Sesizare Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg. Întrebare preliminară
| Comentarii |
|
În cazul în care o chestiune privind interpretarea tratatelor se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru o pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune.
Secţia I civilă, Încheierea din 10 septembrie 2012
Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispozițiilor art. 267 (ex-articolul 234 TCE) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, versiunea consolidată publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83/49 din 30.03.2010 solicită Curții de Justiție a Comunității Europene a se răspunde la următoarele întrebări preliminare privind interpretarea art. 56 (ex-articolul 49 TCE) din TCE cu privire la libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii și a art. 22 din Regulamentul nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității.
O decizie în acest sens este utilă soluționării cauzei interne ce face obiectul dosarului nr. 6239/110/2009 aflat pe rolul Curții de Apel Bacău.
1. întrebări Preliminare
1. Dacă art. 56 din TCE (ex. articolul 49 TCE) și art. 22 din Regulamentul nr. 1408/71 se opun unor dispoziții naționale, precum cele ale art. 40 alin. (1) lit. b), art. 45 și art. 46 din Ordinul nr. 592/2008 potrivit cărora lucrătorul salariat sau independent sau membrii de familie ai acestora au dreptul să obțină rambursarea valorii totale a cheltuielilor efectuate pentru asistență medicală în străinătate numai dacă au obținut o autorizație prealabilă în acest sens?
2. Dacă plata parțială a unui tratament medical efectuat în interiorul Comunității calculat conform tarifelor statului membru asigurator - în speța noastră conform art. 71 din Ordinul 122/2007 (în prezent abrogat prin Ordinul nr. 729/2009) reprezintă o restricție în sensul art. 56 TCE (ex. articolul 49 TCE) ?
3. Dacă răspunsul la întrebarea precedentă este afirmativ, în limita cărei sume trebuie rambursate cheltuielile efectuate de persoane asigurate în ipoteza în care cuantumul plăților prevăzute în legislația statului membru de reședință este diferit de cuantumul prestațiilor prevăzute de legislația statului membru în care a fost efectuat tratamentul?
2. Obiectul Litigiului. Fapte relevante
Curtea de Apel Bacău a fost sesizată ca instanță de recurs cu judecarea recursului declarat de reclamanta L.E. împotriva sentinței civile nr. 2090/20.12.2011 a Tribunalului Bacău.
Prin sentința civilă nr. 2090/20.12.2011 a Tribunalului Bacău a fost respinsă ca nefondată cauza privind pe reclamanta L.E. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Bacău, având ca obiect pretenții asigurări sociale.
S-a motivat de către prima instanță în soluția de respingere a acțiunii următoarele:
Reclamanta a fost diagnosticată cu cancer laringian în octombrie 2008 de către medicii de la Viena în urma unei biopsii și care a costat suma de 4822,15 euro conform facturii nr. 300392/27.10.2008.
Tratamentul propus de medicii de la Viena presupunea două etape: una de chimioterapie și apoi radioterapie.
Reclamanta a efectuat tratamentul complet în străinătate avansând banii necesari în acest sens.
La data de 26.01.2009 reclamanta a formulat către pârâtă cererea înregistrată cu nr. 1584 prin care solicită eliberarea formularului E112 pentru efectuarea tratamentului medical la Viena . La două zile după depunerea acestei prime cereri prin cererea nr. 1775/28.01.2009 reclamanta solicită amânarea soluționării acesteia deoarece au survenit modificări în raportul clinicii din Viena.
în data de 12.02.2009 prin cererea nr. 3012 reclamanta solicită rambursarea cheltuielilor medicale efectuate pentru tratamentul la Clinica Universitară din Viena. în baza acestei cereri i s-a decontat suma de 8123,28 lei conform notei de calcul întocmită de pârâtă și adresei 15472/26.08.2010, aspect necontestat de către reclamantă.
La data de 12.08.2009 reclamanta depune o nouă cerere înregistrată cu nr. 15579/12.08.2009 prin care solicită eliberarea formularului E112 în vederea efectuării tratamentului de radioterapie la clinica din Viena. în această cerere se arată de către reclamantă că a solicitat și anterior eliberarea cestui formular, însă a fost refuzată verbal de către pârâtă pe motiv că raportul medical nu era semnat de un medic oncolog.
Reclamanta a mai depus la data de 18.06.2009 cererea nr. 1178 și respectiv cererea nr. 19581 la 13.10.2009 prin care, de asemenea, a solicitat rambursarea cheltuielilor efectuate cu tratamentul medical în străinătate, depunând documentele justificative în acest sens( facturi si chitanțe).
Prin nota de calcul întocmită de C.A.S. a Județului Bacău nr. 21348/12.11.2009 s-a stabilit în temeiul Ordinului 729/2009 și în baza documentelor justificative depuse de reclamantă că acesteia trebuie să i se deconteze și suma de 4544,89 lei, solicitându-se aprobarea transmiterii la CNAS a solicitării privind alocarea bugetară necesară efectuării plății.
Modalitatea de utilizare în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România a formularelor E112 și E126 este reglementată succesiv de Ordinul nr. 122/2007, Ordinul nr. 592/2008 și respectiv Ordinul nr. 729/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România a formularelor emise în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1.408/71.
Potrivit art. 39 alin. (2) din Ordinul nr. 592/2008 Formularul E 112 este utilizat și în cazul în care este necesară deplasarea într-un alt stat membru pentru a beneficia de tratament medical adecvat. Acest formular se adresează, potrivit art. 40 alin. (1) lit. b), lucrătorului salariat sau independent și membrilor de familie ai acestuia care sunt autorizați de instituția competentă să se deplaseze într-un alt stat membru cu scopul de a primi tratament medical.
Potrivit art. 43 alin. (1) în vederea obținerii formularului E 112, persoana interesată depune o cerere la casa de asigurări în evidența căreia aceasta este înregistrată ca persoană asigurată, cerere ce va fi însoțită de documentele prevăzute la art. 45.
Potrivit art.46 alin. (1) formularul E112 se eliberează înainte de plecarea persoanei beneficiare iar în alin. (2) se arată că Formularul poate fi emis și după plecarea persoanei beneficiare dacă, din motive de forță majoră, nu a putut fi eliberat anticipat. Formularul se eliberează numai dacă nu a fost achitată contravaloarea serviciilor medicale. Din momentul efectuării plății formularul nu mai produce efectele juridice pentru care este solicitat.
în dispozițiile mai sus arătate se menționează fără echivoc că eliberarea formularului E112 trebuie să fie anterioară plății contravalorii serviciilor medicale de către bolnav, plata serviciilor medicale lipsindu-l de efecte juridice.
în situația avansării de către bolnav a cheltuielilor efectuate cu tratamentul în străinătate, decontarea acestora s-a făcut în condițiile art. 71 alin. (1) din Ordinul nr. 122/2007 care prevăd că în condițiile în care un asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România se deplasează într-un stat membru al Uniunii Europene cu scopul de a primi tratament medical, fără aprobarea prealabilă a casei de asigurări de sănătate unde este luat în evidență ca persoană asigurată, acesta suportă contravaloarea serviciilor medicale acordate.
(2) La solicitarea scrisă a asiguratului, însoțită de documente justificative, casa de asigurări de sănătate rambursează contravaloarea serviciilor medicale acordate potrivit alin. (1) și plătite de acesta, la nivelul tarifelor prevăzute la alin. (4) abrogat ulterior prin Ordinul nr. 729/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind rambursarea și recuperarea cheltuielilor reprezentând asistența medicală acordată în baza documentelor internaționale cu prevederi în domeniul sănătății la care România este parte în vigoare din iulie 2009 care în art.8 preia această reglementare, decontarea făcându-se la nivelul tarifelor prevăzute în alin. (5) al aceluiași articol.
Deși reclamanta susține că a solicitat formularul E112 însă a fost refuzată verbal motivat de faptul că raportul medicului curant nu este corect completat, instanța reține că cererile din 26.01.2009 (amânată apoi prin cea din 28.01.2009) sunt făcute după ce ea plătise deja tratamentul în străinătate, ori prevederile art. 46 alin. (2) din Ordinul nr. 592/2008 menționează că în această situație formularul nu mai poate fi eliberat.
La fel cererea din 12.08.2009 pentru eliberarea formularului E112 este făcută tot după achitarea tratamentului de radioterapie, așa cum rezultă din graficul de plăți depus chiar de către reclamantă la dosar .
Celelalte cereri depuse de reclamantă și enumerate anterior în considerente nu vizează emiterea formularului E112 , deci nu fac obiectul prezentei analize.
Prin urmare, atât timp cât reclamanta nu a făcut dovada că mai întâi s-a adresat printr-o cerere pârâtei în vederea eliberării formularului E112 anterior plății de către ea a tratamentului medical efectuat în străinătate, instanța nu poate trece la analizarea unei eventuale culpe a acesteia pentru neeliberarea formularului , având consecința forțării sale de a-și plăti singură tratamentul și deci de a beneficia doar de o decontare parțială și nu integrală.
Pe de altă parte instanța a reținut că reclamanta a precizat că nu contestă modalitatea de calcul a sumelor care i-au fost decontate în temeiul art. 71 alin. (1) din Ordinul nr. 122/2007 și respectiv art. 8 din Ordinului nr. 729/2009.
Față de cele mai sus arătate instanța a respins acțiunea ca nefondată.
3. Legea Națională Aplicabilă în Cauză
Ordinul nr. 592/26.08.2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România a formularelor emise în aplicarea Regulamentului (C.E.E.) nr. 1408/71 al Consiliului privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității, precum și a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71, publicat în Monitorul Oficial nr. 648 din 11 septembrie 2008, modificat prin Ordinul nr. 575/2009, publicat în Monitorul Oficial nr. 312 din 12 mai 2009, rectificare publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 3 iulie 2009.
Art. 40 alin. (1) lit. b) „Formularul E 112 se adresează lucrătorului salariat sau independent ori membrilor de familie ai acestora care sunt autorizați de instituția competentă să se deplaseze într-un alt stat membru cu scopul de a primi tratament medical”.
Art. 45
„(1) în cazul prevăzut la art. 40 alin. (1) lit. b), cererea va fi însoțită de următoarele documente:
a) copie de pe actul de identitate sau de pe certificatul de naștere, după caz;
b) dosarul medical, care va conține, pe lângă înscrisuri medicale, raportul medical prevăzut în anexa nr. 10A, din care să rezulte diagnosticul, precum și recomandarea medicală pentru efectuarea tratamentului;
c) confirmare scrisă din partea unității sanitare din statul membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European în care se intenționează efectuarea serviciului medical, cu privire la disponibilitatea acesteia de a acorda respectivul serviciu medical, în baza formularului E112, în perioada indicată de persoana solicitantă, pe baza recomandării medicului curant care întocmește raportul medical.
(2) Din raportul medical trebuie să rezulte că serviciul medical solicitat face parte din pachetul de servicii de bază de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, precum și faptul că acesta nu poate fi efectuat într-un interval de timp rezonabil în niciuna dintre unitățile sanitare din România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante și evoluția probabilă a bolii.
(3) în raportul medical întocmit de medicul curant trebuie precizat în mod explicit și argumentat motivul pentru care serviciul medical respectiv nu poate fi acordat într-un interval de timp rezonabil în nicio unitate sanitară din România.
(4) Raportul medical se întocmește de un medic dintr-un spital clinic universitar sau, după caz, județean aflat în relații contractuale cu o casă de asigurări de sănătate din România.
(5) Toate documentele medicale, precum și raportul medical trebuie să fie datate, semnate și ștampilate.”
Art. 46
„(1) Formularul E 112 se eliberează înainte de plecarea persoanei beneficiare.
(2) Formularul poate fi emis și după plecarea persoanei beneficiare dacă, din motive de forță majoră, nu a putut fi eliberat anticipat. Formularul se eliberează numai dacă nu a fost achitată contravaloarea serviciilor medicale. Din momentul efectuării plății formularul nu mai produce efectele juridice pentru care este solicitat.
(3) în cazul prevăzut la alin. (2), casa de asigurări întocmește un referat prin care se argumentează și se justifică situația de forță majoră, document care va sta la baza eliberării formularului E 112.
(4) La întocmirea referatului prevăzut la alin. (3) se vor detalia împrejurările de origine externă, cu caracter extraordinar, absolut imprevizibile și inevitabile, inclusiv împrejurări de natură medicală, care au condus la situația de forță majoră.”
Ordinul nr. 122/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind rambursarea și recuperarea cheltuielilor reprezentând asistența medicală acordată în baza documentelor internaționale cu prevederi în domeniul sănătății la care România este parte (care și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Ordinului nr. 729/2009 - conform art. 3, incident însă speței), publicat în Monitorul Oficial nr. 251/16 aprilie 2007, modificat prin Ordinul nr. 616/2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 602 din 31 august 2007, modificat prin Ordinul nr. 87/2008 publicat în Monitorul Oficial nr. 109 din 12 februarie 2008.
Art. 71
„(1) în condițiile în care un asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România se deplasează într-un stat membru al Uniunii Europene cu scopul de a primi tratament medical, fără aprobarea prealabilă a casei de asigurări de sănătate unde este luat în evidență ca persoană asigurată, acesta suportă contravaloarea serviciilor medicale acordate.
(2) La solicitarea scrisă a asiguratului, însoțită de documente justificative, casa de asigurări de sănătate rambursează contravaloarea serviciilor medicale acordate potrivit alin. (1) și plătite de acesta, la nivelul tarifelor prevăzute la alin. (4).
(3) Rambursarea cheltuielilor în condițiile alin. (1) și (2) se efectuează de către casa de asigurări de sănătate unde este luată în evidență persoana asigurată către asiguratul care solicită rambursarea, în lei.
(4) Nivelul la care se realizează operațiunea de rambursare prevăzută la alin. (3) se stabilește după cum urmează:
a) pentru serviciile medicale de specialitate din ambulatoriu, medicamentele în tratamentul ambulatoriu, precum și dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu: tarife exprimate prin valoarea definitivă a punctului, stabilită în trimestrul anterior datei la care s-a plătit serviciul, tarife maximale, tarife, procent din tarife, prețuri de referință, procent din prețurile de referință, prețuri de decontare, prevăzute de actele normative în vigoare care reglementează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vigoare la data efectuării plății serviciului de către asigurat;
b) pentru spitalizarea continuă: ICM x TCP, unde ICM este cel mai mare indice de case - nix, aferent spitalelor din România și prevăzut în actele normative care reglementează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vigoare la data efectuării plății serviciului de către asigurat, iar TCP este tariful pe caz ponderat al aceluiași spital, aferent aceluiași an;
c) pentru spitalizarea de zi: o treime din suma rezultată în urma aplicării procedurii prevăzute la lit. b).
(5) Rambursarea prevăzută la alin. (3) poate avea loc numai în situația în care serviciul medical acordat într-un stat membru al Uniunii Europene și achitat de către asigurat face parte din pachetul de servicii de bază din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.
(6) Rambursarea prevăzută la alin. (3) se realizează în termen de maximum 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării la casa de asigurări de sănătate a cererii asiguratului, însoțită de actele doveditoare”.
Ordinul nr. 729/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind rambursarea și recuperarea cheltuielilor reprezentând asistența medicală acordată în baza documentelor internaționale cu prevederi în domeniul sănătății la care România este parte, publicat în Monitorul Oficial nr. 545/5 august 2009, modificat prin Ordinul nr. 465/2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 290/26 aprilie 2011.
Articolul 8
„(1) în condițiile în care un asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România se deplasează într-un stat membru al Uniunii Europene cu scopul de a primi tratament medical, fără aprobarea prealabilă a casei de asigurări de sănătate unde este luat în evidență ca persoană asigurată, acesta suportă contravaloarea serviciilor medicale acordate.
(2) La solicitarea scrisă a asiguratului, a unui membru al familiei (părinte, soț/soție, fiu/fiică) sau a unei persoane împuternicite de acesta, însoțită de documente justificative, casa de asigurări de sănătate rambursează contravaloarea serviciilor medicale acordate potrivit alin. (1) și plătite de acesta, la nivelul tarifelor prevăzute la alin. (5).
(3) După întocmirea notei de calcul al sumei care se rambursează conform prevederilor alin. (2), casa de asigurări de sănătate va solicita alocarea de prevederi bugetare utilizând modelul de solicitare pentru acordare de prevedere bugetară prevăzut la anexa nr. 3.
(4) Rambursarea cheltuielilor în condițiile alin. (1), (2) și (3) se efectuează de către casa de asigurări de sănătate unde este luată în evidență persoana asigurată către asiguratul care solicită rambursarea, în lei.
(5) Nivelul la care se realizează operațiunea de rambursare prevăzută la alin. (4) se stabilește după cum urmează:
a) pentru serviciile medicale de specialitate din ambulatoriu, medicamentele în tratamentul ambulatoriu, precum și dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu: tarife exprimate prin valoarea definitivă a punctului, stabilită în trimestrul anterior datei la care s-a plătit serviciul, tarife maximale, tarife, procent din tarife, prețuri de referință, procent din prețurile de referință, prețuri de decontare, prevăzute de actele normative în vigoare care reglementează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vigoare la data efectuării plății serviciului de către asigurat;
b) pentru spitalizarea continuă: ICM x TCP, unde ICM este cel mai mare indice de case - nix, aferent spitalelor din România și prevăzut în actele normative care reglementează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vigoare la data efectuării plății serviciului de către asigurat, iar TCP este tariful pe caz ponderat al aceluiași spital, aferent aceluiași an;
c) pentru spitalizarea de zi: o treime din suma rezultată în urma aplicării procedurii prevăzute la lit. b).
(6) Rambursarea prevăzută la alin. (4) poate avea loc numai în situația în care serviciul medical acordat într-un stat membru al Uniunii Europene și achitat de către asigurat face parte din pachetul de servicii de bază din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România.
(7) Rambursarea prevăzută la alin. (3) se realizează în termen de maximum 90 de zile de la finalizarea procedurii de verificare și avizare de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
(8) Rambursarea nu trebuie să depășească contravaloarea în lei a serviciilor medicale achitate de asigurat, la cursul Băncii Naționale a României din data efectuării plății de către asigurat”.
4. Jurisprudența Națională Relevantă - nu a fost identificată.
5. Dispozițiile Comunitare Invocate a fi relevante în speța dedusă judecății.
Art. 56 (ex. articolul 49) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene
„în conformitate cu dispozițiile ce urmează, sunt interzise restricțiile privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii cu privire la resortisanții statelor membre stabiliți într-un alt stat membru decât cel al beneficiarului serviciilor.
Parlamentul European si Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot extinde beneficiul dispozițiilor prezentului capitol la prestatorii de servicii care sunt resortisanți ai unui stat terț si sunt stabiliți în cadrul Uniunii”.
Art. 22 din Regulamentul CEE nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii independenți și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității.
„(1) Un lucrător salariat sau un lucrător independent care îndeplinește condițiile impuse de legislația statului competent în privința dreptului la prestații, ținând seama, după caz, de dispozițiile articolului 18, și:
(a) a cărui stare necesită imediat prestații pe parcursul șederii pe teritoriul unui alt stat membru, luând în considerare natura prestațiilor și perioada estimată de ședere;
(b) care, după ce a dobândit dreptul la prestații plătibile de instituția competentă, este autorizat de respectiva instituție să revină pe teritoriul statului membru în care își are reședința sau să-și transfere reședința pe teritoriul unui alt stat membru;
sau
(c) care este autorizat de instituția competentă să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării sale are dreptul:
(i) la prestații în natură acordate, în numele instituției competente, de către instituția de la locul de ședere sau de reședință în conformitate cu legislația pe care o aplică, ca și când ar fi afiliat la aceasta, durata perioadei pe parcursul căreia se furnizează prestații fiind reglementată, cu toate acestea, de legislația statului competent;
(ii) la prestații în bani acordate de instituția competentă în conformitate cu dispozițiile legislației pe care aceasta o aplică. Cu toate acestea, prin acordul dintre instituția competentă și instituția de la locul de ședere sau de reședință, aceste prestații pot fi acordate de această din urmă instituție în numele primei instituții, în conformitate cu legislația statului competent.
(1a) Comisia Administrativă stabilește o listă a prestațiilor în natură care, pentru a fi acordate pe parcursul șederii în alt stat membru, solicită, din motive practice, un acord prealabil între persoana în cauză și instituția care acordă asistența medicală;
(2) Autorizația necesară în temeiul alineatului (1) litera b) poate fi refuzată numai dacă se stabilește că deplasarea persoanei respective ar prejudicia starea sănătății sale sau primirea de tratament medical.
Autorizația necesară în temeiul alineatului (1) litera c) nu poate fi refuzată în cazul în care tratamentul respectiv se regăsește printre prestațiile acordate în baza legislației statului membru pe al cărui teritoriu își are reședința persoana în cauză și căreia nu i se poate acorda un asemenea tratament în intervalul de timp necesar în mod normal pentru obținerea tratamentului respectiv în statul membru de reședință, luând în considerare starea lui curentă de sănătate și evoluția probabilă al bolii.
(3) Alineatele (1), (1a) și (2) se aplică prin analogie membrilor de familie ai unui lucrător salariat sau ai unui lucrător independent. Totuși, pentru aplicarea alineatului (1) (a) și litera (c) (i) membrilor familiei prevăzuți la articolul 19 alin. (2), care își au reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel pe teritoriul căruia își are reședința lucrătorul salariat sau lucrătorul independent:
(a) prestațiile în natură sunt acordate, în numele instituției statului membru pe teritoriul căruia își au reședința membrii familiei, de către instituția de la locul de ședere potrivit dispozițiilor legislației pe care o aplică, ca și cum lucrătorul salariat sau lucrătorul independent ar fi afiliat la aceasta. Durata de acordare a prestațiilor este totuși reglementată de legislația statului membru pe teritoriul căruia membrii familiei își au reședința;
(b) autorizația cerută potrivit alineatului (1) lit. (c) este eliberată de instituția statului membru pe teritoriul căruia membrii familiei își au reședința.
(4) Faptul că dispozițiile alineatului (1) sunt aplicabile lucrătorului salariat sau lucrătorului independent nu afectează dreptul la prestații al membrilor săi de familie”.
6. Argumentele Pertinente ale Părților
în privința acestor argumente, nu au putut fi prezentate deoarece părțile, deși li s-a comunicat adresă cu copie a întrebărilor preliminare, nu și-au prezentat niciun punct de vedere, doar recurenta-reclamantă prin avocat a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene, fără a-și argumenta punctul de vedere.
| ← Calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ... | Revizuire. Hotărâre dată în recurs, prin care nu s-a evocat... → |
|---|
