Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 235/A din data de 26.06.2014

a) Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Aplicarea art. 86 ind.4 C. pen. din 1969 după intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal

b) Procedura abreviată. Normele procesuale aplicabile după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

c) Condamnare pronunțată după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală din 2010. Suportarea cheltuielilor judiciare ocazionate de remunerarea avocaților desemnați din oficiu

C. pen. din 1969, art. 864

C. pen. din 2009, art. 5

Legea nr. 187/2012, art. 15 alin. 2

Curtea Constituțională, decizia nr. 265/2014

C. pr. pen., art. 374 alin. 4 și 396 alin. 10

a) Dacă legea penală nouă este reținută ca fiind în ansamblu mai favorabilă inculpatului, nu se ajunge la o îmbinare pe cale judecătorească a dispozițiilor din cele două coduri penale, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a unei pedepse aplicate anterior inculpatului. Aceasta, întrucât art. 864 C. pen. din 1969 este incident în cauză nu ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, ci pentru că art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 reprezintă o normă expresă de extraactivitate a dispozițiilor Codului penal din 1969 care tratează revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

b) În cazul în care judecata în prim grad a avut loc după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală adoptat prin Legea nr. 135/2010, iar inculpatul a uzat de procedura simplificată, sunt aplicabile dispozițiile art. 374 alin. 4 și 396 alin. 10 C. pr. pen. și nu prevederile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. din 1968.

c) Exceptând dispozițiile exprese cuprinse în Legea nr. 255/2013, normele procesual penale sunt de imediată aplicate. În legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu există dispoziții tranzitorii referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare. Conform art. 274 alin. 1 C. pr. pen., "în caz de …, condamnare…., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu…";. Astfel, chiar dacă procesul penal a fost declanșat sub imeriul Codului de procedură penală din 1969, nu cade în sarcina inculpatului condamnat după data de 1 februarie 2014 plata onorariului avocatului desemnat din oficiu.

Prin sentința penală nr. 53/20 martie 2014, Judecătoria reghin:

-în conformitate cu art. 5 cod penal și art. 386 alin. 1 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d Cod penal, pentru inculpații T. M. și T. I..

-l-a condamnat pe inculpatul T. M. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233, 234 alin.1 lit. d cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, din 1968, și art. 37 lit. a Cod penal din vechiul Cod penal și a art. 5 din Noul Cod penal, în dauna părții civile C. F., la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.

-în baza art. 83 din vechiul Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. nr. 1/10.01.2012 a Judecătoriei Marghita definitivă prin decizia penală nr. 214/R/21.02.2012 a Curții de Apel Oradea, și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare.

-în baza art. 72 Cod penal, art. 404 alin. 4 lit. a cod procedură penală a dedus perioada reținerii și a arestării preventive de la data de 29.11.2013, la zi, și a menținut starea de arest a inculpatului, conform art. 399 cod procedură penală.

-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b cod penal.

-l-a condamnat pe inculpatul T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233, 234 alin.1 lit. d cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod procedură penală, din 1968, și a art. 5 din Noul Cod penal, în dauna părții civile C. F., la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.

-în baza art. 91 Cod penal suspendat executarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș pe un termen de supraveghere de 2 ani, ce urmează a fi calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

-pe durata termenului de supraveghere, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 93 Cod penal, a impus inculpatului următoarele obligații:

- să se prezinte, la date fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș,

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile,

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa,

- să comunice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență,

- să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională, la alegerea inculpatului, în funcție de aptitudinile sale,

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizare în colaborare cu instituțiile din comunitate.

-a dispus ca aceste informații să fie comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș.

-văzând acordul inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 91 lit. c cod penal, a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în conformitate cu dispozițiile art. 93 a lin. 3 Cod penal, pentru următoarele servicii: întreținerea parcurilor, a zonelor verzi și a drumurilor, curățarea șanțurilor, întreținerea zidurilor de susținere, păstrarea curățeniei și igenizarea localității, curățirea pârâurilor interioare ale localității desfășurarea de activități de muncă calificată, având în vedere Ordinul nr. 2355/C din 11.09.2008 pentru aprobarea procedurii privind supravegherea executării obligației persoanei condamnate de a presta o activitate neremunerată într-o instituție de interes public conform listei cu instituțiile de interes public de la nivelul local pusă la dispoziția instanței de către Primăria Reghin.

-conform art. 93 alin. 5 cod penal, a atenționat inculpatul să îndeplinească integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, cel mai târziu cu trei luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod penal referitoare la atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. 1 cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b cod penal.

-în temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1349 Noul Cod Civil, l-a obligat pe inculpatul T. M. la plata sumei de 300 euro și 2500 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C. F., conform precizării făcute la acțiunea civilă formulată în cauză.

-a constatat că inculpatul T. I. a predat suma de 400 lei, iar inculpatul T. M. a predat telefonul mobil și suma de 200 euro și 88 lei.

-în temeiul art. 398 și art. 274 alin. 2 din Codul de procedură penală, i-a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauză în cuantum total de 1600 lei, din care suma de 1000 lei este aferentă fazei de urmărire penală, suma de 900 lei reprezentand onorariul avocaților din oficiu urmând să se avanseze din fondurile Ministerului de Justitie către Baroul Mures.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că în seara datei de 23 noiembrie 2013, persoana vătămată C. F. se afla în satul Căcuci, fiind în vizită la sora sa, B. D.. În jurul orelor 20,3o, persoana vătămată s-a deplasat la barul din localitate unde s-a întâlnit cu martorul D. C. L. . În jurul orelor 21,oo cei doi s-au hotărât să se deplaseze la barul din satul Șerbeni. Aici martorul și persoana vătămată s-au întâlnit și au stat la masă cu numitul A. A. P. și cu prietena acestuia, martora L. K. B. consumând fiecare bere, energizant sau coniac. S-a arătat faptul că în jurul orei 22,oo, martorul D. C. L. a plecat din bar, iar în jurul orelor 22,30 persoana vătămată a cumpărat un flacon cu bere și o tavă cu pastă de mici după care împreună cu A. A. P. și L. K. B. s-a deplasat la locuința inculpatului T. M. (necunoscut până la acea dată).

Inculpatul T. M. l-a sunat pe inculpatul T. I. cu care persoana vătămată, A. A. P. și L. K. B. s-au deplasat la discoteca din Dedrad. Persoana vătămată a achitat inculpatului T. I. pentru transport suma de 40 lei iar la intrarea în discotecă i-a dat inculpatului T. M. suma de 20 lei pentru biletul de intrare, inculpatul T. M. observând că persoana vătămată are o sumă mare de bani în portmoneu.

Persoanei vătămate i s-a făcut rău la discotecă, iar la un moment dat inculpatul T. M. a chemat-o pe persoana vătămată pentru a pleca. De la discotecă autoturismul a fost condus pe un drum lateral unde șoferul, inculpatul T. I. a oprit. Acolo persoana vătămată a fost lovită de făptuitorii G. F. S., G. D., G. A., S. M. F., T. I. A..

După acest incident persoana vătămată, martora L. K. B., A. A. P. și cei doi inculpați s-au deplasat cu autoturismul spre mun. Reghin.

S-a reținut în actul de acuză faptul că în dealul Dedradului inculpatul T. I. i-a cerut Persoanei vătămate suma de 400 lei pentru că din cauza lui i s-a spart parbrizul, în caz contrar va vedea ce va păți. Astfel persoana vătămată i-a dat inculpatului T. I. suma de 400 lei.

Pe drum, spre Reghin, cei doi inculpați T. I., T. M. au purtat discuții în șoaptă, conform declarației martorei L. K. B.

La un moment dat conducătorul autoturismului, inculpatul T. I. a virat pe un drum lateral. Cei doi inculpați i-au cerut Persoanei vătămate să coboare trăgând-o din autoturism. Inculpatul T. M. l-a lovit cu palma peste față cerându-i Persoanei vătămate telefonul și banii. Inculpatul T. I. a lovit-o pe persoana vătămată cu piciorul în spate iar de frică acesta le-a dat inculpaților telefonul cumpărat în noaptea respectivă de la A. A. P. și portmoneul cu banii.

Inculpatul T. M. a luat banii din portmoneu restituindu-i portmoneul Persoanei vătămate, aruncându-i acestuia bancnota de 100 lei pe jos.

Persoana vătămată, A. A. P. și numita L. K. B. au rămas pe jos îndreptându-se spre mun. Reghin, pe pășune. A. A. P. și numita L. K. B. au continuat apoi deplasarea pe șosea fiind ajunși de autoturismul condus de inculpatul T. I. și au fost preluați în autoturism.

În continuare cei doi inculpați și numiții A. A. P., L. K. B. s-au deplasat la restaurantul Ix de pe str. x, din mun. Reghin. Aici numiții A. A. P., L. K. B. au fost lăsați la fața localului iar cei doi inculpați au plecat înspre localitatea Suseni.

În drept, fapta inculpaților T. M., T. I. care în noaptea de 23/24.11.2013, în jurul orelor 2,oo, au lovit-o pe persoana vătămată C. F. și i-au sustras telefonul mobil marca Nokia și portmoneul în care avea actul de identitate și suma de 5.100 lei, 550 euro, în scopul însușirii pe nedrept, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 1, 2 lit. b, al. 2 ind.1 lit. a din Codul penal cu art. 37 lit. a C.pen. pentru T. M..

În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice aceasta s-a impus datorită modificărilor legislative intervenite astfel că în conformitate cu art. 5 Cod penal și art. 386 alin. 1 Cod procedură penală instanța a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a cod penal din 1968 în infracțiunea prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d Cod penal, pentru inculpații T. M. și T. I..

Cu privire la operațiunea de individualizare a pedepselor, din fișa de cazier a inculpatului T. I. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din fișa de cazier a inculpatului T. M. rezultă că acestuia i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare sub supraveghere cu termen de încercare 8 ani pentru comiterea infracțiunii de furt calificat aplicată prin sentința penală nr. 1/10.01.2012 a Judecătoriei Marghita definitivă prin decizia penală nr. 214/R/21.02.2012 a Curții de Apel Oradea.

Totodată, la individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.pen. și anume dispozițiile părții generale, limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării prevederilor pertinente în materia procedurii abreviate, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

In consecință instanța văzând dispozițiile legale în materie a dispus condamnarea inculpaților astfel:

-inculpatul T. M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie faptă prevăzută de art. 233, 234 alin.1 lit. d cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală, din 1968, și art. 37 lit. a Cod penal din vechiul Cod penal și a art. 5 din Noul Cod penal, în dauna părții civile C. F., la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.

Având în vedere faptul că inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare sub supraveghere cu termen de încercare 8 ani pentru comiterea infracțiunii de furt calificat aplicată prin sentința penală nr. 1/10.01.2012 a Judecătoriei Marghita, instanța în baza art. 83 din vechiul Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. nr. 1/10.01.2012 a Judecătoriei Marghita definitivă prin decizia penală nr. 214/R/21.02.2012 a Curții de Apel Oradea, și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare.

-inculpatul T. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233, 234 alin.1 lit. d cu aplicarea art. 320 ind. 1 alin. 7 cod procedură penală, din 1968, și a art. 5 din Noul Cod penal, în dauna părții civile C. F., la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare.

Având în vedere faptul că în ceea ce îl privește pe inculpat sunt întrunite condițiile impuse de art. 91 cod penal, respectiv pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult trei ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, și și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, conduita avută anterior săvârșirii faptei, aplicarea pedepsei fiind suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată, instanța în baza art. 91 Cod penal suspendă executarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de probațiune Mureș pe un termen de supraveghere de 2 ani, ce urmează a fi calculat de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

Pe durata termenului de supraveghere, instanța a impus inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 C. pen. și obligația prevăzută de art. 93 alin. 2 C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 350 euro, 4612 lei reprezentând suma de bani nerecuperată și suma de 5000 lei daune morale, prejudiciul cauzat fiind recuperat doar parțial. În cursul cercetării judecătorești instanța a reținut faptul că partea civilă a solicitat ca inculpații să fie obligați la plata sumei de 300 euro și 2500 lei sume de bani ce nu i-au fost restituite.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, precum și principiul de drept conform căruia cel ce cauzează altuia un prejudiciu este obligat al repara, instanța în temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1349 noul Cod civil, l-a obligat pe inculpatul T. M. la plata sumei de 300 euro și 2500 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C. F., conform precizării făcute la acțiunea civilă formulată în cauză. În ceea ce privește suma sustrasă instanța a reținut din cuprinsul rechizitoriului precum și din cuprinsul actelor aflate la dosarul de urmărire penală că inculpatul T. M. a luat banii iar în parcarea Izvor i-a dat numitului A. A. suma de 1500 lei iar inculpatului T. I. nu i-a dat nimic. De altfel din nici o probă nu rezultă faptul că inculpatul T. I. ar fi beneficiat de bani în urma faptei comise astfel că în mod firesc se impune obligarea doar a inculpatului T. M. la restituirea sumelor sustrase.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin și inculpatul T.M.

În motivarea apelului, procurorul contestă legalitatea și temeinicia hotărârii Judecătoriei Reghin sub următoarele aspecte:

-cu toate că inculpații T. M. și T. I. au comis împreună infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății, în calitate de coautori, în mod greșit prima instanță l-a obligat doar pe inculpatul T. M. să suporte singur prejudiciul cauzat părții civile C. F.;

-prima instanță a omis să computeze din pedeapsa aplicată inculpatului T. I. durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2013 până la data de 12 februarie 2014.

În motivarea apelului său, inculpatul T. M. critică temeinicia sentinței primei instanțe, susținând că în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu persoana sa, este prea grea pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare aplicată. Totodată, în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

Analizând apelurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 3684/289/2013 al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, a înscrisurilor depuse în apel, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale părților, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, s-au reținut următoarele:

S-a constatat, pentru început, că este la adăpost de orice critică hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; constatarea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată; modalitatea de schimbare a încadrării juridice în cazul inculpatului T. I.; condamnarea inculpatului T. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată; durata pedepsei principale aplicate; suspendarea sub supraveghere a executării acesteia; obligațiile și măsurile impuse inculpatului pe durata termenului de supraveghere; atenționarea inculpatului asupra dispozițiilor art. 91 alin. 4 și art. 96 C. pen; aplicarea pedepsei accesorii în sarcina celor doi inculpați; precum și constatările privind repararea unei părți din prejudiciul cauzat părții civile.

Cu toate acestea, apelurile promovate în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin și inculpatul T. M. împotriva sentinței Judecătoriei Reghin sunt fondate și aspectele pe care le vom dezvolta în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea căilor de atac, cu consecințele desființării în parte a hotărârii penale apelate și rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:

A) Referitor la situația inculpatului T. M.:

a) După pronunțarea hotărârii în prim grad, a fost publicată în Monitorul oficial al României nr. 372/20 mai 2014 decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014 în lumina căreia determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile în temeiul art. 5 C. pen. nu pot fi făcute decât după o evaluare globală a legilor complexe succedate din momentul săvârșirii infracțiunii și până la rămânerea definitivă a hotărârii asupra fondului.

În cazul inculpatului T. M., prima instanță a aplicat legea penală mai favorabilă după o analiză pe instituții autonome a succesiuni de legi penale. Reanalizând situația acestui inculpat prin prisma celor statuate de către instanța de contencios constituțional, s-a constatat că legea penală nouă este mai favorabilă d-lui T. M., întrucât textul art. 234 alin. 1 C. pen. prevede pentru infracțiunea de tâlhărie calificată pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani, pe când art. 211 alin. 2 C. pen. din 1969 sancționa tâlhăria comisă în timpul nopții cu închisoare de la 5 la 20 de ani. În plus, legea nouă nu mai preia cauza de calificare a tâlhăriei comise de două persoane împreună, prevăzută de art. 211 alin. 21 lit. a C. pen. din 1969. Faptul că inculpatul T. M. este recidivist nu agravează tratamentul sancționator al acestuia prin reținerea în sarcina sa a tâlhăriei calificate prevăzute de art. 234 alin. 1 lit. d C. pen., întrucât în cazul lui oricum pedeapsa stabilită pentru noua faptă se adiționează cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1710 ianuarie 2012 a Judecătoriei Marghita, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a acestei sancțiuni.

În aceeași ordine de idei, reținând legea penală nouă ca fiind mai favorabilă inculpatului, nu se ajunge la o îmbinare pe cale judecătorească a dispozițiilor din cele două coduri penale, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare menționate. Aceasta, întrucât art. 864 C. pen. din 1969 este incident în cauză nu ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, ci pentru că art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 reprezintă o normă expresă de extraactivitate a dispozițiilor Codului penal din 1969 care tratează revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În acest context, prin încheierea din 11 iunie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d C. pen., cu reținerea art. 37 lit. a C. pen. din 1969 și a art. 5 C. pen., în aceeași infracțiune, prev. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d C. pen., cu reținerea art. 41 C. pen. și art. 5 C. pen.

Reiterând criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 74 C. pen., s-au avut în vedere:

-gravitatea ridicată a infracțiunii comise, ilustrată în împrejurări care compun conținutul constitutiv al tâlhăriei calificate, dar și extrinseci acestuia, cum sunt în esență circumstanțele concrete în care a avut loc activitatea inculpatului, faptul că inculpatul a fost cel care a planificat această activitate; actele lui susținute în realizarea rezultatului urmărit și dorit; numărul participanților; valoarea importantă a pagubei cauzate părții civile și atingerea serioasă adusă integrității corporale și sănătăți subiectului pasiv;

-persoana inculpatului, subliniind aici perseverența deosebită pe care a demonstrat-o în executarea actelor specifice infracțiunii de tâlhărie calificată; faptul că demersurile sale în repararea prejudiciului au fost minime, precum și antecedența penală a acestuia -el fiind condamnat așa cum subliniam mai sus de Judecătoria Marghita pentru o altă infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului, noua faptă fiind comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, ceea ce demonstrează că o condamnare anterioară și creditul care i s-a acordat de către o instanță s-au dovedit ineficiente în vederea resocializări d-lui T. M.. În legătură cu persoana inculpatului, mai observăm gradul redus de școlarizare a acestuia, precum și faptul că nu are o ocupație și un loc de muncă. Nu omitem nici împrejurarea că inculpatul și-a asumat responsabilitatea faptei sale, a manifestat regret față de cele întâmplate și în fața instanței a uzat de procedura abreviată.

În lumina acestor criterii, pornind și de la limitele reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 C. pr. pen. s-a stabilit în sarcina inculpatului similar Judecătoriei Reghin o pedeapsă de 2 ani și 7 luni închisoare, neidentificându-se nici un motiv care să justifice reducerea acesteia.

Cum judecata în primă instanță a avut loc sub imperiul Codului de procedură penală adoptat prin Legea nr. 135/2010, iar normele procesual penale sunt de imediată aplicare, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 374 alin. 4 și 396 alin. 10 C. pr. pen. care reglementează judecata după procedura simplificată și nu ale art. 3201 C. pr. pen. din 1968 invocat de Judecătoria Reghin în sentința apelată.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 864 cu referire la art. 83 C. pen. din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului T. M. prin sentința penală nr. 1/10 ianuarie 2012 a Judecătoriei Marghita, s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare stabilită prin prezenta și s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare, care este proporțională și satisface în concret și în mod eficient nevoile reeducării. Reamintim aici că durata ridicată a pedepsei se datorează și revocării suspendării sub supraveghere a executării sancțiunii de 3 ani închisoare, risc asupra căruia inculpatul a fost atenționat în momentul aplicării condamnării anterioare și pe care și l-a asumat odată cu săvârșirea noii infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.

Din cauza condamnării anterioare, a reiterării conduitei infracționale, a naturii și duratei pedepsei aplicate și a faptului că infracțiunea de tâlhărie a fost săvârșită în timpul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, inculpatul va trebui să execute pedeapsa în detenție, nefiind eligibil pentru aplicarea unei noi suspendări sub supraveghere a acesteia.

b) În pricina finalizată cu sentința penală nr. 1/10 ianuarie 2012 a Judecătoriei Marghita, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioadele: 23 august 2011-25 august 2011 și 1 septembrie 2011-21 februarie 2012. Cum pedeapsa aplicată prin hotărârea Judecătoriei Marghita a devenit componentă din pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, potrivit art. 72 C. pen., din durata pedepsei de 5 ani și 7 luni închisoare vom scădea timpul petrecut în reținere și arest preventiv în cadrul procedurilor epuizate cu sentința penală nr. 1/2012. Totodată, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză de la 29 noiembrie 2013 până la 14 mai 2014, perioadă care, de asemenea, va fi computată din pedeapsa închisorii care îi este aplicată.

B) Referitor la situația inculpatului T. I.:

a) Similar inculpatului T. M., cu toate că judecata în prim grad a avut loc după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală adoptat prin Legea nr. 135/2010 și regulile procesual-penale sunt de imediată aplicare, prima instanță s-a referit la prevederile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen., în loc de dispozițiile art. 374 alin. 4 și 396 alin. 10 C. pr. pen. relative la judecata potrivit procedurii abreviate. În rejudecare, s-a înlăturat din hotărârea atacată referirea la dispozițiile art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. din 1968 în cazul inculpatului T. I. și vom reține în privința acestuia prevederile art. 374 alin. 4 și 396 alin. 10 C. pr. pen.

b) Inculpatul T. I. a fost reținut preventiv și apoi arestat preventiv în cauză în perioada 29 noiembrie 2013-12 februarie 2014. Judecătoria nu a dat eficiență imperativelor prevăzute de art. 72alin. 1 C. pen. și nu a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive. Omisiunea va fi complinită în apel și în rejudecare, în baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului T. I. perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2013 până la data de 12 februarie 2014.

b) Potrivit art. 92 alin. 1 C. pen., în cazul în care instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, termenul de supraveghere este cuprins între 2 și 4 ani, fără a putea să fie mai mic decât durata pedepsei aplicate. Judecătoria a aplicat inculpatului T. I. pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare, însă contrar prevederilor art. 92 alin. 1 C. pen., a fixat un termen de supraveghere de 2 ani. În rejudecare, s-a corectat neregula prin stabilirea în cazul inculpatului T. I. a termenul de supraveghere de 3 ani, în loc de 2 ani, cât a fost reținut prin hotărârea apelată.

c) Judecătoria Reghin a încredințat supravegherea inculpatului T. I. Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, neobservând faptul că în baza art. 26 alin. 1 din Legea nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune, serviciile de probațiune funcționează în fiecare municipiu reședință de județ și în municipiul București, prin reorganizarea serviciilor de probațiune de pe lângă tribunale. Eroarea a fost corectată în apel, în rejudecare dispunându-se înlocuirea denumirii "Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș";, utilizată în hotărârea atacată, cu denumirea "Serviciul de probațiune Mureș";.

C) Referitor la situația ambilor inculpați:

a) În cauză, a fost determinată legea nouă de incriminare ca fiind mai favorabilă inculpaților, prim urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit acestei legi.

Conform art. 65 alin. 1 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii este condiționată de impunerea pedepsei complementare corelative. Mai mult, potrivit art. 234 alin. 1 C. pen. aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie atunci când s-a săvârșit o infracțiune de tâlhărie calificată.

Cu toate acestea, Judecătoria Reghin a aplicat celor doi inculpați doar pedeapsa accesorie, omițând să instituie în sarcina lor și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

În rejudecare, având în vedere pe de o parte, imperativele trasate de art. 234 alin. 1 C. pen., iar pe de altă parte persoana inculpaților, precum și natura și gravitatea infracțiunii comise, aceștia devin nedemni de exercițiul drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen., pe o durată de 3 ani inculpatul T. M. și pe o durată de 2 ani inculpatul T. I.. La determinarea duratei pedepsei complementare s-a luat în calcul, pe lângă criteriile menționate la stabilirea naturii acestei sancțiuni, și gradul de contribuție al fiecărui inculpat la săvârșirea tâlhăriei calificate (inculpatul T. M. având contribuția majoritară la comiterea faptei), precum și faptul că d-l T. M. nu se află la prima confruntare cu legea penală.

b) Cei doi inculpați au săvârșit infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății împreună, ambii în calitate de coautori, situație în care, potrivit art. 1382 C. civ., ei sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat, fără să prezinte relevanță că unul dintre inculpați s-a îndestulat mai mult din paguba pricinuită părții civile. Regulile privind solidaritatea sunt edictate în favoarea celui prejudiciat, astfel că numai el poate, în temeiul principiului disponibilității să renunțe la această solidaritate. Partea civilă C. F. nu a renunțat în cauză la solidaritate și a solicitat tragerea la răspundere civilă atât a inculpatului T. M., cât și a inculpatului T. I.. Cu toate acestea, judecătoria l-a obligat doar pe T. M. la repararea prejudiciului.

Această neregulă, la rândul ei, poate fi îndreptată în apel, iar, în rejudecare, constatând că fapta de tâlhărie există, că a fost săvârșită de cei doi inculpați cu vinovăție și că a produs părții civile un prejudiciu compus din câtimile de 2500 lei și de 200 euro, în baza art. 397 alin. 1 și art. 25 alin. 1 C. pr. pen., cu referire la art. 1349 și art. 1382 C. civ. din 2009, au fost obligați inculpații T. M. și T. I. să plătească în solidar părții civile C. F. sumele de 2500 lei și de 200 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plății, cu titlu de despăgubiri.

Conform art. 274 alin. 1 C. pr. pen., "în caz de …, condamnare…., inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu…";. În hotărârea atacată nu s-a explicat dacă onorariile avocaților desemnați din oficiu pentru inculpați cad sau nu în sarcina acestora, însă din maniera de redactare a dispozitivului rezultă că instanța a înțeles să pună pe seama inculpaților și onorariile avocaților din oficiu. Dispoziția a fost corectată în apel, onorariile avocaților desemnați din oficiu în cursul urmăriri penale (300 lei și 300 lei) și al judecății în prim grad (300 lei) urmând să se plătească din fondurile Ministerului Justiției. Inculpații au rămas totuși obligați, potrivit art. 274 alin. 1 și 2 C. pr. pen., să suporte celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în cuantum de câte 400 lei fiecare -câte 200 lei fiecare pentru faza de urmărire penală și câte 200 lei pentru judecata în prim grad, sume care acoperă suportul tehnic și de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale și procedurale necesare cauzei.

← Cerere de repunere în termenul de recurs. Netemeinicie		Simulație - inopozabilitatea actului secret față de terți.... →

Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei