Repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii prin efectul legii. Imobil dobândit de soţi în perioada în care Codul civil în vigoare nu prevedea regimul comunităţii de bunuri. Decesul unuia dintre soţi după intrarea în vigoare a Legii nr. 319/
| Comentarii |
|
Imobilul în litigiu a fost cumpărat după încheierea căsătoriei intervenite la data de 17.08.1924, când dispoziţiile Codului civil în vigoare la acea dată nu prevedeau regimul comunităţii de bunuri. Dat fiind că decesul unuia dintre soţi a intervenit la 31.12.1944, când în vigoare erau dispoziţiile Legii nr. 319/1944, în lipsa copiilor, fraţilor, surorilor, părinţilor acestuia, soţul supravieţuitor moştenea întreaga avere în condiţiile dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din această lege. Chiar dacă soţia supravieţuitoare a fostului proprietar tabular nu a făcut dovada acceptării succesiunii după decesul soţului, cererea de restituire formulată în baza legii reparatorii are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 ce reglementează, în mod expres, repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, a succesibililor care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2353 din 20 octombrie 2011
Prin sentința civilă nr. 453/C din 16.03.2011, Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de către reclamantul O.Z., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Oradea și în consecință:
A anulat Dispoziția nr. 999 din 18.03.2010 emisă de către Primarul Municipiului Oradea.
A stabilit că reclamantul este îndreptățit la acordarea măsurilor reparatorii în urma preluării abuzive a imobilului situat în Oradea, str. C., nr. 15-17, înscris în CF 8160, cu nr. top. 9446 și 4446/1.
A obligat pârâta să trimită întregul dosar administrativ la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor.
A obligat pârâtul sa plătească reclamantului suma de 357 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 999/18.03.2010 emisă de către Primarul Municipiului Oradea, s-a respins notificarea nr. 208 din 5.06.2001, motivat de faptul că nu a fost dovedită calitatea de moștenitor, după proprietarul tabular, N.A.
Prin notificarea nr. 208 din 5.06.2001 s-au solicitat de către reclamantul din prezenta cauză, despăgubiri pentru imobilul situat în Oradea, str. C, nr. 15-17, înscris în CF 8160, cu nr. top. 9446 și 4446/1.
S-a mai reținut că, potrivit înscrierilor din CF 8160, asupra nr. top. 9446 si 4446/1 reprezentând în natură teren în suprafață de 1.320 mp și casă, a fost intabulat sub B2, defunctul N.A., cu titlu de vânzare-cumpărare, iar ulterior, sub B3, cu titlu de drept transmisiune legală, în baza sentinței civile nr. 1454/1954 a Tribunalului Popular Oradea, și-a intabulat dreptul de proprietate Statul Român.
Conform certificatului de moștenitor nr. 1 din 1.02.2010 eliberat de BNP M.I.A., după defunctul N.A., decedat la data de 31.12.1944, a rămas moștenitor legal N.A., în calitate de soție; după defuncta N.A., decedată la data de 18.09.1985, a rămas moștenitor legal O.E.G., în calitate de frate, iar după acesta din urmă, decedat la data de 13.01.1992, au rămas moștenitori legali O.I., în calitate de soție, și reclamantul din prezenta cauză, O.Z., în calitate de fiu.
Așadar, reclamantul a formulat notificare în calitate de moștenitor al numiților N.A. și N.A.
Instanța de fond a reținut ca la data pronunțării sentinței civile nr. 1454/14.07.1954 prin are s-a declarat bun părăsit, fără stăpân, imobilul în litigiu, era în vigoare Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor, potrivit căreia, în lipsa rudelor - copii, ascendenți, colaterali privilegiați - soțul supraviețuitor moștenește întreaga avere.
Așadar, s-a opinat de prima instanță că susținerile pârâtei referitoare la regimul separației de bunuri prevăzut de Codul civil din 1864 sunt combătute de dispozițiile Legii nr. 319/1944.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a admis acțiunea.
în temeiul art. 274 C.proc.civ., a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 357 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de taxa de timbru, a declarat recurs Primarul Municipiului Oradea, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, potrivit CF nr. 8160 Oradea, proprietar al imobilului notificat a fost N.A., cu titlu de cumpărare din 1929 când nu era în vigoare Legea nr. 319/1994 ce instituia dreptul la moștenire al soțului supraviețuitor și, chiar dacă s-ar reține aplicabilitatea, soția proprietarului tabular trebuia să accepte moștenirea, trecerea imobilului în proprietatea statului operând doar în anul 1956.
Deoarece proprietarul tabular a decedat în 1944, fără a avea copii, soția supraviețuitoare neacceptând moștenirea, notificatorul nu poate moșteni, neavând calitate față de defunct, fiind rudă cu soția proprietarului tabular - nepot de frate.
Când a devenit proprietar N.A., era aplicabil regimul separației de bunuri, nu a existat o convenție matrimonială care să stabilească un regim matrimonial, fiind deci bunul lui propriu.
în drept s-au invocat art. 304 pct. 9, art. 312 C.proc.civ., Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, arătând că, prin recursul declarat, s-a invocat netemeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, precizând pe de-o parte că legea aplicabilă moștenirii nu ar fi Legea nr. 319/1944, iar pe de alta parte, că antecesoarea intimatului, soția supraviețuitoare a proprietarului tabular, nu ar fi acceptat moștenirea în termen, or, s-a uitat un element esențial, și anume că, calitatea de moștenitor după defunctul N.A. a fost dovedită printr-un certificat de moștenitor, care face dovada deplină a calității de moștenitor, în conformitate cu legislația în vigoare și, de altfel, decesul numitului a fost declarat prin sentința civilă nr. 96/1997/P a Tribunalului Bihor.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit copiei colii de CF nr. 15405, imobilul având nr. top. 9446/2 în natură, loc de casă, cu casă colectivă și 680 mp teren, a fost transcris în această coală din CF nr. 8160 Oradea. Conform copiei xerox a acesteia, imobilele cu nr. top. 9446, 9446/1 - casă și 1.000 mp teren - au format dreptul de proprietate al numitului N.A., intabulate la foaia B nr. 2, în 20.11.1929, cu titlu de cumpărare de la proprietarul D.Z. - Foaia B. nr. 1, după care, la 6.07.1956 - Foaia B nr. 3, s-a transcris în favoarea Statului Român în baza sentinței civile nr. 1454/1954 a Tribunalului Popular al Orașului Oradea, ca bun părăsit din septembrie 1952.
Se retine din certificatul de deces eliberat la 27.01.2010 de Direcția de Evidență a Persoanelor a Municipiului Oradea, că N.A. a decedat la data de 31.12.1944, dată la care era în vigoare Legea nr. 319/10.06.1944, conform căreia - art. 1 alin. (1) lit. e) - în lipsa rudelor (descendenți, ascendenți, colaterali până la gradul IV inclusiv), soțul supraviețuitor moștenește averea întreagă.
Notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de intimatul reclamant O.Z., prin care a solicitat despăgubiri pentru aceste imobile, a fost respinsă de Primarul Municipiului Oradea prin dispoziția nr. 999/18.03.2010, cu motivarea că nu a făcut dovada calității de moștenitor al fostului proprietar tabular.
Din certificatul de moștenitor nr. 1/01.02.2010 emis de BNP M.I.A., în urma defunctului N.A. decedat la 31.12.1944 a rămas ca moștenitor N.A. - soția acestuia, decedată la 18.09.1985, al cărei moștenitor a fost O.E.G. - fratele acesteia, decedat la 13.01.1992, moștenitori fiind O.I. - soția și intimatul O.Z. - fiu, deci nepot de frate al soției supraviețuitoare.
Se reține din extrasul de căsătorie emis de Consiliul Popular al comunei B că fostul proprietar tabular N.A. s-a căsătorit la data de 17.08.1924 cu O.A., mătușa notificatorului (sora tatălui acestuia). Așadar, imobilul în litigiu a fost cumpărat după încheierea căsătoriei și chiar dacă dispozițiile Codului civil în vigoare la acea dată nu prevedeau regimul comunității de bunuri, urmare a decesului acestuia, la 31.12.1944, când erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 319/10.06.1944, în lipsa copiilor, fraților, surorilor, părinților acestuia, soțul supraviețuitor, conform art. 1 alin. (1) lit. e), moștenea întreaga avere a defunctului.
Faptul că antecesoarea intimatului reclamant - soția supraviețuitoare a fostului proprietar tabular - nu a făcut dovada acceptării succesiunii după decesul soțului, este irelevant, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabilind că succesibilii care, după data de 6.03.1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestei legi, cererile de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită, criticile nefiind întemeiate.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 C.proc.civ., instanța de recurs, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatând că partea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat | Existenţa stării de indiviziune asupra imobilului din care se... → |
|---|
