Refuz de a modifica menţiuni înscrise în registru agricol. Caracterul justificat al acestuia.
| Comentarii |
|
Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 665 din data de 17.03.2015
Refuz de a modifica mențiuni înscrise în registru agricol. Caracterul justificat al acestuia.
Cum mențiunile făcute în registrul agricol la rolul pârâtului au avut la bază declarația acestuia, făcută conform art. 8 alin. 1 din OG nr. 28/2008, nu i se poate imputa pârâtei că nu a procedat la corectarea lor în sensul solicitat de reclamant. Funcționarii din cadrul Primăriei care efectuează mențiunile în registrul agricol nu au ca atribuții să verifice corectitudinea unor astfel de declarații date pe proprie răspundere de către titularii de rol (capul gospodăriei), iar eventualele neconcordanțe între aceste mențiuni și realitatea din teren se rezolvă, în caz de divergență, numai de către instanța de judecată.
Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a Civilă
(Sentința nr. 665/17.03.2015)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Horezu, astfel cum a fost precizată prin cererea de la fila 133 din dosarul inițial, reclamantul Ț. C. a chemat în judecată pe pârâta Comuna C., reprezentată de primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să procedeze la corectarea datelor înscrise în registrul agricol al Comunei C., județul Vâlcea, la poziția de rol a numitului M. N., cu privire la suprafața de teren de 400 mp din pct. "...";, susținând că suprafața reală este de 250 mp, conform testamentului autentificat sub nr. 4/04.01.1968, precum și cu privire la imobilul fânar, construit în anul 1990, în realitate anul construirii fiind 1974.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată, în fapt, că între el și M. N. au existat mai multe litigii cu privire la terenul și construcția menționate mai sus, având ca obiect constatarea nulității parțiale a actului de vânzare-cumpărare întocmit la data de 12 iunie 1971, pentru un teren situat în punctul "...";, în suprafață de 400 mp, întrucât prin testamentul autentificat sub nr. 4/04.01.1968, defunctul M. N. V. a testat în favoarea moștenitorilor săi M.O., M. N. și C. E. un teren în suprafață de 250 mp, situat în pct. "..";, având categoria de folosință curți-construcții.
Mai arată reclamantul că ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare pretins a fi întocmit la data de 12 iunie 1971, moștenitoarea C. E. îi vinde lui M. V. N. o casă și un teren în suprafață de 400 mp în pct. "Acasă";, deși prin testament dobândise doar suprafața de 250 mp, diferența de suprafață fiind acaparată din proprietatea reclamantului, ceea ce justifică interesul legitim al acestuia în prezenta cauză.
Precizează reclamantul că prin sentința civilă nr. 1010/27.09.2013, pronunțată de Judecătoria Horezu, s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat act de vânzare-cumpărare încheiat între C. E. și M. V. N., reținându-se că au fost încălcate prevederile art. 948 alin. 1 pct. 4, art. 966, art. 968 din Codul civil de la 1868, vânzându-se ceea ce nu exista.
În drept, reclamantul invocă dispozițiile Legii nr.554/2004.
Pârâta Comuna C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței sesizate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei de interes a acestuia în promovarea acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, excepția inadmisibilității acțiunii.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, pârâta a arătat că soluționarea litigiului este de competența Tribunalului Vâlcea, în temeiul disp. art. 10 din Legea nr.554/2004.
Susține pârâta că reclamantul nu justifică un interes legitim, direct și personal în legătură cu pretențiile formulate prin acțiunea care formează obiectul cauzei.
De asemenea, pârâta arată că din cuprinsul acțiunii nu rezultă calitatea de persoană vătămată a reclamantului. Afirmă pârâta că reclamantul are posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare, situație în care ar justifica interesul, și nicidecum nu poate formula o cerere în care nu justifică un asemenea interes, deoarece nu face dovada dreptului pe care l-ar avea asupra diferenței de teren pretinse.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâta susține că nu ar putea fi obligată la corectarea mențiunilor din registrul agricol, în condițiile în care în cauză nu este parte și persoana care a solicitat înregistrarea bunurilor în registrul agricol, iar pe de altă parte nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Sub aspectul fondului cauzei, pârâta Comuna C. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că, potrivit art. 8 alin 1 din OG nr. 28/2008 privind registrul agricol, înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ teritorială își are domiciliul capul gospodăriei se face pe baza declarației date pe propria răspundere de acesta sau, în lipsa sa, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exercițiu.
Precizează pârâta că reclamantul a formulat mai multe cereri adresate primarului Comunei C., cereri la care s-a răspuns în termen legal.
Arată pârâta în continuare că pentru clarificarea situației, Primăria Comunei C. a formulat mai multe adrese către C.E., sora lui M. N., prin care s-a solicitat acesteia un punct de vedere cu privire la situația terenurilor pe care le-a moștenit și care sunt deținute în prezent de fratele său.
Prin sentința civilă nr. 750/05.06.2014, Judecătoria Horezu a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.
În ședința publică din 25 noiembrie 2014 instanța, în temeiul dispozițiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, a introdus în cauză, în calitate de pârât, pe numitul M. V. N.
Pârâtul M. V. N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul arată, în fapt, că este adevărat că în urmă cu câțiva ani a devenit vecin cu o proprietate pe care sora sa i-a înstrăinat-o începând cu anul 1971, printr-un înscris sub semnătură privată.
Susține pârâtul că reclamantul nu are calitatea să solicite micșorarea ori mărirea suprafețelor de teren pe care le deține el în evidențele agricole ale localității.
În ședința publică din data de 17 martie 2015, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâta Comuna C. prin întâmpinare, excepții pe care le-a unit cu fondul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comuna C. să corecteze datele existente în registrul agricol la poziția de rol a pârâtului M. N. cu privire la terenul în suprafață de 400 mp, din pct. "...";, susținând că suprafața reală este de 250 mp, conform testamentului autentificat sub nr. 4/04.01.1968, precum și cu privire la imobilul fânar construit în anul 1990, afirmând că, în realitate, anul construirii este 1974.
Ulterior, în cursul procesului, reclamantul a invocat în susținerea acțiunii sale sentința civilă nr. 1010/27.09.2013 pronunțată de Judecătoria Horezu, prin care s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat act de vânzare-cumpărare, încheiat între C. E. și M. V. N., având ca obiect o casă și un teren în suprafață de 400 mp, situat în pct. "...";, teren din care face parte și suprafața de 250 mp, pe care C. E. o dobândise printr-un testament autentic. Afirmă reclamantul că diferența de suprafață de 150 mp a fost acaparată din proprietatea sa de către pârâtul M.N.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comuna C., instanța constată că este identitate între părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății prin cererea de chemare în judecată. Prin urmare, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 36 C.pr.civ., cele două excepții se dovedesc a fi neîntemeiate, astfel că vor fi respinse.
Neîntemeiată este și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, urmând a fi respinsă, dat fiind faptul că prin demersul său juridic, acesta urmărește să obțină un folos practic imediat, respectiv corectarea unor mențiuni din registrul agricol cu privire la care susține că sunt nereale și că îi afectează dreptul de proprietate.
Și excepția inadmisibilității acțiunii va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să interzică reclamantului sesizarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme pretinde că a fost vătămat în dreptul său prin mențiunile din registrul agricol la care se referă în acțiune.
Date fiind soluțiile adoptate cu privire la excepțiile procesuale invocate de pârâta Comuna C. prin întâmpinare, se impune examinarea pe fond a acțiunii reclamantului.
Temeinicia pretențiilor acestuia va fi analizată prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie temei juridic al acțiunii formulate.
Astfel, potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 ,,Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public";.
Totodată, art. 8 alin. 1 din actul normativ menționat prevede că ,,1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim";.
Dispozițiile legale enunțate mai sus instituie condițiile în care o persoană se poate adresa instanței de contencios administrativ în cazul în care a fost vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-o acțiune sau o omisiune a unei autorități publice. În speță, situația reclamantului, astfel cum este descrisă în acțiune, se încadrează în cea de-a doua ipoteză, respectiv cea referitoare la nesoluționarea în termen legal a unei cereri adresate unei autorități publice.
Examinând solicitarea reclamantului prin prisma dispozițiilor legale invocate și a înscrisurilor existente la dosar, se constată că în cauză nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat al pârâtei Comuna C. de a soluționa cererea la care se face referire în acțiune.
Potrivit art. 8 alin 1 din OG nr. 28/2008 privind registrul agricol, înscrierea datelor în registrul agricol în a cărui rază administrativ teritorială își are domiciliul capul gospodăriei se face pe baza declarației date pe propria răspundere de acesta sau, în lipsa sa, de un alt membru major al gospodăriei care dispune de capacitate deplină de exercițiu.
În conformitate cu prevederile OG 28/2008 privind registrul agricol și cele ale Ordinului Ministerului Finanțelor nr.2541/1998 pentru aprobarea modelelor unor formulare tipizate pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri în anul 1999, pârâtul M. N. a depus la Primăria Comunei C. declarația înregistrată sub nr.338/28.01.1999, în care au fost menționate două clădiri - casă de locuit în suprafață de 53 mp, anul construirii 1974, suprafață agricolă 7400 mp, din care 400 mp în pct.";...";.
Cum mențiunile făcute în registrul agricol la rolul pârâtului M. N. au avut la bază declarația acestuia, făcută conform 8 alin. 1 din OG nr. 28/2008, nu i se poate imputa pârâtei că nu a procedat la corectarea lor în sensul solicitat de reclamant. Funcționarii din cadrul Primăriei care efectuează mențiunile în registrul agricol nu au ca atribuții să verifice corectitudinea unor astfel de declarații date pe proprie răspundere de către titularii de rol (capul gospodăriei), iar eventualele neconcordanțe între aceste mențiuni și realitatea din teren se rezolvă, în caz de divergență, numai de către instanța de judecată. Pe de altă parte, dată fiind modalitatea de întocmire, registru agricol nu constituie titlu de proprietate.
În legătură cu pretențiile deduse judecății, reclamantul a formulat mai multe cereri adresate primarului Comunei C., cereri la care s-a răspuns în termen legal. Reclamantul a fost informat că s-au făcut demersuri pentru clarificarea situației rolurilor numiților M. V. N. și C. E., fiind solicitat și punctul de vedere al cesteia din urmă, însă nu se poate dispune corectarea mențiunilor până la soluționarea definitivă a proceselor aflate pe rol.
Prin urmare, refuzul reprezentantului legal al pârâtei de a proceda la rectificarea mențiunilor înscrise în registrul agricol la rolul pârâtului M. V. N. este justificat, cu atât mai mult cu cât între acesta din urmă și reclamant existau litigii nefinalizate, având ca obiect terenul în discuție.
În concluzie, reclamantului nu are calitatea de persoană vătămată în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 pe care le invocă, răspunzându-i-se la cerere în conformitate cu prevederile legale.
De altfel, după pronunțarea sentinței civile nr. 101027.09.2013 de către Judecătoria Horezu, prin care s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat act de vânzare-cumpărare, încheiat între C.E. și M. V. N., Primăria C. a rectificat mențiunile din registrul agricol, pe care le-a pus de acord cu prevederile acestei sentințe.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată prin cererea de la fila 133 din dosarul inițial, este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă.
| ← Drepturi salariale. Jurisprudență Chemare în judecată... | Cheltuieli deductibile fiscal → |
|---|
