Renunţarea la judecată. Suportarea de către reclamant a cheltuielilor de judecată făcute de pârât.
| Comentarii |
|
Judecătoria GALAŢI Decizie nr. 499 din data de 10.06.2014
Renunțând la judecată la aproximativ opt luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și ulterior comunicării acțiunii către recurentul - pârât, respectiv ulterior formulării întâmpinării de către acesta reclamantă se află în culpă procesuală în ceea ce privește prejudiciul suferit de recurentul - pârât prin angajarea unor cheltuieli pentru achitarea onorariului de avocat ales.
Prin sentința Judecătoriei Galați s-a luat act de renunțarea reclamantei SC R. SRL la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galați prin Primar și s-a admis în parte cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată. obligand reclamanta la plata, către pârât, a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentițe a declarat recurs pârâtul solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 1860 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Recursul a fost admis.
Instanța de recurs a reținut că in sensul art. 406 alin. 3 C.proc.civ., dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.
Pe de altă parte, potrivit art. 406 alin. 1 C.proc.civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.
În fapt, deși susține că, la aproximativ două luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, construcțiile edificate pe terenul ce a făcut obiectul contractului de închiriere au fost demolate, iar cererea a rămas fără obiect în opinia sa, intimata - reclamantă a renunțat la judecată abia la data de 24.01.2014, la aproximativ opt luni de la data înregistrării cererii de chemare în judecată și ulterior comunicării acțiunii către recurentul - pârât, respectiv ulterior formulării întâmpinării de către acesta.
Contrar susținerilor intimatei - reclamante, tribunalul a reținut că nu exista vreun impediment legal pentru care aceasta să nu fi avut posibilitatea de a renunța la judecată anterior primului termen stabilit în cauză. Mai mult, date fiind dispozițiile art. 406 alin.3 C.proc.civ. intimata - reclamantă ar fi fost interesată să formuleze cererea de renunțare la judecată anterior comunicării acțiunii către recurentul - pârât.
În aceste condiții, dată fiind obligația părților de a urmări desfășurarea procesului consacrată de art. 10 C.proc.civ., tribunalul reține că intimata - reclamantă se află în culpă procesuală în ceea ce privește prejudiciul suferit de recurentul - pârât prin angajarea unor cheltuieli pentru achitarea onorariului de avocat ales.
Chiar dacă modalitatea de stabilire a onorariului apărătorului ales (în speță onorariu fix) nu reprezintă un criteriu de apreciere în sensul dispozițiilor art. 451 alin. 2 C. proc. civ. și, în nici un caz, nu cenzurează dreptul instanței de a face aplicarea dispozițiilor menționate.
Față de criteriile menționate în cuprinsul art. 451 alin. 2 C.proc.civ., însă, tribunalul a apreciat că solicitarea recurentului - pârât de obligare a intimatei - reclamante a întregii sume reprezentând onorariu de avocat este întemeiată.
Este de reținut că, prin întâmpinarea formulată, recurentul - pârât a dezvoltat ample apărări atât prin invocarea a patru excepții, motivate pe larg, cât și prin argumente în fapt și în drept cu referire la fondul cauzei.
Sunt întemeiate susținerile recurentului - pârât referitoare la faptul că, în fapt, cea mai importantă parte a prestațiilor specifice asistenței/reprezentării juridice a fost efectuată deja prin formularea întâmpinării care a presupus susținerea acțiunii și a înscrisurilor anexate, solicitarea înscrisurilor pe care se sprijină întâmpinarea, deplasarea pentru ridicarea acestora de la sediul pârâtului și gândirea soluțiilor de combatere a pretențiilor reclamantei, motivarea apărării, redactarea clară a întâmpinării.
În mod întemeiat a remarcat recurentul - pârât că demersurile efectuate în cauză reprezintă partea cea mai importantă a muncii avocatului și, astfel, în lipsa renunțării reclamantei, la termenul de judecată, reprezentantul său ar fi trebuit doar să susțină oral ceea ce deja a arătat în întâmpinare. Trebuie subliniat că, la dosar, a fost atașat și interogatoriul propus a fi administrat intimatei - reclamante, acesta fiind conceput anterior formulării cererii de renunțare la judecată.
Potrivit facturii nr. .... și ordinului de plată nr. ..., coroborate cu mențiunile din cuprinsul împuternicirii avocațiale nr. ... depuse la dosarul cauzei, în temeiul contractului de asistență/reprezentare juridică nr. ..., recurentul - pârât a achitat suma de 1860 lei reprezentând onorariu de avocat pentru munca depusă de reprezentantul său în dosarul nr. ....
Pentru considerentele de mai sus, tribunalul a apreciat că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată nu este disproporționată prin raportare la munca îndeplinită de avocat.
Susținerile intimatei - reclamante referitoare la prejudiciul suferit, dată fiind conduita procesuală a acesteia care a renunțat la judecată nu au vreo relevanță față de obiectul recursului de față și nu pot fi avute în vedere în acest context.
În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., a admis recursul formulat, a modificat în parte sentința recurată, a admite în tot cererea pârâtului și a obliga pe reclamantă la plata sumei de 1860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
| ← Prescripţia dreptului la acţiune. Întreruperea termenului... | Cererea de intervenţie în executarea silită a creditorilor... → |
|---|
