Respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil
| Comentarii |
|
Art. 129 alin. (6) C.proc.civ. - în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Consecinţa repronunțării asupra acţiunii precizate este aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C.proc.civ.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1340 din 4 mai 2012
Prin sentința nr. 1141/2.06.2011 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 2383/102/2010, s-a respins cererea formulată de P.S.R. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Mureș, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin Decizia de impunere nr. 7240/19.04.2010 emisă de pârâta CAS Mureș s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 148 lei cu titlul de contribuție de 6,5% datorată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2005 și 244 lei cu titlul de dobânzi. Baza de impunere constând în venituri obținute de reclamantă în anul 2005 ca și agent de asigurări s-a constituit în anul 2005 și ca atare, în mod corect obligația de plată de 6,5% a fost stabilită în raport de O.U.G. nr. 150/2002, acest act normativ fiind abrogat doar prin art. 317 din Legea nr. 95/2006. S-a mai reținut că Deciziile nr. 24/07.06.2010 și 7240/17.04.2010 cuprind toate mențiunile prevăzute de art. 46 din Legea nr. 92/2003 sub sancțiunea nulității, iar în raport de dispozițiile art. 8 din O.U.G. nr. 150/2002, persoanele fizice care exercită activități independente au obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. în baza art. 119 din O.G. nr. 92/2003 reclamanta datorează și dobânzi și penalități de întârziere.
împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta P.S.R. arătând că în mod greșit prima instanță a reținut incidența O.U.G. nr. 150/2002 întrucât, actul supus criticii, a fost emis în anul 2010 când trebuiau avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la acea dată. Se mai arată faptul că în Decizia nr. 24/07.06.2010 se fac trimitere la alte decizii de impunere provizorii și definitive care nu i-au fost niciodată notificate spre luare la cunoștință și conformare referitor la data scadentă în vederea efectuării plății. Conform art. 44 alin. (1) teza I, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat de la această dată el producându-și efectele. Pe de altă parte, nici în cuprinsul Deciziei nr. 7240/17.04.2010 nu s-a indicat în concret temeiul juridic al calculării majorărilor și penalităților de întârziere, motiv pentru care, în opinia recurentei, decizia este lovită de nulitate absolută. Pe de altă parte, conform art. 141 din O.G. nr. 92/2003, decizia devine titlu executoriu dacă nu este achitată în termen de 15 zile așa încât, doar după această dată poate fi obligată la plata accesoriilor. Pentru aceste considerente, recurenta apreciază că nu are obligația de achitare a sumelor cuprinse în decizia de impunere în condițiile în care nu au fost respectate condițiile elementare de emitere a acesteia.
Prin întâmpinare, intimata CAS Mureș a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041 C.proc.civ., instanța a reținut:
Inițial, reclamanta a înțeles ca prin cererea de chemare în judecată să conteste legalitatea Decizia nr. 24/07.06.2010 precum și Decizia de impunere nr. 7230/19.04.2010 emise de CAS Mureș prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 148 lei cu titlul de contribuție de 6,5% datorată la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2005 și 244 lei cu titlul de dobânzi. La data de 16.05.2011 reclamanta și-a precizat cererea în sensul că înțelege să conteste doar pentru majorările de întârziere și penalitățile calculate de pârâtă. Cu toate acestea, fără nicio motivare, instanța de fond nu a luat în considerare această precizare, nepronunțându-se asupra ei.
Curtea a apreciat că, procedându-se astfel, procesul s-a soluționat fără o cercetare a fondului, motiv pentru care, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (5) C.proc.civ., Curtea a casat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleași instanțe. Cu ocazia rejudecării instanța de fond a procedat la examinarea cererii precizată a reclamantei pe fondul ei ținând seama și de criticile formulate în calea de atac.
| ← Acţiune privind restituirea taxei de poluare. Calitatea... | Desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, partajarea... → |
|---|
