Calificare acţiune. Acţiune în constatare sau acţiune în realizare. Admisibilitatea acţiunii în constatare în situaţia în care părţile au posibilitatea de a formula acţiune realizarea dreptului
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Sentinţă civilă nr. 272 din data de 16.03.2016
Prin sentința civilă nr. … Judecătoria Sibiu a admis excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâții C și D ca inadmisibilă și a respins cererea pârâților privind plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că sub dosar nr. … s-a înregistrat la Judecătoria Sibiu acțiunea civilă formulată de reclamanții A și B în contradictoriu cu pârâții C și D solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate că reclamanții sunt proprietari tabulari asupra terenului arabil în suprafață de 2000 mp aflat în punctul X înscris în CF … nr. 2 nr. top. 12/1/1, și obligarea pârâților să se abțină de la orice act de încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților, drept născut prin înscrierea în cartea funciară. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt se arată în esență că terenul identificat în petitul acțiunii este proprietatea familiei, de trei generații, fiind folosit și exploatat acest teren agricol, fie direct, fie prin arendare și achitate taxele și impozitele aferente. În urma verificării situației de carte funciară s-a constatat că în cartea funciară în care este înscris dreptul de proprietate al acestora cu titlu succesoral din anul 1997, nu s-au realizat nici un fel de operațiuni, totuși au fost identificate anumite cărți funciare nedefinitive deschise în intervalul 2005-2008 în care s-au realizat operațiuni de înscriere și în privința terenului proprietatea acestora. Astfel, într-una din aceste cărți funciare a regăsit înscrierea pârâților, ca proprietari asupra unei parcele de 4000, înglobând și proprietatea acestora.
În drept, art. 6 alin. 6, art. 555, 564, 565 și 900 alin. 1 C. civ. , art. 480 V. C. civ. art. 35 și 453 C. pr. civ.
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: copie carte funciară 2, copie CF 9 , CF 11, certificat de atestare fiscală.
Pârâții legal citați au formulat întâmpinare (f.21) prin care solicită respingerea acțiunii, și au invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere că reclamanții au promovat o acțiune în constatare prev. de art. 35 C. pr. civ. și o acțiune negatorie prev. de art. 564 C.civ., însă acțiunea în constatare reprezintă o acțiune subsidiară și poate fi exercitată doar în condițiile în care partea nu are la îndemână o acțiune în realizarea dreptului, iar acțiunea negatorie presupune ca dreptul real pretins asupra bunului să nu fie un drept de proprietate. Se mai arată că în măsura în care terenul reclamanților se suprapune cu terenul aflat în posesia și proprietatea pârâților aceștia dețin un titlu de proprietate asupra acestuia. De asemenea, pe fondul cauzei se arată că terenul aflat în posesia și proprietatea pârâților a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 iar titlul dobândit de autorul acestora îl reprezintă actul administrativ emis în procedura specială prev. de Legea nr. 18/1991. Astfel, reclamanții nu au folosit nicio parte din terenul aflat în posesia și proprietatea pârâților și nici nu au vreun teren în folosință în apropierea terenului acestora.
În drept, art. 205, 453 C.pr.civ. Legea nr. 18/1991, Legea nr. 7/1996.
În probațiune s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2/2008, titlul de proprietatea 2/2005, încheiere CF 10/2005 și documentație, protocol delimitare terenuri, protocol predare primire terenuri, Hotărârea nr. 2/2002 a Comisiei Județene Sibiu, Hotărârea nr. 3/2001 a Comisiei Județene Sibiu, certificat de moștenitor nr. 5/1997.
Analizând actele și lucrările dosarului și deliberând asupra excepției inadmisibilității acțiunii instanța a găsit-o întemeiată pentru următoarele considerente:
În cauză reclamanții au promovat o acțiune în constatare întemeiată de dispozițiile art. 35 C.pr. civ. conform mențiunii exprese a reprezentatului acestora, solicitând constatarea calității de proprietar a acestora asupra terenului arabil în suprafață de … mp aflat în punctul X înscris în CF nr. 2 nr. top. 12/1/1, deși în însăși motivarea cererii invocată faptul că pârâții sunt proprietarii unui teren de … mp, înglobând și terenul proprietatea acestora.
Pârâții, susțin că sunt proprietarii imobilului teren în suprafață de 4000 mp înscris în CF 9 nr. top. 23, iar apoi în CF 11 nr. top. 23.
Potrivit art. 35 C.pr.civ. cererea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.
Astfel, acțiunea în constatare are caracter subsidiar față de acțiunea în realizarea dreptului.
În cauză, atât reclamanții cât și pârâții exhibă titluri de proprietate valabile asupra imobilului în litigiu, pretinzând că titlurile de care se prevalează fiecare sunt cu privire la același imobil.
Prin urmare, analiza obiectului înscrisurilor doveditoare ale dreptului de proprietate imobiliară, în situația în care părțile pretind că dețin titluri asupra aceluiași imobil -teren , însă cu o situație de carte funciară diferită, se impune a fi făcută pe cale acțiunii în revendicare.
Pentru aceste considerente, s-a reținut că acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 35 C.pr.civ. apare ca inadmisibilă, reclamanții având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
În ce privește acțiunea negatorie s-a reținut că potrivit art. 564 C.civ. "proprietarul poate intenta acțiune negatorie contra oricărei persoane care pretinde că este titularul vreunui drept real, altul decât cel de proprietate, asupra bunului său";. Ori în cauză este pus în discuție tocmai dreptul de proprietate asupra terenului, nu un alt drept real, așa cum prevede art. 564 C.civ. , astfel că și aceasta cerere apare ca fiind inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții A și B , ca inadmisibilă.
Față de dispozițiile art. 452 C.pr.civ. instanța a respins cererea pârâților privind plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită, nefiind depuse dovezi privind existența și întinderea acestora.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții A și B solicitând anularea și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea fondului cauzei.
În motivarea apelului s-a arătat că prin actul de sesizare a instanței, reclamanții au formulat două cereri principale, aflate în strânsă conexitate, respectiv o acțiune povocatorie și una negatorie, urmărind recunoașterea judiciară a dreptului său contestat de pârâți.
Apelanții susțin că respingerea întregii acțiuni ca inadmisibilă, în condițiile în care exista o acțiune în realizare, cea în constatare fiind subsidiară, reprezintă o încălcare a dreptului privind accesul liber la justiție, dar și a dispozițiilor art.5 alin.1, art.6 alin.1 și art.7 alin2. Cod proc.civ.
Apelanții se referă în motivele de apel și la fondul cauzei arătând că terenul în litigiu este proprietatea familiei lor de trei generații, iar de curând, au aflat despre existența unor cărți funciare nedefinitive deschise în perioada 2005-2008 care afectează dreptul lor de proprietate și în care pârâții se regăsesc înscriși ca proprietari asupra unei parcele de 4000 mp.
În cauză, intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat întrucât reclamanții au formulat în fața instanței de fond doar o acțiune în constatarea dreptului lor de proprietate care nu poate fi primită atât timp cât partea are la îndemână o acțiune în realizare și cum prevede art.35 teza finală din Codul de proc.civ. Se mai susține că acțiunea negatorie a fost respinsă ca inadmisibilă, independent de soluția asupra cererii în constatare pentru că aceasta poate fi exercitată de proprietar dacă o persoană pretinde că este titular asupra altui drept real, în afara dreptului de proprietate, asupra bunului.
Intimații au formulat și apel incident solicitând schimbarea în parte în sensul obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei în dovedirea cărora depune la dosar copia chitanței reprezentând onorariul de avocat.
În drept se invocă art.470, 472, 474, 476, 478 alin.2 Cod proc.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, tribunalul apreciază că apelul reclamanților este întemeiat și va fi admis pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Prin acțiunea formulată, reclamanții au investit instanța de fond cu două cereri. Prin prima s-a solicitat să se constate calitatea lor de proprietari asupra unui imobil, iar prin cea de-a doua, s-a solicitat să fie obligați pârâții să se abțină de la orice act de încălcare a dreptului de proprietate al reclamanților, drept născut prin înscrierea în cartea funciară.
Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență că acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 35 C.pr.civ. apare ca inadmisibilă, reclamanții având la îndemână o acțiune în realizarea dreptului.
Ceea ce a greșit instanța de fond a fost calificarea acțiunii, în întregul său, ca o acțiune în constatare și respingerea ei, fără a verifica dacă, în cazul concret, se putea sau nu, introduce o acțiune în realizare. Pentru a aprecia că o acțiune în constatare este inadmisibilă trebuie să se verifice dacă, în concret, față de starea de fapt din speță, există sau nu posibilitatea formulării unei acțiuni în realizare. În doctrină s-a arătat că este lipsit de folos ca în mod general să se poată apela la o anumita acțiune în realizare, dacă, raportat la speța concretă și având în vedere unicitatea acesteia, acțiunea în realizare nu este admisibilă în cauză. De aceea, instanța trebuie sa verifice cu atenție admisibilitatea unei acțiuni în constatare și să nu o respingă ca inadmisibilă decât în cazul în care, motivându-și soluția, va prezenta care este calea în realizare admisibilă în concret. În caz contrar, a respinge o acțiune în constatare ca inadmisibilă doar pentru că in abstracto există o acțiune in realizare înseamnă a refuza judecata și a limita părții accesul la justiție.
Pentru aceste motive, în baza art.480 Cod proc.civ., constatând că instanța de fond a soluționat cauza pe baza unei excepții, fără a intra în cercetarea fondului, se va admite apelul și se va anula sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În ceea ce privește apelul incident, acesta va fi respins ca neîntemeiat pentru următoarele.
Instanța de fond a respins cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât aceștia nu au dovedit efectuarea acestor cheltuieli. Intimații au depus abia în apel dovada plății onorariului de avocat solicitat. Potrivit art.394alin.3 Cod proc.civ., după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune nici un înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seama. Ca urmare, în mod corect instanța de fond a respins cererea pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită. Pentru aceste motive, în baza art.380 Cod proc.civ. se va respinge apelul incident declarat de pârâți. De altfel, acest aspect nici nu mai are relevanță față de admiterea apelului reclamanților care va provoca o nouă judecată asupra fondului, în cadrul căreia instanța de fond va analiza și chestiunea cheltuielilor de judecată.
| ← Reducere contribuţie de întreţinere minor stabilită prin... | Restituire eşalonată a taxei de timbru. Cerere de validare... → |
|---|
