Arestarea preventivă. Omisiunea instanţei de a verifica temeinicia arestării preventive la începerea judecăţii, anterior expirării duratei acesteia. Consecinţe
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Rezoluţie nr. - din data de 28.05.2014
Dacă judecătorul sau instanța omite să efectueze controlul de temeinicie anterior expirării celor 30 de zile calculate de la luarea sau, după caz, de la ultima menținere în camera preliminară a măsurii preventive, această măsură încetează de drept la împlinirea acestui termen, potrivit art. 241 alin. 1 lit. a C. pr. pen.
C. pr. pen., art. 207, art. 238, art. 208, art. 362, art. 241
Procedând la verificarea legalității și oportunității măsurii arestării preventive a inculpatului R. A. B., prin prisma materialului dosarului nr. 874/320/2014 al Judecătoriei Tg.-Mureș, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale inculpatului, constată că acesta a fost arestat preventiv, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 18 ianuarie 2014 și până la data de 15 februarie 2014, prin încheierea penală nr. 4/18 ianuarie 2014 pronunțată de judecătorul delegat de la Judecătoria Tg.-Mureș în dosarul nr. 438/320/2014. În baza acestei încheieri, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 3/18 ianuarie 2014.
La data de 28 ianuarie 2014, Judecătoria Tg.-Mureș a fost sesizată cu rechizitoriul procurorului în vederea judecării acțiunii penale puse în mișcare față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În 31 ianuarie 2014, Judecătoria Tg.-Mureș a verificat, conform art. 3001 C. pr. pen., legalitatea și oportunitatea măsurii arestării preventive a inculpatului R. A. B., menținându-l pe acesta în stare de arest preventiv.
În 13 februarie 2014, potrivit art. 6 alin. 2 din legea nr. 255/2013, cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară care în 25 februarie 2014, a procedat conform art. 207 C. pr. pen. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, dispunând menținerea acestei măsuri.
Prin încheierea din 21 martie 2014, judecătorul de cameră preliminară a procedat la o nouă verificare a temeiniciei arestării preventive a inculpatului și l-a menținut pe inculpat în stare de arest preventiv. La aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a mai dispus începerea judecății, primul termen de judecată fiind fixat la 3 aprilie 2014. În 3 aprilie, din cauza absenței avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat, nu s-au purtat discuții și instanța nu s-a pronunțat cu privire la temeinicia arestării preventive a inculpatului, cauza fiind amânată pentru 17 aprilie 2014. În 10 aprilie 2014, instanța a respins o cerere formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlul judiciar. La această dată, dezbaterile s-au purtat exclusiv asupra cererii inculpatului vizând înlocuirea măsurii privative de libertate. În 17 aprilie 2014, cauza a fost din nou amânată pentru 24 aprilie 2014, din cauza lipsei de procedură cu persoana vătămată. Nici de această dată nu s-a dezbătut și instanța nu s-a pronunțat asupra temeiniciei arestării preventive.
În 24 aprilie, au avut loc dezbaterile judiciare în fond și instanța a pronunțat sentința penală apelată, prin care, între altele, l-a menținut pe inculpatul R. A. B. în stare de arest preventiv.
A) Asupra încetării de drept a măsurii arestării preventive a inculpatului R. A. B.. Prevederile legale pertinente relative la regimul măsurilor preventive în faza de cameră preliminară, însemnând textele art. 207 și art. 238 alin. 1 C. pr. pen., imprimă regula potrivit căreia, în această fază a procesului penal, măsurile preventive pot fi luate pe o perioadă de maxim 30 de zile, iar dacă aceste măsuri sunt menținute, ele sunt supuse controlului de temeinicie periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile. De aici rezultă că o dispoziție a judecătorului de cameră preliminară de menținere a unei măsuri preventive produce consecințe juridice pe o perioadă de maxim 30 de zile și, în ipoteza particulară a măsurii arestării preventive, o asemenea dispoziție de menținere constituie titlu de detenție pe o durată de cel mult 30 de zile, chiar dacă între timp a început judecata. Înăuntrul acestui termen, fie judecătorul de cameră preliminară (dacă această fază nu s-a încheiat încă), fie instanța de judecată (dacă judecătorul a dispus cu caracter definitiv începerea judecății) este datoare să procedeze la verificarea oportunității măsurii preventive, dispunând, dacă sunt îndeplinite condițiile, menținerea acestei măsuri.
În acest sens, dacă judecătorul de cameră preliminară a dispus definitiv începerea judecății, art. 208 C. pr. pen. îi impune să înainteze dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive. Instanța de judecată trebuie să verifice din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.
Dacă judecătorul sau instanța omite să efectueze controlul de temeinicie anterior expirării celor 30 de zile calculate de la luarea sau, după caz, de la ultima menținere în camera preliminară a măsurii preventive, această măsură încetează de drept la împlinirea acestui termen, potrivit art. 241 alin. 1 lit. a C. pr. pen. Acest text, chiar dacă nu mai preia ipoteza prevăzută de art. 140 alin. 1 lit. a teza finală C. pr. pen. din 1969, acoperă totuși și situația examinată, aceasta deoarece, pe de o parte, în înțelesul expresiei "la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare"; intră și expirarea termenelor de maxim 30 de zile pentru care judecătorul de cameră preliminară poate lua o măsură preventivă, precum și expirarea duratei de maxim 30 de zile pentru verificarea oportunității acestei măsuri luate ori menținute anterior în camera preliminară. Pe de altă parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite nr. VII/20 februarie 2006 își păstrează actualitatea, având în vedere că principiul libertății persoanei se impune și în prezent cu o forță similară celei din 2006, iar Legea nr. 13572010 privind Codul de procedură penală nu a abandonat, dimpotrivă a întărit, regula consacrată sub Codul de procedură penală din 1969 de supunere a măsuri preventive controlului periodic de temeinicie, efectuat de către judecător sau, după caz, de către instanță.
În prezenta cauză, cum arătam mai sus, ultima verificare a temeiniciei arestării preventive a inculpatului R. A. B. a fost realizată de judecătorul de cameră preliminară în 21 martie 2014. Cele 30 de zile înăuntrul cărora trebuia să aibă loc o nouă verificare a oportunității privării de libertate a inculpatului au expirat în 19 aprilie 2014, dată până la care nici judecătorul și nici instanța de judecată nu au mai procedat la un examen de temeinicie a măsurii preventive și nu au dispus în mod valabil menținerea acestei măsuri. În acest sens, fraza finală din considerentele încheierii din 10 aprilie 2014 ("va menține inculpatul în stare de arest preventiv";) nu reprezintă o dispoziție aptă să producă efecte juridice, din moment ce în 10 aprilie 2014, nici inculpatul și nici procurorul nu au formulat concluzii asupra menținerii măsurii arestării preventive și mai ales, prin dispozitivul încheierii, instanța nu a hotărât nimic asupra menținerii acestei măsuri.
În aceste condiții, în considerarea prevederilor art. 241alin. 1 lit a C. pr. pen., măsura arestării preventive luate față de d-l R. A. B. a încetat de drept în 19 aprilie 2014.
În lumina considerentelor enunțate mai sus, în baza art. 420 alin. 11 cu referire la art. 362 C. pr. pen. raportat la art. 208 și art. 241 alin. 1 lit. a, alin. 2 C. pr. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpatului R. A. B., cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 3/18 ianuarie 2014 emis de judecătorul delegat de la Judecătoria Tg.-Mureș în dosarul nr. 438/320/2014.
B) Asupra luării măsurii preventive a controlului judiciar. În raport cu particularitățile cauzei, luând în considerare etapa în care se află procedurile, natura infracțiunii care se judecă și persoana inculpatului, cu referire în concret la faptul că, la scurt timp după liberarea lui condiționată din executarea unei pedepse aplicate pentru o altă infracțiune de furt calificat, acesta a reiterat comportamentul ilicit, pentru buna desfășurare a judecății în apel și mai ales pentru preîntâmpinarea continuării activității infracționale, s-a luat față de inculpat măsura preventivă a controlului judiciar până la soluționarea definitivă a cauzei.
Potrivit art. 215 alin. 1 C. pr. pen., pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la Poliția mun. Tg.-Mureș, jud. Mureș (organ de poliție desemnat cu supravegherea), conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție sau ori de câte ori este chemat.
Conform art. 215 alin. 2 C. pr. pen., pe timpul controlului judiciar, i s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligație:
a) să nu părăsească localitatea Tg.-Mureș, jud. Mureș, decât cu încuviințarea prealabilă a Curții de Apel Tg.-Mureș.
Poliția municipiului Tg.-Mureș, jud. Mureș a fost desemnată ca organ de supraveghere a executării obligațiilor stabilite în sarcina inculpatului.
În baza art. 215 alin. 3 C. pr. pen., i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, controlul judiciar poate fi înlocuit cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive.
Prezenta hotărâre a fost comunicată organelor menționate în art. 215 alin. 5 C. pr. pen. C. pr. pen.
| ← Simulație - inopozabilitatea actului secret față de terți.... | Distrugere din culpă. Elemente constitutive. Jurisprudență... → |
|---|
