Restituiri. Indivizibilitatea şi irevocabilitatea actului de opţiune succesorală al renunţării exprese
| Comentarii |
|
Actul de opţiune succesorală al renunţării este indivizibil şi irevocabil şi vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât şi pe cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă în viitor. Renunţătorul nu este doar prezumat ca fiind străin de moştenire, precum neacceptantul, ci este cert că prin actul notarial acesta a înţeles să rămână străin de succesiune, iar titlul său de erede să se desfiinţeze cu efect retroactiv.
Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, Decizia nr. 14 din 26 ianuarie 2010
La data de 6.08.2008, reclamantele D.E. și D.C.V. au chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceștia să fie obligați a le restitui parțial în natură, în măsura în care terenul este liber, imobilul situat în Craiova în suprafață de 3600mp, parțial despăgubiri pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură și pentru construcția demolată,teren care a aparținut autorului lor D.C.
Au mai solicitat în contradictoriu cu aceiași pârâți și cu pârâtele D.G., M.R. și N.C., ca aceste trei pârâte, persoane fizice, să le restituie în natură, în măsura în care terenul nu este afectat de utilități publice și un alt imobil situat în Craiova,însă cu același număr cadastral vechi, iar pentru restul de teren care a aparținut autorilor B.S. și B.M., să primească despăgubiri.
Reclamantele au solicitat și anularea parțială a dispoziției Primarului Municipiului Craiova (cu precizarea că nu cunosc datele de identificare ale acesteia), prin care s-a restituit în natură celor trei pârâte persoane fizice terenul situat în Craiova, județul Dolj.
în motivarea acțiunii, au arătat că autorii B.S. și B.M. au fost coproprietarii imobilului situat în Craiova, județul Dolj, în suprafață de 3.500 mp, că acești autori au avut doi copii, respectiv D.C., decedat, care are ca moștenitori pe D.N. (soție supraviețuitoare, în prezent decedată) și pe cele două fiice, reclamantele în speță.
Al doilea fiu al autorilor B.S. și B.M. are ca moștenitori pe D.G., ca soție supraviețuitoare și M.R. și N.C., fiice.
în ceea ce îl privește pe autorul reclamantelor D.C. s-a susținut că acesta a avut în proprietate suprafața de teren de 3.600 mp situată în Craiova, teren care a fost limitrof cu cel al părinților săi B.S. și B.M.
Au mai precizat că din terenul ce a aparținut autorului D.C. li s-a restituit prin Ordin al Prefectului județului Dolj numai suprafața de 214 mp, iar notificările în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la restituirea celor două imobile, au fost făcute de mama lor, D.N.
Prin aceeași precizare la acțiune au solicitat soluționarea celorlalte două capete de cerere, respectiv restituirea în natură, în măsura în care terenul nu este afectat de utilități a imobilului situat în Craiova și, pentru restul de teren ce a aparținut autorilor B.S. și B.M. despăgubiri și anularea parțială a dispoziției Primarului Municipiului Craiova nr. 22300/02.11.2007, prin care s-a restituit pârâtelor M.R.M. și N.C. terenul în suprafața de 998 mp situat în Craiova, județul Dolj.
Prin sentința civilă nr. 198/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 14522/63/2008, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor invocată de pârâtele M.R.M. și N.C.I.
S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantele D.E. și D.V, împotriva pârâților Primăria Craiova, Primarul Municipiului Craiova, D.G., M.R. și N.C.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că reclamantele nu au calitate procesuală activă, întrucât nu au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, tatăl lor, D.C. renunțând expres la succesiunea autorului comun, B.S.
Renunțarea la succesiune are un caracter irevocabil, astfel că certificatul de moștenitor subsecvent nr. 2343/1987, prin care s-a constatat calitatea de acceptant a lui D.C. este lovit de nulitate.
Tribunalul a apreciat că reclamantele nu pot beneficia, potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, prin însăși cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, întrucât textul de lege vizează doar pe moștenitorii neacceptanți, și nu și pe aceia care au renunțat expres, în același sens fiind și practica I.C.C.J., care a pronunțat Decizia nr. XI/2007, în interesul legii.
împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel reclamantele D.E. și D.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora repunerea în termenul de acceptare a succesiunii operează pentru succesibilii care după data de 6.03.1945 nu au acceptat succesiunea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, prin însăși cererea de restituire formulată, situație în care dispozițiile generale conținute în art. 696 și art. 700 C.civ. nu își găsesc aplicarea, conform principiului de drept” normele speciale derogă de la cele generale”.
în speță, atât reclamantele, cât și pârâtele au formulat cereri pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în Craiova, preluat abuziv de la autorul comun B.S., bunicul părților.
Reclamantele au susținut că au formulat notificarea nr. 148/N/2001 pentru imobilul mai sus menționat, prin mandatar D.N., cererea fiind respinsă prin dispoziția nr. 9766/N/2001, întrucât nu s-a făcut dovada calității solicitanților de persoane îndreptățite.
Contestația formulată a fost respinsă prin sentința civilă nr. 95/13.03.2009 a Tribunalului Dolj, menținută prin respingerea apelului, iar recursul declarat se află pe rolul instanței supreme, așa cum au confirmat părțile la interpelarea instanței.
Pârâtele au formulat notificările nr. 353/N/2001 și nr. 586/N/2001, cu privire la același imobil, soluționate prin dispoziția nr. 22300/02.11.2007, contestată în prezenta cauză.
Unitatea deținătoare nu a procedat la conexarea celor trei notificări, potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, deși priveau același imobil, și erau formulate de persoane care pretindeau că sunt moștenitoare ale aceluiași autor.
în aceste condiții, reclamantele pretind că au calitatea de persoane îndreptățite pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât nu sunt terți față de raportul juridic creat prin emiterea dispoziției pentru pârâte. Titularele acțiunii invocă nu doar un interes personal în justificarea demersului juridic inițiat, ci și calitatea de persoane îndreptățite la acordarea beneficiului Legii nr. 10/2001, caz în care contestația formulată de ele împotriva dispoziției nr. 22300/2007 prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobil doar pentru pârâte are natura juridică a unui litigiu grefat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și este de competența Tribunalului, și nu a Judecătoriei, ca instanță de drept comun, examinarea criticilor aduse urmând a fi făcută prin analiza calității de persoane îndreptățite a reclamantelor, în contextul legii speciale.
Criticile vizând fondul cauzei sunt neîntemeiate.
Tribunalul a apreciat în mod just că imobilul situat în Craiova, a fost expropriat de la autorul pârâtelor, D.G., prin Decretul nr. 134/1980.
Deși în cuprinsul anexei actului de preluare s-a menționat calitatea de proprietar a CAP 8 martie Bariera Vâlcii, această persoană juridică nu dobândise în mod valabil dreptul de proprietate de la autorul B. S., preluarea având un caracter abuziv. Prin urmare, la data la care a operat exproprierea, bunul imobil se găsea în continuare în patrimoniul succesoral al autorului, patrimoniu transmis către moștenitorul acceptant al acestuia, D.G., tatăl pârâtelor M.R. și N.C.
La data exproprierii, 1980, autorul B.S. era decedat, iar moștenirea sa era culeasă de fiul său, D.G., așa cum reiese din certificatele de moștenitor nr. 404/1979 și 406/1979, celălalt descendent de gradul I, D.C. tatăl reclamantelor renunțând expres atât la succesiunea tatălui său, cât și la succesiunea mamei, B.M., decedată la data de 19.12.1978.
Este adevărat că prin certificatul de moștenitor nr. 2343/29.10.1987, s-a constatat calitatea de moștenitor acceptant al lui D.C. față de succesiunea lui B.S, alături de D.G, însă acest act juridic nu poate produce efecte juridice valabile, câtă vreme, anterior, succesibilul renunțase expres la succesiunea tatălui său, declarația fiind înregistrată în registrul special de renunțări sub nr. 357/1979.
Renunțarea la moștenire este expresă, indivizibilă și irevocabilă, în sensul că o dată ce s-a exercitat dreptul de opțiune succesorală, nu se mai poate reveni asupra opțiunii făcute, cu singura excepție a retractării renunțării, care potrivit art. 701 C.civ. se poate face înainte de expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 C.civ., situație care nu este incidentă în speță.
Tribunalul a constat ineficacitatea juridică a certificatului de moștenitor nr. 2343/2987, pe cale incidentală, fără a pronunța o extra petita, așa cum susțin apelantele reclamante.
împrejurarea că terenul notificat a fost preluat de la autorul pârâtelor, D.G., reiese și din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 8.11.1980 (fila 154, dosar Tribunal),unde acesta figurează în calitate de proprietar.
Reclamantele au făcut dovada cu certificatul de moștenitor nr. 123/23.08.2004 că sunt succesoare acceptante ale succesiunii autorului D.G., decedat la data de 31.08.2003.
Deși pentru imobilul în litigiu s-au formulat cereri de restituire atât de către reclamante, cât și de către pârâte, în mod corect prin dispoziția nr. 22300/2007 s-au acordat măsuri reparatorii doar în favoarea pârâtelor.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, beneficiază de dispozițiile legii și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei îndreptățite.
Alin. (3) al aceluiași articol prevede că succesibilii care, după data de 6.03.1945 nu au acceptat succesiunea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
în mod corect a apreciat prima instanță că textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanți, nu și la cei care au renunțat expres, în condițiile art. 696 C.civ., aspect menționat și în art. 4.6. din H.G. nr. 250/7.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Concluzia este firească și se întemeiază pe considerentul că actul de opțiune succesorală al renunțării este indivizibil și irevocabil, și vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă în viitor. în plus, renunțătorul nu este doar prezumat ca fiind străin de moștenire, precum neacceptantul, care poate produce probe în sensul contrar, ci în privința sa există o certitudine evidențiată prin actul notarial că a înțeles să rămână străin de succesiune, iar titlul său de erede să se desființeze cu efect retroactiv.
Statuările din Decizia în interesul legii nr. XI/05.02.2007, pronunțată de I.C.C.J., Secțiile Unite, referitoare la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991, sunt aplicabile și în materia Legii nr. 10/2001 prin analogie, existând identitate de rațiune juridică.
Legea nr. 10/2001 nu este o lege de modificare a Legii nr. 18/1991, având obiect de reglementare diferit, însă această împrejurare reținută de Tribunal nu afectează de nelegalitate hotărârea pronunțată, câtă vreme soluția adoptată este temeinică și conformă cu prevederile legale.
Apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate de apelantele reclamante, Curtea va respinge apelul ca nefondat, potrivit art. 296 C.proc.civ.
(Judecător Ionela Vîlculescu)
| ← Acţiunea în revendicare a imobilelor preluate în mod abuziv... | Măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri sau servicii → |
|---|
