Respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive formulată după pronunţarea sentinţei de condamnare, dar înainte de sesizarea instanţei de apel
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Hotărâre nr. * din data de 15.06.2015
Prin încheierea de ședință din 28.11.2014 în dosarul nr. 32450/245/2014 s-au dispus următoarele:
"În baza disp. art. 399 alin.10 Cod procedură penală cu referire la art. 242 alin.2 Cod procedură penală respinge ca fiind neîntemeiată cererea formulată de către inculpatul G. privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu (măsură preventivă dispusă față de inculpat prin încheierea pronunțată la data de 17.08.2014 în dosarul penal nr.30008/245/2014 al Judecătoriei Iași - mandat de arestare preventivă nr.64/NCPP/UP emis de Judecătoria Iași la data de 17.08.2014 - și menținută prin sentința penală nr. 3116/NCPP/03.11.2014 a Judecătoriei Iași ).";
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 06.11.2014 inculpatul G., prin apărătorul său ales, a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cerere care a fost respinsă de către instanța de judecată prin încheierea pronunțată la data de 14.11.2014, definitivă prin necontestarea sa de către inculpat.
Ulterior, la data de 25.11.2014, inculpatul G., prin apărătorul său ales, a formulat o nouă cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, cerere identică ca și motivare cu cea anterior formulată, fără indicarea unor împrejurări noi. Interpelat de către instanță la termenul fixat pentru soluționarea prezentei cereri, apărătorul ales al inculpatului G. a arătat că perioada de timp care a trecut de la momentul discutării cererii anterior formulate este împrejurarea nouă pe care o are în vedere și care, prin coroborare cu aspectele deja invocate, justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Pornind de la analiza temeiurilor arestării, instanța verifică situația de fapt, probele, necesitatea , oportunitatea aplicării măsurii preventive, menținerea situației care determinat individualizarea unei anumite măsuri și stabilește dacă o măsură preventivă restrictivă de libertate este suficientă ori se impune măsura excepțională a arestării preventive.
Nici o dispoziție legală nu interzice reluarea argumentelor anterioare, dacă acestea sunt actuale, menținerea temeiurilor arestării preventive echivalând de multe ori și cu menținerea argumentelor care au fondat luarea măsurii, cu atât mai mult cu cât prezenta cerere este motivată prin expunerea acelorași împrejurări avute în vedere și la momentul argumentării cererii anterior formulate, la data de 06.11.2014, cu privire la care instanța s-a pronunțat prin încheierea din data de 14.11.2014.
În mod evident, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, însă aceasta nu împiedică instanța ca, în contextul constatării vinovăției sale prin sentința penală nr. 3116/ NCPP/03.11.2014 pronunțată în dosarul penal nr. 32450/245/2014 al Judecătoriei Iași, să aprecieze asupra necesității menținerii sau nu a măsurii arestării preventive.
Astfel, constată instanța că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului G. în prezenta cauză penală sunt infracțiuni de o gravitate ridicată, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și natura și importanța valorilor sociale protejate prin incriminarea unor astfel de fapte, respectiv, relațiile sociale referitoare la patrimoniul persoanei, precum și dreptul la integritate corporală sau sănătate, sub acest aspect neprezentând relevanță atitudinea procesuală de recunoaștere a faptelor, adoptată de către inculpat, acest aspect fiind avut deja în vedere la individualizarea pedepselor stabilite acestuia.
Sub acest aspect, este necesar a se menționa că manifestarea de voință a persoanei vătămate, în sensul retragerii plângerii față de inculpatul G. în ceea ce privește infracțiunea de "lovire sau alte violențe"; prev. și ped. de art. 193 alin.2 Cod penal a condus la o soluție de încetare a procesului penal doar în ceea ce privește această infracțiune (infracțiune care, de altfel, nu a fost avută în vedere la momentul la care s-a dispus luarea măsurii preventive față de inculpat prin încheierea din data de 17.08.2014 pronunțată în dosarul penal nr. 30008/245/2014 al Judecătoriei Iași de către judecătorul de drepturi și libertăți) și nu a influențat răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunile de "lipsire de libertate în mod ilegal"; și "tâlhărie";, infracțiuni de o gravitate sporită, în considerarea cărora instanța a și dispus, de altfel, executarea pedepsei unice aplicate în regim de detenție, apreciind la momentul pronunțării sentinței penale mai sus menționate, lipsa de eficiență a dispunerii unei modalități de executare neprivative de libertate.
Totodată, este necesar a se sublinia că argumentul invocat de către inculpat, în sensul că a recunoscut comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa în prezenta cauză penală nu reprezintă o împrejurare care să determine modificarea temeiurilor legale avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, ci este o împrejurare care a condus la reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, prin aplicarea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și de care instanța a ținut cont la momentul stabilirii cuantumului pedepselor ce au fost stabilite acestuia.
Instanța a preciat că lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de pericol pentru ordinea publica, pericol ce rezultă cu suficiență din modalitatea și împrejurările concrete ale comiterii faptelor - în timpul nopții și de către doi inculpați împreună, într-un loc retras, exercitarea unor violențe fizice deosebite asupra unei persoane în vârstă de 62 ani - aspecte ce denotă un curaj infracțional deosebit din partea inculpaților și o lipsă totală de respect pentru normele sociale.
În aprecierea stării de pericol pentru ordinea publica pe care ar crea-o lăsarea în libertate a inculpatului G. este necesar a se avea în vedere și sentimentul profund de insecuritate socială pe care îl generează săvârșirea faptelor de acest gen, fapte ce impun o reacție promptă și constantă a autorităților statului în sensul îndepărtării din rândul comunității a persoanelor care săvârșesc asemenea fapte și a restabilirii unui climat corespunzător desfășurării relațiilor sociale normale.
Măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul este proporțională cu gravitatea faptelor comise și necesară pentru realizarea, în continuare, a scopului urmărit prin dispunerea acesteia, prevăzut de disp. art. 202 Cod procedură penală, dispoziții legale potrivit cărora măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
| ← Art. 580 indice 2 si următoarele Cod procedură civilă.... | Propunerea de arestare preventivă respinsă pentru lipsa unor... → |
|---|
