Reducerea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat
| Comentarii |
|
Reducerea onorariului de avocat de către instanţa de judecată nu produce consecinţe asupra contractului de asistenţă juridică, care rămâne valabil, clientul datorând avocatului său preţul convenit, chiar dacă nu obţine pe cale judiciară restituirea în totalitate a acestuia.
Secţia a II-a civilă, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 527 din 31 iulie 2012
Prin sentința civilă nr. 5439 din 26.05.2011, Judecătoria Galați a admis, în parte, acțiunea formulată de oponenta SC G.P.P. C. SRL, în contradictoriu cu intimata SC L.2004 SRL, a anulat în parte procesul-verbal de constatare a cheltuielilor de executare din data de 7.02.2011 întocmit conform art. 3717C.proc.civ. în dosar de executare nr. 1082/233/8/2011, precum și somația de executare a biletului la ordin din data de 7.02.2011, în sensul că a redus onorariul de avocat de la suma de 1.500 lei la suma de 230 lei.
A respins restul pretențiilor ca nefondate, precum și cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.06.2010, între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1, având ca obiect vânzarea de produse către oponentă.
Intimata, în calitate de vânzătoare, a emis către oponentă facturi fiscale reprezentând contravaloarea produselor livrate acesteia, fapt recunoscut și de oponentă.
Pentru stingerea acestor facturi a fost emis biletul la ordin în valoare de 1.862,10 lei.
Introdus în circuitul bancar de către deținător, biletul la ordin a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil, motiv pentru care intimata a pornit executarea silită, potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934, sens în care s-a format dosarul de executare nr. 1082/233/8/2011.
Pe calea opoziției la executare, reclamanta a susținut că executarea silită a sa este nelegală deoarece intimata nu și-a respectat obligațiile contractuale, respectiv de a anunța plătitorul cu cel puțin 15 zile lucrătoare înainte de a introduce la bancă biletul la ordin.
Potrivit art. 61 din Legea nr. 58/1934, cambia are valoarea unui titlu executoriu pentru suma înscrisă pe titlu împreună cu dobânda. Posesorul cambiei are următoarele drepturi în ceea ce privește o cambie pe care debitorul cambial nu o onorează la scadență:
1. să intenteze o acțiune cambială prin care să obțină o hotărâre judecătorească asupra cambiei neplătite la scadență
2. să procedeze la executarea cambială.
Procedura executării cambiale prevăzută de Legea nr. 58/1934 este următoarea: pe baza biletului la ordin ajuns la scadență și neplătit de debitor, posesorul poate cere judecătoriei învestirea cu formulă executorie, putând proceda apoi la îndeplinirea formalităților de executare. Executarea va începe printr-o somație adresată debitorului.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1934, în termen de 5 zile de la primirea somațiunii debitorul poate face opoziție la executare. Dacă intimata are la îndemână fie o acțiune cambială, fie o acțiune directă de executare silită, debitorul nu poate contesta titlul decât pe calea opoziției la executare.
Astfel, opoziția la executare prevăzută de art. 62 din Legea nr. 58/1934 este acea acțiune prin care debitorul se poate apăra și aduce critici cu privire la titlu.
Oponenta nu a invocat nicio excepție de nulitate a biletului la ordin dintre cele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 58/1934 și nici cele care nu sunt oprite de art. 19 din aceeași lege, astfel încât motivele invocate de oponentă nu se încadrează printre cele prevăzute de art. 63 din Legea nr. 58/1934.
în ceea ce privește criticile cu privire la onorariul de avocat, instanța de fond reține că potrivit art. 3717alin. (2) C.proc.civ. „Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară”.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus citate rezultă că debitorul va fi obligat să suporte cheltuielile de executare ocazionate de efectuarea executării silite.
în cadrul dosarului de executare nr. 1082/233/8/2011 s-a întocmit procesul-verbal din data de 7.02.2011, prin care s-a stabilit un total cheltuieli de executare de 2.031,89 lei, din care 231 lei onorariu executor judecătoresc, 14,45 lei taxe de timbru, 1.500 lei onorariu avocat și 286,44 lei cheltuieli de executare silită.
Raportat la dispozițiile art. 274 alin. (3) C.proc.civ. se constată că instanța poate reduce onorariul avocatului doar prin utilizarea celor două criterii prevăzute de textul de lege: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Instanța de fond a constatat că în cadrul dosarului de executare nu există o împuternicire a avocatului intimatei pentru a se putea verifica activitățile desfășurate de acesta în cadrul procedurii de executare silită.
însă din actele acestui dosar rezultă că avocatul nu a formulat cererea de executare silită, aceasta fiind formulată de către administratorul intimatei, astfel încât pentru munca prestată de către avocat, respectiv acordarea de consultații juridice în faza executării silite, onorariul perceput este disproporționat.
De asemenea, și raportat la valoarea pricinii, respectiv suma de 1.862,10 lei reprezentând contravaloarea biletului la ordin, onorariul avocatului în cuantum de 1.500 lei este disproporționat.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că pentru munca prestată de avocat în cadrul dosarului de executare nr. 1082/233/8/2011 și față de valoarea pricinii, un onorariu în cuantum de 230 lei, corespunzător onorariului executorului judecătoresc, este suficient.
împotriva acestei sentințe a declarat apel SC L.2004 SRL care a criticat-o ca netemeinică, nelegală sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului pentru avocat, susținând că instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.proc.civ., în sensul că tablourile onorariilor minimale nu există la U.N.B.R., astfel că nu existau repere în ce privește valorile minimale ale onorariilor avocaților.
Apelanta mai arată că nu erau îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) și (3) C.proc.civ., în conformitate cu art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat pentru ca instanța să micșoreze cheltuielile de judecată, respectiv onorariul de avocat, neputând să aprecieze că onorariul ar fi fost nepotrivit de mare în raport de complexitatea pricinii.
S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate, în tot, în sensul obligării pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Prin decizia civilă nr. 11/A/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul Galați s-a respins apelul declarat de apelanta SC L.2004 SRL împotriva sentinței civile nr. 5439/26.05.2011 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul civil nr. 3458/233/2011, în contradictoriu cu intimata SC G.P.P. C. SRL Galați, având ca obiect opoziție la executare, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a motivat următoarele:
Tribunalul a constatat că în cadrul dosarului de executare nu există o împuternicire a avocatului intimatei pentru a se putea verifica activitățile desfășurate de acesta în cadrul procedurii de executare silită.
însă din actele acestui dosar rezultă că avocatul nu a formulat cererea de executare silită, aceasta fiind formulată de către administratorul intimatei, astfel încât pentru munca prestată de către avocat, respectiv acordarea de consultații juridice în faza executării silite, onorariul perceput este disproporționat.
De asemenea, și raportat la valoarea pricinii, respectiv suma de 1.862,10 lei reprezentând contravaloarea biletului la ordin, onorariul avocatului în cuantum de 1.500 lei este disproporționat.
Față de aceste aspecte, tribunalul a apreciat că pentru munca prestată de avocat în cadrul dosarului de executare nr. 1082/233/8/2011 și față de valoarea pricinii, un onorariu în cuantum de 230 lei, corespunzător onorariului executorului judecătoresc, este suficient.
Apelul declarat de SC L.2004 SRL s-a respins ca nefondat.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta SC L.2004 SRL.
A criticat decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
în mod nelegal instanța de apel a dispus reducerea onorariului de la 1.500 lei la 230 lei întrucât, chiar dacă cererea de executare silită nu avea semnătura și ștampila avocatului, această cerere fusese formulată și depusă după ce în prealabil societatea a fost consiliată și îndrumată de către avocat.
în mod nelegal instanța de apel a reținut dispozițiile art. 274 alin. (3) C.proc.civ. întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat: „Onorariile se stabilesc liber între avocat și client în limitele legii și ale statutului profesiei. Este interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de participare a profesiei de avocat sau de către avocați”.
Cuantumul onorariului perceput pentru fiecare cauză este stabilit de către fiecare avocat în parte, în funcție de munca depusă de acesta, de gradul de încărcare al acestuia, de numărul de soluții favorabile pe care le-a obținut de-a lungul timpului, de aprecierea de care se bucură în rândul colegilor săi și în rândul comunității din care face parte, de gradul de dezvoltare economică a fiecărei zone, or, în cauza de față onorariul stabilit este în concordanță cu toate aceste aspecte.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C.proc.civ. a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei civile nr. 11/A pronunțată de Tribunalul Galați, precum și a sentinței civile nr. 5439/26.05.2011, iar pe fond obligarea oponentei SC G.P.P. C. SRL la plata cheltuielilor de executare constând în onorariu avocat în sumă de 1.500 lei.
Intimata-contestatoare SC G.P.P. C. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.
A susținut că onorariul avocatului trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru formularea unei cereri și să nu constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit.
Apreciază că Tribunalul Galați în mod corect a procedat la respingerea apelului ca nefondat având în vedere valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă depus în pregătirea apărării.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, reține următoarele:
Primul motiv de recurs referitor la susținerea că reducerea onorariului a fost determinată de faptul că cererea de executare silită nu a fost semnată și ștampilată de avocatul părții este neîntemeiat.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut că avocatul recurentei intimate a acordat acesteia consultații juridice în faza executării silite, așa cum susține și recurenta, iar aceste consultații reprezintă temeiul juridic ce stă la baza acordării onorariului de avocat.
Cât privește motivul de recurs referitor la greșita reducere a onorariului de avocat, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 274 alin. (3) C.proc.civ. conferă instanței prerogativa de a reduce onorariile avocaților ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
în cauză, instanța de fond a motivat soluția de reducere a onorariului avocatului de la suma de 1.500 lei la suma de 230 lei raportându-se în stabilirea acestuia la onorariul executorului judecătoresc, dar și la valoarea pricinii (1.862,10 lei) și la munca prestată de avocat pentru faza executării silite.
Dispoziția instanței de a reduce onorariul de avocat nu are consecințe asupra contractului de asistență juridică, care rămâne valabil, clientul datorând avocatului său ceea ce s-a stipulat ca preț al serviciilor, chiar dacă nu își obține pe cale judiciară restituirea în totalitate a acestuia, urmând să suporte o diferență.
Prin urmare, avocatul și clientul său pot conveni în baza contractului de asistență juridică asupra unui onorariu care să fie stabilit în raport și de alte criterii decât cele prevăzute de art. 274 alin. (3) C.proc.civ., respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Acordarea de către instanță a cheltuielilor în legătură cu onorariul de avocat trebuie însă să țină seama de criteriile prevăzute de art. 274 alin. (3) C.proc.civ., respectiv valoarea pricinii și munca îndeplinită ca avocat, ca măsură de protecție pentru partea căzută în pretenții de a nu fi expusă unor solicitări excesive de cheltuieli, profitându-se de situația în care se află, respectiv de debitor împotriva căruia s-a declanșat procedura executării silite.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului are o jurisprudență constantă în sensul că „un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil” (cauza Cornelia Popa c. României publicată în M. Of. nr. 13/06.01.2012).
Hotărârea instanței de apel este rezultatul unei analize temeinice a circumstanțelor pertinente ale cauzei și, prin soluția adoptată, s-a asigurat un just echilibru între prestația avocațială și onorariul acordat.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a fost respins recursul, ca nefondat.
(Judecător Rodica Dorin)
| ← Titlu executoriu emanând de la o instanţă străină.... | Repunerea de drept în termenul de acceptare a succesiunii prin... → |
|---|
