Acțiune în tăgada paternității. prescripția dreptului material la acțiune.
| Comentarii |
|
Judecătoria LIEŞTI Sentinţă civilă nr. 173 din data de 24.03.2016
Cuprins pe materii: Dreptul Familiei. Acțiune în tăgada paternității. Prescripția dreptului material la acțiune.
Index alfabetic:
Tăgadă paternitate.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Calitate procesuală pasivă.
Soțul mamei poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității. În cazul de față, minora s-a născut la data de 24.06.2012, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 01.09.2015. Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantul a recunoscut că avut suspiciuni că a avut suspiciuni în legătură cu paternitatea minorei încă din ziua nașterii, când a fost sunat și i s-a adus la cunoștință că soția sa a născut-o prematur pe minoră. Prin urmare, instanța va constata că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la momentul nașterii minorei TPG, respectiv de la data de 24.06.2012.Faptul că reclamantului i s-au confirmat aspecte privind relațiile extraconjugale ale soției abia în anul 2015 nu sunt de natură să determine curgerea termenului de prescripție de la momentul confirmării acestora.
Codul civil: 429 alin. 1 și 2 din Codul Civil, art. 430 alin. 1 din Codul Civil
Judecătoria Liești, secția civilă, sentința civilă nr. 173 din data de 24.03.2016
Prin acțiunea înregistrată la data de 01.09.2015 pe rolul Judecătoriei Liești, sub nr. 1284/838/2015, reclamantul T.I., în contradictoriu cu pârâta TPG , prin reprezentant legal TM, a solicitat admiterea acțiunii în tăgada paternității minorei TPG și să se constate că nu poate fi reclamantul tatăl minorei. Totodată, se mai solicită radierea numelui și prenumelui reclamantului de pe actul de naștere al minorei.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul și pârâta sunt căsătoriți de mult timp, având copii majori din căsătorie.
Se precizează că pe data de 01.09.2011, anul concepției minorei, reclamantul a plecat la muncă în Italia, iar când s-a întors după 6 luni, în luna februarie, soția sa i-a spus că a intrat la ";menopauză";, dar de fapt ea era însărcinată.
În ziua de 24.06.2012, în timp ce se afla la muncă în Italia, reclamantul a fost sunat de fiica părților TE, care i-a spus că mai au o fetiță. Cealaltă fiică TM care a fost la maternitate la mama sa i-a spus reclamantului că a auzit doctorii vorbind că fetița s-a născut prematur, având greutatea de doar 2500 gr la naștere.
Se precizează minora TPG a fost declarată fiica legitimă născută din căsătorie, fiind trecut reclamantul la rubrica tată în certificatul de naștere.
Mai precizează reclamantul că în perioada concepției minorei era mai tot timpul plecat de acasă, muncea în Italia cu contract de muncă, uneori venea la 6 luni acasă, alteori și mai târziu.
Reclamantul arată că încă de la început avea suspiciuni asupra paternității, dar nepricepându-se la calculul perioadei concepției, a acceptat că ar fi posibil și a zis să crească minora în sânul familiei alături de celelalte fete.
Mai arată reclamantul că temerile sale s-au adeverit când, revenind în țară, din ce în ce mai multe persoane din comună s-au scăpat și i-au spus că în anul 2011, soția sa a avut relații extraconjugale cu numitul OP. Acest lucru a fost confirmat și de un prieten de-al său, DN, care i-a spus că atunci când se afla la o lucrare împreună cu OP, l-a auzit pe acesta vorbind cu numitul DG despre acest fapt și că fetița este a lui.
În aceste condiții expuse, reclamantul consideră că ar fi imposibil să fie tatăl minorei TPG.
Reclamantul arată că în ianuarie 2015 a aflat că minora nu este fiica sa.
Precizează reclamantul că se află cu pârâta în proces de divorț, în dosarul nr. 311/838/2015 înregistrat la data de 25.02.2015 la Judecătoria Liești.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 429, 430 Cod Civil.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, la dosar, înscrisuri: filele 4, 5-6, 11-43.
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
Pârâta TM, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat administrarea de probe.
La termenul din data de 27.01.2016, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesual pasive a numitei TM, raportat la prvederile art. 429 alin. 2 Cod civil.
La același termen de judecată reclamantul, prin apărător, a modificat cadrul procesual, solicitând să se judece cu minora TPG prin reprezentant legal. Raportat la modificarea acțiunii în ceea ce privește cadrul procesual, instanța a constatat că a rămas fără obiect excepția invocată.
Totodată, s-a comunicat acțiunea către minora TPG prin reprezentant legal și s-a dispus citarea numitei TM, în calitate de mamă, la fiecare termen de judecată.
La termenul din data de 24.02.2016, instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanța urmează să se pronunțe cu prioritate cu privire la excepțiile de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale, sub aspectul excepției invocate, de fond, absolute și peremptorii, reține următoarele:
La termenul din data de 24.02.2016, instanța, din oficiu, a invocat și a pus în discuție excepția prescrierii dreptului material la acțiune în tăgada paternității, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ. care prevăd că: Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond, privind o condiție esențială pentru promovarea unei cereri de chemare in judecata : aceea a sesizării instanței competente în termenul prevăzut de lege. Totodată excepția prescripției este o excepție absolută, cercetarea ei fiind instituită în respectarea unor interese generale de înfăptuire a justiției și privește încălcarea unor norme de ordine publică, astfel că instanța este obligată să verifice, cu prioritate față de fondul cauzei, îndeplinirea acestei condiții esențiale. În același timp, excepția prescripției este o excepție peremptorie, putând împiedica, în caz de admitere, judecata pe fond a cauzei.
Reclamantul TI și numita TM s-au căsătorit la data de 08.04.1990, iar din căsătoria acestora a rezultat minora TPG, născută la data de 24.06.2012, potrivit certificatului de naștere seria NH nr. 885502. (f. 6)
Prin Sentința civilă nr. 867/30.10.2015 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr. 311/838/2015 s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, din culpă comună și revenirea numitei TM la numele anterior căsătoriei, respectiv acela de ";M.";. Totodată, s-a dispus exercitarea autorității părintești asupra minorei TPG în comun de ambii părinți și stabilirea locuinței minorei la domiciliul mamei. Reclamantul a fost obligat la o pensie de întreținere în favoarea minorei TPG, în cuantum de ¼ din venitul minim net pe economie.
Potrivit susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, în data de 24.06.2012, aflându-se la muncă în Italia, a fost sunat de către fiica sa TE care i-a spus că soția, respectiv mama a mai născut o fetiță. Reclamantul a mai purtat discuții și cu cealalată fiică, TM , care i-a adus la cunoștință că minora s-a născut prematur, având doar 2500 gr. la naștere. Tot din acțiune mai rezultă faptul că, încă de la început reclamantul a avut suspiciuni asupra paternității, însă a acceptat ca minora TPG să crească în sânul familiei alături de celelalte fete.
Potrivit dispozițiilor art. 429 alin. 1 și 2 din Codul Civil: (1) Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil. Ea poate fi pornită sau, după caz, continuată și de moștenitorii acestora, în condițiile legii.
(2) Acțiunea se introduce de către soțul mamei împotriva copilului; când acesta este decedat, acțiunea se pornește împotriva mamei sale și, dacă este cazul, a altor moștenitori ai săi.
Totodată, potrivit art. 430 alin. 1 din Codul Civil care reglementează termenul în care poate fi introdusă acțiunea de către soțul mamei, astfel, tăgada paternității de către soțul mamei: (1) Soțul mamei poate introduce acțiunea în tăgada paternității în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soțul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumția nu corespunde realității.
În cazul de față, minora s-a născut la data de 24.06.2012, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 01.09.2015.
Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantul a recunoscut că avut suspiciuni că a avut suspiciuni în legătură cu paternitatea minorei încă din ziua nașterii, când a fost sunat și i s-a adus la cunoștință că soția sa a născut-o prematur pe minoră.
Potrivit art. 430 alin. 1 din Codul Civil dreptul la acțiune al soțului mamei este supus prescripției extinctive în termen de 3 ani, socotit fie de la data când a luat la cunoștință că în privința sa operează o prezumție de paternitate, fie de la data, inevitabil ulterioară, când a aflat că prezumata sa paternitate nu corespunde adevărului.
Începutul cursului termenului de prescripție are un reper subiectiv "compus";, în sensul că se raportează la momentul în care soțul mamei a cunoscut atât faptul că el este cel prezumat tată al copilului, cât și împrejurarea că această presupunere legală nu corespunde realității. Prin urmare, abia din momentul în care tatăl prezumat are în mod efectiv motive să uzeze de dreptul său la acțiune, are și posibilitatea de a-și valorifica acest drept.
Dacă îndoielile soțului mamei cu privire la paternitatea sa au preexistat sau au coincis cu nașterea copilului, faptul nașterii va marca, în mod implicit însă, începutul cursului termenului de prescripție.
Cât privește faptul cunoașterii de către soțul mamei a împrejurării că este prezumat tatăl copilului, instanța apreciază că se are în vedere situația în care soțul mamei a aflat de nașterea copilului la o dată ulterioară evenimentului, iar nu aceea în care, din necunoașterea legii, nu avea cunoștință de consecințele calității de soț asupra paternității copilului născut de soție.
Așa cum a afirmat în cererea de chemare în judecată, reclamantul a avut suspiciuni în ceea ce privește paternitatea minorei, încă de la nașterea acesteia, motivat de faptul că era plecat la muncă în străinătate începând cu 1 septembrie 2011, iar minora s-a născut pe data de 24.06.2012, prematur, având doar 2500 gr. la naștere. Deși reclamantul a avut suspiciuni în legătură cu paternitatea, tot acesta recunoaște că a acceptat ca minora să crească în sânul familiei alături de celelalte fete.
Prin urmare, instanța va constata că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la momentul nașterii minorei TPG, respectiv de la data de 24.06.2012.
Faptul că reclamantului i s-au confirmat aspecte privind relațiile extraconjugale ale soției abia în anul 2015 nu sunt de natură să determine curgerea termenului de prescripție de la momentul confirmării acestora.
Având în vedere considerentele expuse în precedent, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respinge acțiunea formulată de către reclamant ca prescrisă.
Instanța va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
| ← Obligație de a face. obligarea pârâtului la înmatricularea... | Fond funciar. reconstituire drept de proprietate. dovada... → |
|---|
