Revizuire. Încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti
| Comentarii |
|
Se poate promova calea extraordinară de atac dacă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei hotărâri continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii, însă hotărârea la care a făcut referire revizuentul este pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg, şi nu de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, jurisdicţiile celor două curţi sunt diferite, iar litigiile naţionale sunt supuse controlului acestor instanţe, în baza unor norme legale diferite, respectiv Legea nr. 30/1994 şi Legea nr. 157/2005.
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 1501 din 20 iunie 2011
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 3567/120/2010/a1, la data de 11.05.2011, revizuentul L.R. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 455 din 1.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimații S.R., prin MEF, DGFP D., AFP T. și AFM, în sensul schimbării în tot a acesteia și respingerii recursurilor ca nefondate, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței nr. 1407 din 15.11.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cererea de revizuire fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 9 C.proc.civ.
în motivarea cererii, revizuentul a arătat că a contestat la Tribunalul Dâmbovița decizia de calcul a taxei pe poluare nr. 5985 din 25.02.2009 și răspunsul nr. 21919 din 7.07.2010 emise de AFP Târgoviște prin care i s-a respins cererea de restituire a taxei pe poluare, solicitând instanței să anuleze aceste acte administrative și să oblige AFP să-i restituie suma de 1.718 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare pentru autoturismul marca B., achiziționat din Germania, înmatriculat inițial în 1994, precum și accesoriile aferente; în urma judecății, prima instanță i-a admis contestația, pârâtele AFP Târgoviște și AFM au declarat recurs, care a fost admis de Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 455 din 1.03.2011, a fost modificată în tot hotărârea Tribunalului Dâmbovița, iar pe fond, respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
S-a susținut de L.R. că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 9 C.proc.civ., ce statuează că în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale, datorită unor hotărâri judecătorești, consecințele acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii, iar în cauza C-402/09, hotărârea Curții - Camera I din 7.04.2011, a declarat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a se descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, impunându-se revizuirea deciziei nr. 455 din 1.03.2011.
Curtea, examinând calea extraordinară de atac, prin prisma motivul de drept invocat, a art. 322 pct. 9 C.proc.civ., a reținut următoarele:
Revizuentul a învestit Tribunalul Dâmbovița cu o contestație administrativ-fiscală, prin care a solicitat anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare, a răspunsului AFP T., restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare, cu accesoriile aferente, acțiunea fiind admisă prin sentința nr. 1407/25.11.2010, ce a fost recurată de AFM și AFP T., în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, iar Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 455 din 1.03.2011 a admis cele două recursuri, a modificat în tot sentința recurată și pe fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținându-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, art. 109 alin. (2) C.proc.civ. și art. 207 C.proc.fisc.; înainte de sesizarea instanței, actul administrativ-fiscal trebuia contestat în termenul de 30 de zile, numai după îndeplinirea procedurii prealabile administrative putând fi învestită instanța, nerespectarea acestei proceduri ce este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, atrăgând inadmisibilitatea, ceea ce nu mai impunea analizarea temeiniciei pretențiilor lui L.R.
Potrivit art. 322 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când se evocă fondul, se poate cere în cazurile limitativ enumerate de acest text de lege, punctul 9 statuând că se poate promova calea extraordinară de atac dacă CEDO a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei hotărâri continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii, însă, în prezenta cauză, acest motiv de revizuire nu este incident, întrucât hotărârea la care face referire revizuentul este pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg, și nu de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, jurisdicțiile celor două curți sunt diferite, iar litigiile naționale sunt supuse controlului acestor instanțe, în baza unor norme legale diferite, respectiv Legea nr. 30/1994 și Legea nr. 157/2005.
Este adevărat că CJUE a pronunțat hotărârea din 7.04.2011 în cauza C-402/2009 prin care, fiind învestită cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare de către Tribunalul Sibiu, a statuat asupra sensului în care trebuie interpretat art. 110 (90) din TFUE, însă o atare situație putea atrage aplicabilitatea cazului de revizuire special prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, ceea ce nu s-a invocat în cauza de față. Chiar dacă acesta ar fi fost temeiul de drept al cererii de revizuire, calea extraordinară de atac nu ar fi fost admisibilă întrucât normele juridice interne impun o procedură prealabilă obligatorie în ceea ce privește contestarea actelor administrativ-fiscale, numai după îndeplinirea acesteia putându-se analiza temeinicia pretențiilor ce fac obiectul litigiului, respectiv compatibilitatea normelor interne cu cele comunitare, în prezenta cauză fiind reprezentate de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 și cele ale art. 110 (90) din TFUE, or, L.R. nu a respectat procedura prealabilă obligatorie instituită de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003,art. 7 din Legea contenciosului administrativ și art. 109 C.proc.civ.
Față de considerentele expuse, Curtea a constatat că în cauză nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 C.proc.civ., CEDO nu a constatat o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale datorate unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă, decizia nr. 455 din 1.03.2011 nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, calea extraordinară de atac nu este fondată, fiind respinsă de instanță.
(Judecător Maria Stoicescu)
| ← Clauze abuzive în contractele de credit. Competenţa materială... | Excepţia puterii de lucru judecat. Concursul dintre efectele... → |
|---|
