părinții săi.
Conform adeverințelor de venit ale părților, filele 53/54 dosar, care au aceeași unitate angajatoare, reclamantul are un venit net lunar de 6137 lei, iar pârâta un venit net lunar de 3169 lei.
Din statele de plată depuse de reclamant la dosar, nu s-au evidențiat rețineri ale procentului de 30% din brut, însă în măsura în care reclamantul va considera de cuviință are la îndemână contestația la executare împotriva unității angajatoare, de această eventuală eroare nefiind culpabilă pârâta.
Față de considerentele expuse, instanța a apreciat că modificarea unui contract dintre două părți, perfect valabil și valid, la solicitarea unei singure părți contractante, fără acordul celeilalte părți, este o cerere neîntemeiată și pe cale de consecință acțiunea reclamantului a fost respinsă .
În temeiul art. 453 c.p.c. reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 2000 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței la dosar, fila 79.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A.., solicitând, în condițiile art.471, alin.(7) din Codul de procedură civilă, schimbarea în tot în sensul admiterii acțiunii și modificarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea creditorului C. prin "Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori" autentificată prin încheiere nr. … emisă de BNP - respectiv reducerea acesteia și fixarea sumei de 1.000 de lei cu titlu de pensie de întreținere, sumă care să se indexeze de drept trimestrial, în funcție de rata inflației în conformitate cu art. 531, alin.(2) din Codul civil.
În motivarea apelului se arată că sentința civilă nr. …. pronunțată de Judecătoria Mediaș este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond, a reținut că "modificarea unui contract dintre două părți perfect valabil și valid, la solicitarea unei singure părți contractante, fără acordul celeilalte părți, este o cerere neîntemeiată și pe cale de consecință acțiunea reclamantului va fi respinsă".
Or, apelantul arată că, dacă s-ar reține principiul consemnat de către instanța de judecată, în materia acesta specială, S-AR ÎNCĂLCA norma legală care stipulează expres faptul că: dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plătii ei. (art.531, alin.(l) din Codul civil).
Prin "Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori", autentificată prin încheierea nr. … de către BNP, s-a luat act de stăruința părților litigante în cererea de divorț și de faptul că urmează ca autoritatea părintească asupra minorului C. născut la data de 2002, să fie exercitată în comun.
Prin aceeași convenție s-a stabilit ca apelantul, în calitate de părinte necustodian, să achite minorului având domiciliul stabilit la mama sa, plata unei pensii de întreținere în cuantum de 30% din venitul net lunar realizat.
Apelantul susține că doar ulterior semnării acestei convenții a constatat faptul că obligația de întreținere astfel executată este EXCESIV de oneroasă pentru debitor și este disproporționat de mare față de nevoia creditorului obligației!
De altfel și legiuitorul a prevăzut, în art.531, alin.(l) din Codul civil, posibilitate ca ulterior stabilirii sau asumării obligației de întreținere, în condițiile în care se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, să micșoreze pensia de întreținere.
Apelantul mai arată că, potrivit art.529, alin.(l) din Codul civil întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti, iar referitor la pensia stabilită prin convenția părților, se ridică următoarele probleme :
A. Cuantumul acesteia este greșit stabilit, având în vedere faptul că, potrivit art.529, alin.(2) din Codul civil, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Potrivit acordului și convenției semnată în fața notarului public cuantumul pensiei asumate este de 30%, deși procentul exprimat ar fi trebuit să fie de 25% din venitul lunar net, iar stabilirea unei procent ce depășește pe cel prevăzut legal ar fi justificată doar atunci când pensia care s-ar achita în baza procentului sporit ar fi mai adecvată nevoilor creditorului.
Or, în speța dedusă judecății, pensia care s-ar achita în baza procentului legal de 25% ar fi în cuantum lunar de 1.534,25 lei (având în vedere salariul net comunicat la dosarul cauzei de 6.137 Iei) un cuantum suficient față de nevoile creditorului.
B. Față de dispozițiile legale referitoare la venitul lunar net și modul de calcul al acestora se precizează că, veniturile nete ar trebui să includă toate veniturile și obligațiile recurente ale celui care este obligat la plata unei pensii alimentare, respectiv veniturile din acțiuni, chirii, salarii nete (ceea ce apare ca venit lunar stabil, in conformitate cu documentele privitoare la salariul plătit) din care să se deducă cheltuielile care grevează aceste venituri cum ar fi ratele lunare la bancă pentru credite pe care acesta le-a angajat înainte de începerea procesului de divorț sau a procesului prin care se cere obligarea respectivei persoane la plata unei pensii de întreținere și alte obligații familiale (de exemplu alte persoane în întreținere).
Or, în cazul de față (anexăm prezentei statele de plată pe ultimele 6 luni), apelantul susține că, procentul de 30% nu se aplică asupra veniturilor nete în sensul legii, adică la suma rezultată după scăderea tuturor contribuțiilor/obligațiilor datorate, întrucât NU s-au luat în considerare ratele pe care apelantul le achită ca urmare a contractării, în timpul căsătoriei, a unui credit
C. Apelantul susține că pensia achitată până în prezent NU ține cont de nevoile reale ale minorului, fiind disproporționat de mare față de acestea, deși Codul Familiei spune foarte clar că stabilirea pensiei se face în funcție de nevoia celui care o primește, iar coeficienții enunțați de legiuitor sunt coeficienți maximali și nu coeficienți ficși imperativi.
Așa cum este cazul în foarte multe cazuri și în speța dedusă judecății părinții au contractat anterior divorțului credite pentru bunuri sau servicii, pentru apartament.
Cu toate acestea ratele la bancă sunt scadente lună de lună și reprezintă de multe ori un efort financiar considerabil pentru respectivul părinte, efort financiar de care judecătorii ar trebui să țină seama calculând pensia și în funcție de mijloacele celui ce urmează a o plăti.
În situația în care judecătorii nu iau în considerare aceste obligații de plată la bănci se poate ajunge la situații tragice atât pentru părintele în cauză care poate ajunge în imposibilitatea de a se susține pe el, fiind nevoit să trăiască cu un venit foarte mic care i-ar pune în pericol chiar capacitatea de a mai putea produce în viitor veniturile luate în calcul prima dată, iar în final minorii să nu mai poată beneficia nici măcar de o pensie minimă.
De altfel, potrivit dispozițiilor legale ambii părinți trebuie să contribuie în mod egal la cheltuielile de necesare satisfacerii nevoilor copilului.
În speța dedusă judecății, în luna decembrie 2014, spre exemplu, cuantumul pensiei de întreținere reținute a fost în de 3.549 lei, situația repetându-se de mai multe ori în decursul anului 2015!
Astfel că, presupunând că și mama minorului a cheltuit o sumă aproximativ egală, rezultă că nevoile minorului ar fi estimabile la suma de 7.000 de lei lunar!
În drept, se invocă dispozițiile art. 529 și urm. din Codul civil și ale art.194 din Codul de procedură civilă.
Intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât apelantul a acceptat în cunoștință de cauză semnarea convenției de stabilire a pensiei de întreținere și nu poate invoca necunoașterea legii, iar situația lui financiară s-a îmbunătățit pentru că unul dintre creditele pe care le avea de achitat s-a terminat.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul apreciază că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului de reducere a pensiei de întreținere stabilită prin convenția părților la divorț reținând, în esență, că modificarea unui contract dintre două părți, perfect valabil și valid, la solicitarea unei singure părți contractante, fără acordul celeilalte părți, este o cerere neîntemeiată.
Reclamantul a formulat apel invocând o astfel de pensie de întreținere stabilită prin convenție poate fi modificată în condițiile art.531 Cod civil, dacă s-au schimbat mijloacele celui ce prestează întreținerea și nevoia celui ce o primește, de asemenea a invocat că întreținerea a fost stabilită în cuantum mai mare decât maximul legal, venitul net al apelantului este greșit calculat pentru că nu s-au luat în calcul și obligațiile pe care acesta le are, respectiv datoriile la bancă și alte obligații familiale, astfel că pensia nu ține cont de nevoile reale ale minorului, fiind mult mai mare decât acestea.
În primul rând, se reține că primul motiv de apel este întemeiat, respectiv pensia de întreținere stabilită prin convenția părților la divorț poate fi modificată în condițiile art.531 Cod civil, dacă s-au schimbat mijloacele celui ce prestează întreținerea și nevoia celui ce o primește, sub acest aspect reținerile instanței de fond fiind greșite.
Este adevărat că o convenție nu poate fi modificată prin voința unei singure părți, însă în acest caz trebuie să se țină seama de obiectul special al acestei convenții: stabilirea unei pensii de întreținere datorate de un părinte pentru copilul său minor. Ori, potrivit art.529 și 531 Cod civil, întreținerea se stabilește (și se modifică) potrivit cu nevoia celui ce o cere și mijloacele celui ce urmează a o plăti. Cu toate acestea, apelul nu va fi admis pentru că aceste condiții care trebuie avute în vedere la stabilirea unei contribuții de întreținere nu s-au schimbat în așa măsură încât să justifice modificarea pensiei de întreținere. Apelul va fi respins, dar motivarea primei instanțe va fi suplinită și complinită cu prezentele argumente.
Criteriile generale după care se stabilește cuantumul întreținerii sunt: nevoia celui care o cere și mijloacele celui care urmează a o plăti, așa cum prevede art. 529 alin. (1) Cod civil. Atunci când este vorba de părinte, în alin. (2) al art. 529 Cod civil se stabilesc limite maxime până la care se poate stabili pensia de întreținere. Astfel, pentru un copil, limita maximă este de 1/4 din venitul lunar net al debitorului, instanța de tutelă putând fixa un cuantum al contribuției de întreținere și sub acest plafon, dacă nevoile creditorului sunt inferioare, după cum va trebui să țină cont și de celelalte obligații ale celui ținut la plată. Atunci când debitorul obligației de întreținere are și alte bunuri, în afara veniturilor cu caracter de continuitate, pensia se va calcula avându - se în vedere și aceste mijloace, putându - se, deci, stabili o pensie peste plafoanele arătate mai sus. Instanța de judecată poate stabili o pensie mai mare decât plafoanele legale și dacă debitorul pensiei se oferă să o plătească, iar aceasta nu aduce atingere intereselor altor persoane îndreptățite la întreținere.
Actualul Cod civil a consacrat contractualizarea dreptului familiei și a permis soților sau părinților să încheie convenții în materii în care vechiul Cod al familiei interzicea cu desăvârșire acest lucru (convenția matrimonială). Cu atât mai mult, părinții pot, indiferent dacă sunt divorțați sau nu, să se înțeleagă cu privire la întinderea obligației de întreținere datorată copiilor minori, căci, astfel cum rezultă din art. 499 alin. (4) Cod civil, numai în caz de neînțelegere intervine instanța judecătorească. În caz de divorț, înțelegerea trebuie încuviințată de instanța judecătorească sau constatată de notarul public, care va veghea la apărarea intereselor minorului, precum și a altor persoane îndreptățite la întreținere.
În speță, părțile au divorțat în fața notarului public care a și constatat înțelegerea părților referitoare la aspectele accesorii divorțului, printre care și acordul reclamantului apelant de a plăti în favoarea minorului o cotă de 30% din venitul său net lunar realizat.
În acțiunea de față instanța are a verifica dacă, de la momentul încheierii acestei convenții, 12.05.2014, s-au schimbat condiții care trebuie avute în vedere la stabilirea unei contribuții de întreținere, respectiv nevoia minorului și mijloacele debitorului.
Față de aceste aspecte, acțiunea a fost în mod corect respinsă și apelul se impune a fi respins pentru că aceste aspecte nu s-au schimbat. Apelantul a invocat boala tatălui său de care trebuie să aibă grijă, ratele la creditele bancare pe care le are de plătit și faptul că nevoile copilului sunt mai mici decât suma pe care o plătește el.
În ceea ce privește boala tatălui reclamantului, deși este reală, iar reclamantul își ajută părinții, aceasta nu poate determina reducerea pensiei de întreținere pentru minor întrucât nu este o împrejurare nouă, ci exista și la data divorțului părților. Aceeași soluție se impune și referitor la rate pentru că nu se invocă credite noi, ci creditele anterioare divorțului. Mai mult, unul dintre credite a fost plătit integral, deci reclamantul plătește în acest moment rate mai mici decât cele pe care le plătea la momentul încheierii convenției.
Ultimul motiv invocat este cel referitor la nevoile minorului. Minorul este născut în anul 2002, deci avea la divorțul părților vârsta de 12 ani, iar în prezent are 14 ani. În aceste condiții și fără a se face nicio dovadă în acest sens, nu se poate reține că nevoile minorului sunt mai mici decât cele pe care acesta le avea la 12 ani. Dimpotrivă, nevoile minorului care se află în pragul adolescenței devin tot mai mari și nu justifică reducerea pensiei. Ceea ce susține de fapt apelantul este aceea că nevoile minorului sunt (și au fost și la data divorțului) mai mici decât suma stabilită ca pensie de întreținere, însă aceasta a fost voința părților în acel moment iar în prezent nu există motive care să justifice reducerea pensiei.
Nici celelalte motive de apel nu sunt întemeiate.
Așa cum am arătat deja, pensia de întreținere poate fi stabilită în cuantum mai mare decât maximul legal, dacă voința părților este în acest sens, respectiv dacă debitorul este de acord să plătească o sumă mai mare. Aceasta fiind situația în speță, reclamantul care a fost de acord să plătească o sumă mai mare decât maximul legal, nu poate invoca această dispoziție legală în favoarea sa. Evident că înțelegerea părților a avut un temei la acel moment, iar instanța constată că aceasta este în interesul minorului de a avea un nivel de trai identic cu cel avut anterior divorțului părinților săi.
În ceea ce privește conținutul noțiunii de venit net, aceasta, așa cum a reținut și instanța de fond, este o chestiune de executare a înțelegerii părților, iar dacă reclamantului i se execută silit o cotă mai mare decât 30% din venitul său net lunar realizat, acesta poate formula contestație la executare cu acest obiect.
În baza art.480 Cod proc. civ. se va respinge apelul și se va păstra sentința atacată.
În baza art.453 Cod proc. civ., fiind în culpă procesuală pentru promovarea unei căi de atac neîntemeiate, apelantul va fi obligat și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în apel în sumă de 1640 lei (onorariu de avocat de 1500 lei și contravaloarea a două drumuri Sibiu-Mediaș și retur în valoare de 140 lei). Instanța a apreciat că, față de obiectul cauzei și de munca depusă de avocatul intimatei, nu se impune reducerea acestor cheltuieli.
| ← Legea nr. 85/2006 . Cerere substituire substituirea creditorului... | Calificare acţiune. Acţiune în constatare sau acţiune în... → |
|---|
