Rezoluţiune contract de întreţinere.. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Judecătoria LIEŞTI Sentinţă civilă nr. 250 din data de 04.04.2017
Cuprins pe materii: Drept civil. Obligații. Condițiile rezoluțiunii contractului de întreținere. Efecte.
Index alfabetic:
Rezoluțiune
Contract de întreținere
Art. 2254 alin. 1 și 2 C.civ., art. 2263C.civ. alin. (2)-(7) C.civ., art. 1555-1557 NCC
Rezoluțiunea contractului de întreținere poate fi admisă doar în două ipoteze, limitativ prevăzute de lege. Prima vizează situația când oricare dintre părțile contractante adoptă, în executarea contractului, o conduită care face ca obligația de întreținere să nu mai poată fi executată în condiții compatibile cu bunele moravuri. Pentru reușita acțiunii, reclamantul este obligat să probeze, prin orice mijloc de probă, că pârâtul are un comportament care nu permite executarea obligației de întreținere în condiții normale, conforme standardelor morale ale societății. Cea de a două situație care justifică rezoluțiunea contractului de întreținere este neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, ipoteza presupunând că debitorul întreținerii refuză să își execute obligația asumată contractual, fără a fi incidente vreuna dintre ipotezele ce reprezintă, potrivit art. 1555-1557 NCC, cauze justificate de neexecutare. Dacă instanța de judecată constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru admisibilitatea acțiunii în rezoluțiune, va dispune desființarea contractului și la cerere, obligarea debitorul întreținerii să restituie dreptul transmis de către creditor la data contractării. Condițiile generale care trebuie întrunite cumulativ pentru ca rezoluțiunea unui contract sinalagmatic să fie admisibilă sunt: să existe o neexecutare a obligațiilor asumate prin contract din partea unei părți contractante, neexecutarea obligațiilor să îi fie imputabilă acesteia și să fie pusă în întârziere.
Judecătoria Liești, secția civilă, Sentința civilă nr. 250/2017 din data de 04.04.2017
Prin cererea formulată și înregistrată la Judecătoria Liești sub nr. 335/838/2015 din data de 02.03.2015, reclamantul TN în contradictoriu cu pârâta DL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 511/12.03.2013.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 511/12.03.2013, părinții reclamantului au transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra unui imobilul situat în intravilanul com……., intabulat în CF sub nr. 101372, format din curți construcții, casă de locuit și terenul aferent, în total 720 de mp.
În schimbul dreptului de proprietate, pârâta s-a obligat să le asigure întreținere constând în procurarea și prepararea hranei, asigurarea asistenței medicale, asigurarea întreținerii imobilului, asigurarea combustibilului necesar încălzirii, în general asigurarea unor condiții decente de viață, după încetarea lor din viață să suporte toate cheltuielile necesare pentru înmormântare și datinile creștinești.
A mai arătat reclamantul că la data încheierii acestui contract el nu era în comuna natală și nu avea posibilitatea de a avea grijă efectivă de părinți, motiv de care a profitat pârâta în cauză atrăgându-i cu vorbe false și mincinoase la notar unde le-a promis că va avea grija lor în schimbul cedării imobilului. Acest fapt l-a aflat ulterior de la părinții săi (care nu aveau nici o clasă primară) înainte de decesul lor cu circa doi ani, aceștia povestindu-i că pârâta în cauză nu a avut niciodată grijă de ei și nu și-a respectat prevederile din contract, ba mai mult a început să le sustragă diferite bunuri din casă. Tot atunci i-au relatat faptul că au formulat acțiune în justiție (la Judecătoria Liești) pentru a anula acest contract. Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 914/838/2013 la Judecătoria Liești. În timpul soluționării acestui dosar părinții săi au primit o adresă de la instanță ca într-un termen de 10 zile să achite o taxă judiciară de timbru de 711 lei sub sancțiunea anulării cererii însă din lipsa posibilităților financiare sau din necunoaștere a legilor nu s-au conformat, cererea lor fiind anulată prin încheierea nr. 346/24.07.2013 a Judecătoriei Liești.
A mai susținut reclamantul că înainte ca părinții săi să decedeze, când încă procesul nu se terminase, aceștia i-au spus să strâng bani să continue procesul.
Din vara anului 2013, reclamantul s-a mutat cu părinții săi și a avut grija lor, dar dintr-o întâmplare nefericită aceștia au decedat într-un incendiu la data de 23.02.2015. De înmormântarea acestora și toate datinile creștinești, s-a ocupat tot reclamantul, pârâta în cauză abandonându-i total chiar după data încheierii contractului de întreținere.
A mai precizat reclamantul că mai are doi frați, unul este în străinătate, iar celălalt nu știe unde locuiește.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în drept pe prevederile noului Cod civil.
În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii TA și GA.
Au fost atașate, în copie certificată: act de identitate, certificate de deces, cerere de chemare în judecată, contract de întreținere, rezoluție, încheieri de ședință, proces-verbal de intervenție.
Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă judiciară de timbru.
Pârâta DL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta a arătat că reclamantul nu are calitate procesuală activă întrucât contractul de întreținere este un contract intuitu personae, motiv pentru care nu poate formula acțiune în reziliere decât de creditorul întreținerii, nu și de succesorii acestuia care pot doar să continue acțiunea.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că vecinii săi au venit cu propunerea de a încheia contractul, spunându-i că sunt bolnavi și că au încredere în ea că îi va îngriji cum se cuvine. La acea dată reclamantul nu se afla împreună cu părinții săi și nici nu-i vizita, ca de altfel nici un copil din cei trei copii ai lor. La încheierea actului în formă autentică la notar, bătrânii au fost asistați de un reprezentant al Autorității Tutelare Ivești, astfel că, conținutul actului reprezintă absolut voința acestora. Imediat ce s-a încheiat actul, pârâta a locuit efectiv cu bătrânii mai bine de 2 luni, pentru a-i îngriji mai bine, fiind bolnavi, bătrâna netransportabilă, având mereu nevoie de sprijinul său. Le-a făcut curățenie generală în toată casa, le-am cumpărat lemne , le făceam focul, le pregăteam mâncarea și pe bătrână o hrăneam, le-a spălat hainele, lenjeria, întreținându-le o stare de curățenie cum de mult nu au mai avut, le-a procurat medicamentele respectând prescripțiile medicale în ce privește administrarea lor. În toată această perioadă a achitat facturile la lumină, impozitul, precum și contribuția bănească la societățile de ajutor reciproc Unirea și Muncitorul din Tecuci.
A mai susținut pârâta că în vara anului 2013, reclamantul a venit la părinții săi atras de faptul că aceștia aveau o pensie consistentă pentru mediul rural, iar el nu avea nici serviciu nici locuință în Tecuci. În momentul în care a venit în locuință a izgonit-o, nu i-a mai permis intrarea în locuință nici să le aducă mâncare bătrânilor, nici să le facă curățenie nici să aibă grija lor sau să o ajute pe bătrâna paralizată la pat. Toate încercările sale de a i se respecta clauzele contractuale s-au lovit de împotrivirea reclamantului și de actele sale de violență asupra sa, tot el fiind acela care i-a determinat pe bătrâni la depunerea primei acțiuni.
A mai arătat pârâta că reclamantul nu numai că nu a lăsat-o să aibă grijă de bătrâni, dar nici el nu a făcut-o, lăsându-i de izbeliște, astfel că pe bătrânul Tudosă îl aduceau vecinii în stare de ebrietate de la bufet, iar bătrâna zăcea în pat fără nici un sprijin. La fel și când au decedat bătrânii arși în casă în urma unui incendiu izbucnit în camera lor, reclamantul era afară, în stare de ebrietate și au venit vecinii și au strigat la el că iese fum din casă, iar bătrânii erau deja decedați.
Aceeași atitudine față de pârâtă a avut reclamantul și cu ocazia înmormântării, nepermițându-i să contribuie sau să ia parte la aceasta, situație pe care a și adus-o la cunoștința organelor de poliție și a primăriei din comună, fiind sfătuită pentru a nu se crea conflicte să se retragă și să îndeplinească separat datinile pentru defuncți, lucru pe care l-a și făcut.
A arătat pârâta că a îndeplinit obiceiurile creștinești pentru cei doi defuncți în sensul că a dus alimente pentru pomenile de 9 zile, 20 zile și 40 zile la Spitalul din Ivești și cu acordul medicului s-au făcut aceste pomeni pentru bolnavii cu boli cronice internați, dar a făcut mâncare și la ea acasă dând de pomană, cheltuind aproximativ 3.300 lei.
Cu ocazia pomenii de 40 de zile a cumpărat îmbrăcăminte completă pentru ambii defuncți și a dat-o de pomană, masă, scaune, pături, covor, veselă, tacâmuri, găleată, prosoape, capete și bineînțeles mâncare, toate fiind date de pomană.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept, pe dispozițiile art. 245 și următoarele C.p.civ. în referire la disp. art. 32 lit. b, art. 36, art. 40 Cod procedură civilă.
În combaterea acțiunii reclamantului, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii DG și MC ambii din comuna Ivești, sat Bucești, jud. Galați.
La data de 22.05.2015, reclamantul a depus precizări prin care a arătat că nu înțelege să depună răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă și că solicită un termen mai scurt de judecată.
La data de 27.05.2015, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că a timbrat acțiunea, la dosar fiind depusă chitanța. Acesta a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată întrucât are calitate procesuală activă, fiind îndreptățit să continue acțiunea începută de părinții săi și respinsă ca netimbrată.
Pe fondul cauzei a arătat că pârâta, nemaifiind acceptată de părinții săi, nu s-a mai prezentat la domiciliul acestora, bătrânii fiind îngrijiți de reclamant. Aceasta nu a venit la deces și nu s-a ocupat de înmormântare. A mai arătat reclamantul că societățile au fost achitate pe anul 2013 și 2014 din banii tatălui său. S-a mai arătat că pârâta nu s-a îngrijit deloc de părinții reclamantului, acesta fiind motivul pentru care aceștia au solicitat rezilierea contractului.
S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
OCPI a depus încheiere de notare în cartea funciară a litigiului, precum și precum și extras de carte funciară (filele 42-44).
La termenul din data de 25.06.2015 instanța a respins excepția netimbrării având în vedere că cererea este scutită de taxă de timbru în baza art. 29 alin.1 lit c din OUG 80/2013.
La termenul din data de 01.10.2015, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a reținut cauză spre soluționarea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 792 din 01.10.2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea civilă având ca obiect "rezoluțiune contract de întreținere"; formulată de reclamantul TN în contradictoriu cu pârâta DL ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Prin Decizia civilă nr. 1011 din 04.10.2016, Tribunalul Galați a admis apelul formulat de apelantul TN și a anulat sentința civilă nr. 792 din 01.10.2015 a Judecătoriei Liești, trimițând cauza spre rejudecare. În motivare s-a arătat că reclamantul este descendentul defuncților TS și TM, motiv pentru care are calitate procesuală activă.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Liești la data de 15.11.2016, sub nr. 335/838/2015*.
La termenul de judecată din data de 08.02.2017, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul CI și proba cu interogatoriul pârâtei, iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor și proba cu interogatoriul pârâtei.
La termenul de judecată din data de 08.03.2017 instanța a administrat proba cu interogatoriile părților și a audiat martorii CI și BP. La același termen, pârâta a depus un set nou de înscrisuri, proba fiind încuviințată și administrată de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 102 din Legea nr.71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, contractul este supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Față de data încheierii contractului întreținere și anume, 12.03.2013, în cauză sunt incidente dispozițiile noului Cod civil.
În fapt, la data de 12.03.2013 a fost încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 511 din data de 12.03.2013 la BNP Gaube Odrin Narcis, prin care numiții TN și TS părinții reclamantului, în calitate de întreținuți, au transmis pârâtei nuda proprietate asupra imobilului situat în intravilanul com. Ivești, sat Bucești, jud. Galați, intabulat în CF sub nr. 101372, a localității cadastrale Ivești, jud. Galați, identificat în cvartal 69 parcela 27, având număr cadastral 101372, constând în suprafața de 720 mp teren curți, construcții și grădină din care: 372 mp teren plantat cu vie și 328 mp teren curți construcții, și din construcțiile amplasate pe acest teren, construite din paiantă, acoperite cu tablă zincată, notată cu C1 locuință, formată din 7 camere, ocupând o suprafață de 119 mp și C2-anexă formată dintr-o cameră, ocupând o suprafață de 12 mp, în schimbul obligației de întreținere viageră pe care dobânditorii și-au asumat-o față de transmițători, constând din următoarele: procurarea și preparare hrană, asigurarea de asistență medicală și spitalizare, suportarea tuturor cheltuielilor de întreținere a bunului imobil, asigurarea combustibilului și încălzirii locuinței, urmând ca la data decesului dobânditorii să asigure cheltuielile de înmormântare și datinile creștinești. Reclamanții și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului care a format obiect al contractului.
La data de 23.02.2015 a decedat TS (conform certificat de deces seria DC nr. 407027). La aceeași dată a decedat TM (conform certificat de deces seria DC nr. 407026).
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești sub nr. 914/838/2013, reclamanții TS și TM au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta DL să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 511/12.03.2013. Prin încheierea din data de 24.07.2013, instanța a anulat cererea formulată de aceștia.
Conform extrasului de carte funciară depus la dosar, imobilul cu nr. cadastral 101732 în suprafață de 700 mp, apare ca fiind intabulat pe numele pârâtei DL , ca bun propriu, numiții TS și TM beneficiind de un drept de uzufruct viager.
Martorul CI a declarat că, înainte de încheierea contractului, pârâta venea foarte des la defuncți cu mâncare. După data încheierii contractului, aceasta a început să vină mai rar, pe o durată de două luni.
După încheierea contractului, relația dintre părți s-a deteriorat deoarece pârâta le luase din casă niște carnete pentru societate, niște prosoape și farfurii, bunuri pe care defuncții le-au recuperat ulterior cu poliția.
Martorul a arătat că reclamantul a venit să locuiască cu părinții săi cam la 3 luni după încheierea contractului, la solicitarea acestora, care i-au transmis că au stricat actele cu pârâta.
Martorul BP a declarat și el că pârâta a avut grijă de părinții reclamantului cam o lună și ceva, până când aceștia s-au răzgândit, acuzând-o că le fură lucruri din casă. Pârâta i-a îngrijit bine anterior, însă după ce relațiile s-au stricat aceasta nu a mai mers la bătrâni pentru că nu o mai primeau.
Pârâta a recunoscut la întrebarea nr. 4 din interogatoriu faptul că pe perioada cât reclamantul a locuit cu părinții săi nu a mers să le asigure întreținere întrucât nu era primită de acesta. La întrebarea 11 a arătat că nu a făcut înmormântarea pentru că nu i s-a permis. La întrebarea 13 a arătat că la aproximativ trei săptămâni de la încheierea contractului, defunctul TM a venit cu poliția la ea pentru a recupera carnetul de sănătate și niște ventuze.
În drept, conform art. 2254 alin. 1 și 2 C.civ., prin contractul de întreținere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată. Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreținerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii.
Conform art. 2263C.civ. alin. (2)-(7) C.civ., atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea contractului în condiții conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluțiunea. În cazul prevăzut la alin. (2), precum și atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, rezoluțiunea nu poate fi pronunțată decât de instanță, dispozițiile art. 1552 nefiind aplicabile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă. Dacă rezoluțiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), oferta de întreținere făcută de debitorul pârât după introducerea acțiunii nu poate împiedica rezoluțiunea contractului. În cazul în care rezoluțiunea se pronunță pentru unul dintre motivele prevăzute la alin. (2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obține restituirea prestațiilor de întreținere deja executate. Dreptul la acțiunea în rezoluțiune se transmite moștenitorilor. Rezoluțiunea contractului de întreținere nu se poate cere pentru motivele prevăzute la art. 2261 alin. (1). (art. 1555-1557 NCC)
Din interpretarea textelor legale mai sus expuse, rezultă că acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere poate fi admisă doar în două ipoteze, limitativ prevăzute de lege. Prima vizează situația când oricare dintre părțile contractante adoptă, în executarea contractului, o conduită care face ca obligația de întreținere să nu mai poată fi executată în condiții compatibile cu bunele moravuri. Pentru reușita acțiunii, reclamantul este obligat să probeze, prin orice mijloc de probă, că pârâtul are un comportament care nu permite executarea obligației de întreținere în condiții normale, conforme standardelor morale ale societății.
Cea de a două situație care justifică rezoluțiunea contractului de întreținere este neexecutarea fără justificare a obligației de întreținere, ipoteza presupunând că debitorul întreținerii refuză să își execute obligația asumată contractual, fără a fi incidente vreuna dintre ipotezele ce reprezintă, potrivit art. 1555-1557 NCC, cauze justificate de neexecutare.
Dacă instanța de judecată constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru admisibilitatea acțiunii în rezoluțiune, va dispune desființarea contractului și la cerere, obligarea debitorul întreținerii să restituie dreptul transmis de către creditor la data contractării.
Condițiile generale care trebuie întrunite cumulativ pentru ca rezoluțiunea unui contract sinalagmatic să fie admisibilă sunt: să existe o neexecutare a obligațiilor asumate prin contract din partea unei părți contractante, neexecutarea obligațiilor să îi fie imputabilă acesteia și să fie pusă în întârziere.
Potrivit dispozițiilor art. 249 C. pr.civ., cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, astfel încât sarcina probei îndeplinirii tuturor cerințelor pentru a opera rezoluțiunea contractului de întreținere aparține reclamanților.
Cu privire la condiția neexecutării obligațiilor contractuale, instanța reține din mijloacele de probă administrate în cauză că pârâta și-a executat obligațiile pe o perioadă de două luni după încheierea contractului (martie-mai). În data de 23.05.2013, TS și TM au formulat acțiune în rezoluțiunea contractului și au refuzat să o mai primească pe pârâtă la domiciliul lor. Aceștia au decedat la data de 23.02.2015. Rezultă că pârâta nu și-a executat obligația pe o perioadă de un an și nouă luni, cât au mai trăit întreținuții.
Față de cele expuse, instanța reține că neexecutarea obligației de întreținere asumată de pârâtă prin contract, este suficient de importantă ca să atragă rezoluțiunea contractului.
Referitor la condiția ca neexecutarea obligației de întreținere să fie imputabilă debitorului acestei obligații, instanța reține că neîndeplinirea obligației de întreținere de către pârâtă are la bază culpa acesteia.
Art. 1548 C.civ. instituie în materia răspunderii contractuale o prezumție de culpă în sarcina pârâtei, prezumție relativă, care poate fi răsturnată.
Contractul de intreținere urmează a fi desființat pe calea rezoluțiunii numai dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației de întreținere nu este imputabilă întreținutului.
Pârâta a susținut în apărarea sa faptul că întreținuții nu i-au mai permis accesul în locuință.
Refuzul de a primi întreținerea cuvenită, fără un motiv temeinic, constituie într-adevăr un abuz al întreținutului, acesta neputând obține rezoluțiunea contractului, prevalându-se de propria-i culpă. Din probele administrate a rezultat că motivul pentru care părinții reclamantului nu i-au mai permis accesul în locuință a fost acela că pârâta le-a sustras diverse lucruri din casă, lucruri pe care aceștia le-au recuperat cu poliția, aspect recunoscut de pârâtă la interogatoriu. Instanța apreciază că acest motiv este unul întemeiat pentru a refuza întreținerea.
Sub acest aspect, instanța mai reține că potrivit art. 2261 C.civ., dacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din motive obiective, instanța judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părți, fie și numai temporar, întreținerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare. Atunci când prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre părți, instanța va majora sau, după caz, diminua cuantumul sumei de bani care înlocuiește prestația de întreținere.
Legiuitorul a prevăzut așadar că atunci când întreținutul refuză nejustificat întreținerea, întreținătorul poate solicita înlocuirea obligației, în sensul că întreținerea nu se va mai presta în natură, ci prin plata periodică a unor sume de bani. Pârâta nu a înțeles să se prevaleze de această posibilitate, ci a preferat să rămână în pasivitate pe o perioadă de un an și nouă luni. Instanța apreciază că pomenile efectuate de aceasta după o îndelungă perioadă de pasivitate nu sunt de natură să ducă la altă concluzie în cauză, întreținerea trebuind a fi asigurată în mod continuu, pe toată durata contractului, îndeplinirea datinilor creștinești reprezentând doar una dintre multe alte obligații pe care pârâta și le-a asumat, dar pe care a încetat să le execute, sub pretextul refuzului defuncților de a o primi în locuință.
În ceea ce privește condiția punerii în întârziere, în cazul contractului de întreținere, datorită caracterului alimentar al prestației la care s-a obligat debitorul și care trebuie efectuată succesiv, termenele de executare fiind esențiale, debitorul este de drept în întârziere, potrivit dispozițiilor art. 1523 alin. 2 lit. c teza a IIa C.civ.
Pentru aceste motive, instanța, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a rezoluțiunii judiciare pentru neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere, în temeiul art. 2263 alin. 2 C.civ., va admite cererea și va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere
cu rezerva de uzufruct viager autentificat sub nr. 511 din data de 12.03.2013 la BNP Gaube Odrin Narcis, prin care numiții TS șiTM , părinții reclamantului, în calitate de întreținuți, au transmis pârâtei nuda proprietate asupra imobilului situat în intravilanul com. Ivești, sat Bucești, jud. Galați, intabulat în CF sub nr. 101372, a localității cadastrale Ivești, jud. Galați, identificat în cvartal 69 parcela 27, având număr cadastral 101372, constând în suprafața de 720 mp teren curți, construcții și grădină din care: 372 mp teren plantat cu vie și 328 mp teren curți construcții, și din construcțiile amplasate pe acest teren, construite din paiantă, acoperite cu tablă zincată, notată cu C1 locuință, formată din 7 camere, ocupând o suprafață de 119 mp și C2-anexă formată dintr-o cameră, ocupând o suprafață de 12 mp.
Instanța constată că nu s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de către ambele părți, instanța reține că potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Reținând că reclamantul a făcut cheltuieli de judecată în cuantum de 1360 de lei (1200 lei onorariu avocat și 160 lei taxă verificare evidențe succesorale) și că cererea sa a fost admisă în tot, instanța o va obliga pe pârâtă ca parte căzută în pretenții să îi plătească acestuia suma de 1360 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
| ← Lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată. | Evacuare. încetare contract de arendă.. Jurisprudență Contracte → |
|---|
