Restituire eşalonată a taxei de timbru. Cerere de validare poprire respinsă
| Comentarii |
|
Tribunalul SIBIU Sentinţă civilă nr. 964 din data de 03.12.2015
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. … pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a dispus respingerea cererii de validare a popririi formulată de creditorul B. C. L. în contradictoriu cu debitoarea Administrația Fondului pentru Mediu și cu terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Trezoreria Operativă Municipiul.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 8/85/2012, pârâtele Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu au fost obligate să plătească reclamantului B. C. L. suma de 4.532 lei, reprezentând taxă de emisii poluante, dobânda calculată de la data de 27.8.2012, a plății taxei, și până la restituirea efectivă și suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 4 ds. ex).
În urma cererii de executare silită formulată de către creditorul B. C. L. s-a format dosarul execuțional nr. 1/2014 și, după încuviințarea executării silite, la data de 23.2.2015, BEJ a emis adresa de înființare a popririi pentru suma totală de 7.488,32 lei (f. 1, 11, 30 ds. ex.).
Potrivit art. 789 Cpc, dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța îi va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, precum și pe debitorul și terțul poprit și, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Potrivit art. XV din OUG nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Din interpretarea dispoziției legale anterior enunțate, prevedere de imediată aplicabilitate, rezultă ca niciun contribuabil care a plătit inițial taxa de poluare și care a obținut un titlu executoriu pentru recuperarea creanței respective, nu poate obține plata integrala a debitului prin procedura executării silite, întrucât art. XV prevede o eșalonare a taxelor pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Aceste dispoziții ale dreptului intern reglementate în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare Convenției Europene a Drepturilor Omului. Art. 6 CEDO garantează oricărei persoane dreptul ca o instanța să judece orice contestație privind drepturile si obligațiile sale cu caracter civil. Având în vedere că executarea silită constituie parte integrantă a procesului civil, art. 6 protejează și dreptul de acces la această procedură (Manoilescu si Dobrescu c. României). Instanța europeană recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigentelor art. 6 CEDO (cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, condiții întrunite în cazul de față. Prin norma de drept intern nu se aduce atingere dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece al. (2) al articolului conferă statului dreptul de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementarea folosinței bunurilor conform interesului general.
Fiind în prezența unei eșalonări a plății debitelor stabilită de guvern pe parcursul executării silite, în cauză există o imposibilitate a validării popririi, astfel că instanța de fond a respins cererea formulată de către creditorul B. C. L., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditorul B. C., solicitând modificarea sentinței atacate și să se dispună validarea popririi înființate in dosarul execuțional nr. 1/2014 al BEJ, pana la concurenta sumei de 7.488,32 lei, conform titlurilor executorii reprezentate de sentința civila si procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare si a dobânzii legale calculate in continuare pana la data plații efective; Obligarea terților popriți la plata către creditoare a sumei de 7.488,32 lei si a dobânzii legale calculate in continuare pana la data plații efective in limita creanței debitoarei și a sumelor datorate pe viitor; obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că instanța de fond in mod nelegal si neîntemeiat a respins cererea de validare a popririi întemeiat pe dispozițiile legale privind eșalonarea taxelor de poluare, și a nesocotit total excepția prev. de art. XV alin. 7 din OUG nr. 8/2014, evitând să motiveze excluderea acestor apărări.
Debitoarea se sustrage cu rea-credință de la plata debitului stabilit prin titlurile executorii ce fac obiectul dosarului de executare nr. 156/2014. Pârâta-debitoare încasează sumele reprezentând timbrul de mediu în contul Disponibil din timbrul de mediu pentru autovehicule deschis la terțul poprit Trezoreria Sibiu și la sfârșit de lună terțul poprit transferă aceste sume în contul Veniturile Fondului pentru mediu - Timbrul de mediu pentru autovehicule prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 786 C.pr.civ., de la data înființării popririi până în prezent; de asemenea, au fost încălcate prev. Ordinului nr. 2336/2011.
Apărările formulate de terțul poprit sunt inadmisibile: Suspendarea executării silite este inadmisibila in fata instanței investite cu o cerere de validare a popririi, o astfel de solicitare se poate formula doar in cadrul contestației la executare sau in calea de atac a apelului. În temeiul art. 790, alin, 3 teza a - II - a, NCPC "În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile si mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, in măsura in care ele se întemeiază pe o cauza anterioara popririi".
Or, apărările formulate de terțul poprit sunt apărări ce vizează raportul juridic direct dintre creditor și debitor, apărări care sunt inadmisibile in raport cu prevederile anterior menționate.
Astfel, apărările formulate de terțul poprit nu sunt apărări pe care sa le poată opune debitorului, singurele apărări admisibile in cadrul prezentei cereri de chemare în judecata.
Prevederile art. 1 si CAP, II pct. 5,1 din Ordinul comun nr. 407/490/2012 a MFP
si MNSC nu sunt aplicabile, deoarece aceste dispoziții contravin jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, instituție care in cauza Sandor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului, sa nu recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție.
Prin urmare, faptul ca reclamanta nu s-a adresat mai întâi cu o cerere către organul fiscal nu are nicio relevanta atâta timp cat instituția în cauza avea obligația primordiala de a executa de buna voie titlul executoriu.
Mai arată apelantul că prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002 nu sunt aplicabile, deoarece apărarea privind incidența in cauza a dispozițiilor art. 2 din OG nr. 22/2002 nu poate fi primita de către instanța având in vedere în primul rând obligația statului si a instituțiilor publice de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de buna voie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 CEDO fiind aplicabil si fazei de executare silita, așa cum prevede jurisprudența constanta a Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă dreptului prev. de art. I Protocol I, în consecință statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.
Apărările formulate de debitoare sunt nefondate și totodată, neaplicabile în speță. Prevederile art. XV din OUG nr. 8/2014 nu sunt aplicabile în speța dedusă soluționării, din contră, executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 119/2014 este exceptată de la prevederile acesteia, întrucât executarea silită a început la data de 20.02.2014, anterior intrării în vigoare a OUG nr. 8/2014, respectiv datei de 28.02.2014.
În temeiul art. XV alin. 7 din OUG nr. 8/2014 - Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) - (6).
per a contrario, sunt îndeplinite cele două condiții de exceptare de la prevederile OUG nr. 8/2014: titlurile executorii au fost emise anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență; executarea silită a fost demarată anterior momentului intrării în vigoare a ordonanței de urgență.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În drept, s-au invocat prev. art. 194, 781 și următ. C.pr.civ., OUG nr. 8/2014, OG nr. 22/2002.
S-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru 20 lei aferentă apelului (f.17).
Intimatele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate, precum și raportat la prev. art. 476, art. 781 și următ. C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la judecătorie, creditorul B. C. L. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea Administrația Fondului pentru Mediu și cu terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Trezoreria Operativă Municipiul Sibiu, validarea popririi privind suma de 7.488, 32 lei derivată din sentința civilă și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și dobânda legală calculată în continuare, până la data plății efective.
Conform art. XV din OUG nr. 8/2014 - Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. (2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administrația Fondului pentru Mediu, după caz. (3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2). (4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică. (6) Procedura de efectuare a plății titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). (7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) - (6).
În speță, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr. 3/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 8/85/2012, rămasă definitivă, precum și procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare; executarea silită a fost demarată la data de 17.02.2014; OUG nr. 8/2014 a intrat în vigoare la data de 28.02.2014.
Raportat la critica apelantului - în sensul că, prin interpretarea alin. 7 al art. XV al OUG nr. 8/2014, per a contrario, sunt îndeplinite cele două condiții de exceptare de la prevederile OUG nr. 8/2014: titlurile executorii au fost emise anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență și executarea silită a fost demarată anterior momentului intrării în vigoare a ordonanței de urgență - trebuie avut în vedere că prin dispozițiile legale referitoare la efectuarea plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, se adaugă la ipotezele normative ale alin. (1) - (6) ale aceluiași articol, acestea aplicându-se în mod corespunzător și în privința sumelor aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.
Acest aspect a fost tranșat prin Decizia nr. 251 din 7 aprilie 2015 paragraful 20 pronunțată de Curtea Constituțională: se arată astfel că "Distinct de cele arătate, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate pornește de la o premisă eronată, aceasta fiind rezultatul unei deducții incorecte realizate din conținutul normativ al alin. (7) al art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014. În realitate, ipoteza acestui text legal se adaugă la ipotezele normative ale alin. (1) - (6) ale aceluiași articol, acestea aplicându-se în mod corespunzător și în privința sumelor aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită";.
Totodată, în speță trebuie avut în vedere principiul juridic Specialia generalibus derogant care implică faptul că norma specială e cea care derogă de la norma generală și că norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială. Deoarece norma generală reprezintă situația de drept comun, iar norma specială constituie excepția, trebuie respectate două reguli: norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant, și norma generală nu derogă de la norma specială - generalia specialibus non derogant.
Fiind derogatorie de la norma generală, rezultă că norma specială se aplică ori de câte ori ne găsim în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, deci norma specială se aplică prioritar față de norma generală, chiar și atunci când norma specială este mai veche decât norma generală.
De asemenea, față de critica apelantului - "atingerea adusă dreptului prev. de art. I Protocol I, în consecință statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere"; - tribunalul are în vedere că potrivit art. XV alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 - prevederile alin. (1) - (6) din această ordonanță de urgență se aplică și în privința sumelor aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestui act normativ și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, măsura este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, cu atât mai mult cu cât art. XV alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 prevede actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum, ceea ce asigură executarea integrală a titlului executoriu.
Nu mai puțin, tribunalul reține că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii. Executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica modalitate de executare posibilă care poate fi aplicată. Legiuitorul poate stabili anumite măsuri, respectiv plata eșalonată a unor sume prevăzute în titluri executorii, sens în care sunt dispozițiile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014, prin care legiuitorul delegat a instituit o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-și executa creanța. Mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispozițiile art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 îndeplinesc aceste cerințe.
În consecință, față de cele ce preced, în speța de față sunt incidente prev. art. XV din OUG nr. 8/2014, sens în care în mod corect instanța de fond a respins cererea de validare a popririi formulată de creditorul B. C. L.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul declarat de creditorul B. C. L. împotriva sentinței civile nr. …. pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o va păstra.
| ← Calificare acţiune. Acţiune în constatare sau acţiune în... | Cerere de asigurare dovezi respinsă. Lipsa cerinței legale ca... → |
|---|
