Regimul juridic al daunelor moratorii pentru o creanţă cu executarea succesivă în cazul unui conflict de legi în timp
| Comentarii |
|
Art.6 alin. 6 din Noul Cod Civil
Executarea cu întârziere a unei obligaţii având ca obiect o sumă de bani creează în patrimoniul creditorului dreptul la plata daunelor-interese egale cu dobânda legală, cu excepţia cazului în care părţile au prevăzut cuantumul despăgubirilor printr-o clauză penală sau se dovedeşte prejudiciu mai mare.
În cazul unui contract cu executare succesivă, regimul daunelor interese este supus actelor normative incidente de la data fiecărei scadenţe, potrivit art.6 al.6 din Noul Cod civil, efectele legii noi fiind aplicabile situaţiilor juridice create anterior intrării în vigoare dacă supravieţuiesc legii vechi.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia civilă nr.166/28.04.2014)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la 04.06.2013, reclamantele S.F. şi S.M. au chemat în judecată Tribunalul Olt, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei pentru a fi obligaţi la plata dobânzilor legale calculată pe ultimii trei ani, precum şi pe viitor, până la realizarea efectivă a creanţelor, reprezentând drepturi salariale restante confirmate prin hotărâri judecătoreşti.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat în esenţă că prin hotărâri judecătoreşti, pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantelor sporul de 50%, respectiv 15%, reprezentând drepturi salariale pe care aceştia le-au plătit parţial şi eşalonat, astfel că executarea cu întârziere a creanţei a fost de natură să le creeze o pagubă, ce se poate repara prin plata dobânzilor legale.
Pârâţii prin întâmpinare au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu argumentele comune în sensul că plata drepturilor salariale la care se referă reclamantele a fost eşalonată, iar actualizarea sumelor astfel plătite în raport de indicele de inflaţie a fost de natură să evite prejudicierea dreptului acestora, respectiv prevenirea unei pagube prin întârziere.
S-a mai arătat că actualizarea sumelor reprezentând drepturile salariale restante în raport de indicele de inflaţie exclude plata dobânzilor legale, pentru evitarea unei duble reparaţii.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.1339/28.10.2013 a admis cererea reclamantelor în sensul că a obligat pârâţii la plata dobânzilor legale începând cu data de 04.06.2010 şi până la realizarea efectivă a creanţelor rezultând din titlurile executorii ce constau în hotărârile judecătoreşti arătate în cuprinsul dispozitivului hotărârii.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că în favoarea reclamantelor s-au stabilit drepturi de creanţă, constând în plata salariilor, prin hotărâri judecătoreşti, acestea fiind plătite eşalonat în raport de graficele stabilite prin acte normative.
Plata eşalonată a sumelor actualizată în raport de indicele de inflaţie nu exclude dreptul reclamantelor şi la plata dobânzilor legale deoarece actualizarea are rolul de a reîntregii valoarea reală a sumei datorate ca urmare a devalorizării monedei naţionale, iar dobânda legală are scopul compensării foloaselor nerealizate de către creditoarele reclamante, ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de plată a debitorilor.
Împotriva hotărârii a formulat apel pârâtul Ministerul Justiţiei pentru motive de nelegalitate, în dezvoltarea cărora s-a arătat că instanţa de fond a făcut o apreciere eronată asupra dreptului reclamantelor la plata dobânzilor legale, întrucât acestea nu puteau fi cumulate cu sumele actualizate în raport de indicele de inflaţie, operaţie care a avut ca rezultat o îmbogăţire fără justă cauză.
La aprecierea dreptului de plată a dobânzilor legale, instanţa de fond nu a observat îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile, eşalonarea drepturilor fiind dispusă prin acte normative, respectiv prin OUG nr.71/2009, declarată de către Curtea Constituţională ca fiind conformă cu legea fundamentală.
Prin sentinţa nr. 166/28.04.2014, Curtea de Apel Piteşti, Secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul M.J., împotriva sentinţei civile nr.1339 din 28 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.4291/90/2013, intimaţi fiind pârâţii Curtea ae Apel Craiova şi Tribunalul Oltşi reclamanţii S.F.şi S. M..
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Apelantul a criticat soluţia primei instanţe pentru aprecierea greşită asupra condiţiilor în care pot fi plătite daune moratorii sub forma dobânzilor legale aferente creanţelor plătite eşalonat şi actualizate în raport de indicele de inflaţie.
Dispoziţiile art.1082 şi art.1088 din Codul civil adoptat în 1864, respectiv art.1531 alin.1, alin.2 teza I şi art.1535 alin.1 din Noul cod civil au fost interpretate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii soluţionat prin decizia nr.2/2014 în sensul că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale pentru plata eşalonată a sumelor din titlurile executorii reprezentând drepturi salariale ale personalului din sectorul bugetar, potrivit OUG nr.71/2009.
La soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezlegat în drept modul de aplicare şi interpretare a normelor evocate privitoare la plata dobânzilor legale, având în vedere că sumele eşalonate prin OUG nr.71/2009 au fost plătite titularilor drepturilor actualizate, în raport de indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, ceea ce presupune că instanţa supremă nu a exclus posibilitatea plăţii sumei actualizate şi a daunelor moratorii.
Soluţia pronunţată de Î.C.C.J. în sensul evocat are un caracter obligatoriu pentru instanţele de judecată, în raport de dispoziţiile art.517 alin.4 NCPC, dreptul reclamantelor la plata dobânzilor legale chiar dacă sumele plătite eşalonat au fost actualizate în raport de indicele de inflaţie, fiind incontestabil.
Apelantul a criticat hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul că la aprecierea dreptului la plata dobânzilor legale nu au fost analizate condiţiile în care acestea se pot acorda, respectiv condiţiile răspunderii civile.
Regimul juridic al daunelor moratorii se va aprecia atât în raport de normele în vigoare la data scadenţei fiecărei plăţi, respectiv art.1088 Cod civil, cât şi de normele legii noi, potrivit dispoziţiilor art.6 alin.6 din Noul Cod civil, pentru plata ratelor din creanţă ce urma să fie executată după intrarea în vigoare a acestui din urmă act normativ.
Atât textul de lege vechi, cât şi cel nou a reglementat ca principiu că pentru daunele interese ce se cuvin creditorului ca urmare a întârzierii plăţii creanţei acesta nu poate să fie obligat să dovedească existenţa vreunei pagube. Această regulă nu trebuie să fie interpretată în sensul că daunele moratorii sub forma dobânzilor legale se acordă creditorului, indiferent de existenţa sau inexistenţa vreunui prejudiciu, ci în sensul că acesta este prezumat de lege, sarcina probei contrare fiind a debitorului.
Apelantul s-a apărat invocând lipsa oricărui prejudiciu ca urmare a actualizării sumelor în raport de indicele de inflaţie.
Actualizarea sumei în raport de indicele de inflaţie nu are ca scop să compenseze prejudiciul cauzat creditorului pentru neplata la scadenţă a sumei şi să readucă moneda de plată la o valoare corespunzătoare indicelui de inflaţie, de altfel, instanţa supremă a reţinut dreptul creditorului de a solicita plata daunelor moratorii pentru sume actualizate în raport de indicele de inflaţie, având în vedere scopul diferit al acestor instituţii juridice.
Neplata sumei la scadenţă este suficientă pentru a putea fi obligat debitorul la plata daunelor moratorii începând cu această dată şi până la realizarea efectivă a creanţei, cuantumul daunelor fiind stabilit de către părţi printr-o clauză penală sau în lipsă, fiind prevăzut de lege la nivelul dobânzilor legale, debitorul neavând posibilitatea să dovedească un cuantum mai mic decât nivelul dobânzilor legale pentru întârzierea plăţii.
Reclamantele au dovedit existenţa drepturilor salariale restante precum şi plata parţială a acestor sume potrivit graficului cuprins în OUG nr.71/2009, prezumându-se prejudiciul cauzat prin întârziere şi echivalent daunelor interese moratorii pentru repararea căruia pârâţii au obligaţia să plătească dobânzi legale aferente, în condiţiile în care sunt interpretate normele evocate în cuprinsul deciziei nr.2/2014, pronunţată de Î.C.C.J..
Pentru toate aceste argumente, în baza art.480 NCPC, Curtea a respins apelul ca nefondat.
| ← Inadmisibilitatea revizuirii în cazul prevăzut de art. 322... | Termenul de formulare a contestaţiei în anulare împotriva... → |
|---|
