Calitatea procesuală pasivă a unităţii administrativ teritoriale. Teren folosit cu destinaţia de parcare auto de către locatarii unui bloc învecinat. Apartenenţa bunului la domeniul privat al localităţii. Lipsa destinaţiei de utilitate publică. Efecte
| Comentarii |
|
În exercitarea atribuţiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită şi atribuţia stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziţie motivată, intenţia legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluţionează notificările, iar nu aceea de a stabili o „obligaţie în nume propriu”. Ca atare, este nefondată susţinerea apelantului, în sensul că în litigiile fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă aparţine primarului, în nume propriu, iar nu unităţii administrativ-teritoriale, deoarece dispoziţia de acordare a măsurilor reparatorii nu este emisă de primar în nume propriu, ci ca reprezentant al deţinătorului imobilului, respectiv al unităţii administrativ teritoriale. Şi criticile ce vizează identificarea terenului notificat de reclamanţi şi restituit în natură a suprafeţei de teren de 221,56 mp utilizată ca parcaj auto se reţin a fi nefondate. Simpla utilizare a unui teren aflat în domeniul privat al Municipiului Constanţa cu destinaţia de parcare de către locuitorii blocului învecinat terenului preluat abuziv de la autorii reclamanţilor nu constituie un impediment la restituirea în natură a acestuia către reclamanţi, cât timp nu s-a dovedit că în temeiul unor documentaţii tehnice legale şi aprobate de organele competente acest teren a fost inclus în aria unor amenajări de utilitate publică, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevăzând că “Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate în condiţiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţiile uşoare sau demontabile”.
Secţia I civilă, Decizia nr. 434 din 30 mai 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 6981/118/2011 reclamanții P.T. și P.I.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanta prin Primar, Primarul Municipiului Constanta si Consiliul Local Constanta să se constate lipsa răspunsului în termen legal la notificarea pentru restituirea în natură a imobilului situat in Constanta, str. E.V., și să se dispună restituirea în natura a imobilului, iar in subsidiar, în cazul in care restituirea în natura este imposibilă, să se oblige pârâții să acorde un teren în compensare sau să fie obligați pârâții la plata de despăgubiri bănești.
în motivarea acțiunii reclamanții arată că prin notificarea nr. 1966/2001 au solicitat restituirea in natura a imobilului situat în str. E.V. nr. 13, iar prin notificarea nr. 1970/2001 au solicitat restituirea în natura a imobilului din str. E.V. nr. 15. Susțin reclamanții că imobilele au fost proprietatea unchilor mamei lor, F.C. și S., mama lor, P.S., fiind unica moștenitoare a unchiului ei F.C.
Mai precizează reclamanții ca sunt moștenitorii legali ai mamei lor dovedind astfel pe deplin cerințele prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Reclamanții arată ca pârâtul nu a răspuns în mod nejustificat notificării.
Reclamanții au formulat precizări arătând că singurul capăt de cerere principal este acela de a se dispune restituirea in natura a imobilului.
Au mai precizat reclamanții că obiectul material al cererii îl reprezintă terenul în suprafață totala de 685 mp și construcțiile aferente.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, dar prin reprezentant au invocat excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Constanța.
Prin încheierea din data de 20.09.2011, rectificată prin încheierea din data de 18.10.2011 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Constanta având în vedere faptul că acesta nu este unitate deținătoare a bunului notificat și nici organ însărcinat cu emiterea deciziilor în baza Legii nr. 10/2001.
Reclamanții au administrat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară.
Au fost depuse la dosar: notificarea nr. 1966/2001, notificarea nr. 1970/2001, copie de pe actul de vânzare transcris sub nr. 1463/1931, copie de pe actul de vânzare transcris la nr. 1372/1932, matricole schițe, adresa nr. 3662/1993, anexă din Decretul 92/1950, certificat de moștenitor nr. 67/2003,, certificat de moștenitor nr. 1817/199.
în cauza s-a efectuat expertiza tehnică imobiliară de către expert B.D.
Prin sentința civilă nr. 1042 din 28 februiarie 2012 Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța, aceștia din urmă fiind obligați să restituie în natură reclamanților terenul situat în Constanța, str. E.V. (fostă C.N.) nr. 13, în suprafață de 271,63 mp cuprinse în poligonul H B1 C C1 E1 E F1 astfel cum este identificat în suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert B.D.
Au fost obligați pârâții să înainteze propunere de acordare de despăgubiri către reclamanți, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru: terenul în suprafață de 193,81 mp situat în Constanța, strada E.V. (fostă C.N. nr. 13) încadrat în poligoanele C 1 D E E 1 și F G I L K 1 K A H F 1 F, astfel cum este identificat în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert B.D.; terenul în suprafață de 233 mp situat în strada E.V. (fostă C.N.) nr. 15 cuprins în poligonul K L I J astfel cum este identificat în raport de expertiza întocmită de expert B.D. și pentru cele două construcții tip parter ce au fost edificate pe acest teren, în prezent demolate.
A fost respinsă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanța ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Conform art. 274 C.proc.civ. au fost obligați să plătească reclamanților 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență că reclamanții se legitimează, în urma unor moșteniri succesive ca și moștenitori ai defuncților S.F. și C.F., care în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2015/1932 transcris sub nr. 1372/1932 și respectiv nr. 3179/1931, transcris sub nr. 1463/1931 au cumpărat două loturi de teren: 425,5 mp teren situat în Constanța, str. C.N. nr. 13 și 233 mp teren împreună cu construcțiile aflate pe el, situate în Constanța, str. C.N. nr. 15.
Ambele imobile au fost naționalizate în temeiul Decretului nr. 92/1950, Tribunalul Constanța reținând că măsura naționalizării a fost o preluare abuzivă a proprietăților autorilor reclamanților, ce intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Reclamanții au notificat imobilele în procedura Legii nr. 10/2001, și constatând că unitatea deținătoare nu a răspuns acestei notificări în termenul legal, s-au adresat instanței competente pentru soluționarea pe fond a notificării.
Imobilul notificat (685,5 mp) a fost identificat prin expertiză și răspunsul la obiecțiuni întocmite de expert B.D. în Constanța, strada E.V. nr. 13-15 având următoarea destinație: 171,2 mp fac parte din domeniul privat al Municipiului Constanța, parte de teren 426,81 mp (193,81 mp și 233 mp) cel aferent blocului de locuințe se află în proprietate particulară, iar restul suprafeței de teren este inventariat în domeniul public al Municipiului Constanța.
Terenul de 233 mp este ocupat în totalitate de blocul de locuințe și de aleea de acces la bloc iar terenul de 452,5 mp este împărțit astfel: 193,8 mp teren - ocupat de construcții; alee de acces și construcții private, teren liber parcare - 221,56 mp și teren liber rămas după retrocedarea către aceeași reclamanți a imobilului din bulevardul T. nr. 48 A 48 B - 37,13 mp.
A apreciat Tribunalul Constanța că măsura restituirii în natură este prioritară în raport cu celelalte modalități de reparare a prejudiciului foștilor proprietari, reglementată prin Legea nr. 10/2001, iar în raport de situația juridică a terenului notificat, este posibilă restituirea natură a terenului de 271,63 mp format din 221,56 mp - parcare, teren de 37,13 mp rămas liber după retrocedarea imobilului vecin și din suprafața obținută prin îndreptarea aleii de acces la aceeași lățime, adică de 4,5 m cât are la intrarea în parcare, întreaga suprafață de teren fiind cuprinsă în poligonul H B 1 C C 1 E 1 E F 1, identificat în schița anexă la suplimentul raportului de expertiză întocmit de expert B.D.
în ceea ce privește suprafețele de teren de 193,81 mp și de 223 mp afectate de construcția blocului de locuințe și de alei de acces pietonal, s-a apreciat că nu este posibilă restituirea lor în natură, reclamanții fiind îndreptățiți exclusiv la măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Aceeași măsură s-a dispus și în legătură cu construcțiile ce au existat pe teren la data naționalizării, și care ulterior au fost demolate.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța care au criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul restituirii în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 271,63 mp situat în Constanța, strada E.V. nr. 13.
Susțin recurenții pârâți că imobilul notificat de reclamanți nu a fost corect identificat, concluziile expertului și planurile de situație anexate nu corespund cu realitatea din teren, nici din punct de vedere al construcțiilor, nici al identificării suprafeței de teren necoroborându-se cu celelalte planuri de situație întocmite în decursul anilor de către primărie și depuse la dosar.
Astfel, adresa nr. 165588/23.01.2012 emisă de Primăria Municipiului Constanța contrazice în totalitate concluziile raportului de expertiză, specificând în mod expres că planul anexă la expertiza tehnică nu este cotat, nu este întocmit la scară convețională (1: 200; 1: 500) astfel încât nu se pot identifica și materializa în teren limitele fostelor imobile.
De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii situația juridică a terenului identificat, respectiv faptul că o parte din teren constituie domeniul privat al Municipiului Constanța cu destinația de parcare, iar restituirea în natură a acestui teren nu era posibilă, fiind de notorietate împrejurarea că există deficit de locuri de parcare în Municipiul Constanța.
Hotărârea Tribunalului Constanța este criticabilă în egală măsură și sub aspectul obligării ambilor pârâți Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța să înainteze propunerea de despăgubiri și dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această obligație incumbă exclusiv primarului, iar Municipiul Constanța este lipsit de calitate procesuală pasivă în această procedură, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Curtea analizând legalitatea hotărârii Tribunalului Constanța în raport de criticile recurenților pârâți constată următoarele:
Criticile recurenților pârâți ce vizează lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Constanța se rețin a fi vădit nefondate pentru următoarele considerente:
Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 a stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri, și anume „persoana îndreptățită la restituire” și „persoana juridică deținătoare a imobilului”. Art. 21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice obligate să se pronunțe asupra notificărilor, prin dispoziția motivată a organelor de conducere, și prevede în alin. (4) că au calitatea de unități deținătoare și unități administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
„Persoana îndreptățită la restituire”, care are calitate procesuală activă, și „unitatea deținătoare”, care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementată de Legea nr. 10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă parte astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât „deținătorului”, respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, iar nu reprezentantului lor legal, în nume propriu.
Această interpretarea se impune întrucât persoana juridică de drept public are, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezultă cu evidență că în întreaga procedură de restituire primarul nu figurează în nume propriu, ci reprezintă unitatea administrativ teritorială.
în exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, iar nu aceea de a stabili o „obligație în nume propriu”.
Ca atare, este nefondată susținerea apelantului, în sensul că în litigiile fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă aparține primarului, în nume propriu, iar nu unității administrativ-teritoriale, deoarece dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii nu este emisă de primar în nume propriu, ci ca reprezentant al deținătorului imobilului, respectiv al unității administrativ teritoriale.
Și criticile ce vizează identificarea terenului notificat de reclamanți și restituit în natură a suprafeței de teren de 221,56 mp utilizată ca parcaj auto se rețin a fi nefondate.
Procedura soluționării notificărilor formulate conform Legii nr. 10/2001, atât etapa administrativă cât și cea judiciară - este guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură a bunului notificat, fiind exceptate de la restituire în natură numai terenurile pe care s-au edificat, în condițiile legii, după 1990, construcții autorizate, precum și cele care intră în aria de cuprindere a sintagmei de “terenuri afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică” ale localității urbane și rurale.
în acest sens, art. 10 alin. (2) din lege prevede că “în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localității urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.
în speță reclamanții s-au legitimat ca și succesori ai defuncților F.S. și F.C., în calitate de descendenți din colaterali privilegiați, autorii reclamanților fiind proprietarii a două imobile situate în Constanța, strada C.N. nr. 13 - teren în suprafață de 452 mp și strada C.N. nr. 15 - teren în suprafață de 233 mp, bunuri care în planul cadastral din anul 1936 au fost identificate ca un singur lot - C.N. nr. 13-15, lotul 6 din careul 159, situație menționată și cu ocazia naționalizării în temeiul Decretului nr. 92/1950, unde a fost identificat ca un singur imobil naționalizat - la adresa din Constanța, strada E.V. nr. 15.
Situația este confirmată chiar de către recurentul pârât Municipiul Constanța cu adresa nr. R 84238/4.07.2011, în care se menționează în mod expres și modalitatea în care se identifică acest teren în prezent, conform evidențelor și planurilor cadastrale deținute de pârât și anume:
Imobilul din str. E.V. nr. 13,15, a fost identificat astfel - parte:
- afectat de construcția noului bloc de locuințe (proprietăți particulare),
- terenul (curte în suprafață de 171,2 mp constituie domeniul privat al Municipiului Constanța, conform HCLM nr. 84/2002, anexa 1, poziția 54 pentru strada E.V. și centralizat în HCLM Constanța nr. 109/2005, anexa 1, poziția 2865, pagina 46
- restul terenului, fiind alee de circulație și constituie domeniul public conform HCLM nr. 526/2008, poziția 1753.
De asemenea, în adresa nr. 3662/26.07.1996 emisă de SC P. SA Constanța se menționează situația imobilului din Constanța, str. E.V. nr. 13-15, reținându-se că după naționalizare, construcțiile au fost demolate, iar o parte din teren a fost afectată de amplasarea blocului de locuințe de pe strada E.V. nr. 15, iar “pentru zona în care sunt situate cele trei proprietăți (revendicate la acel moment de reclamanți), după 1 ianuarie 1990 în cadrul institutului nostru, nu s-au elaborat documentații de proiectare care să prevadă modificarea actualei structuri urbanistice”. Această adresă este însoțită de planul de situație la scara 1/500 cu delimitarea proprietăților.
Mai mult, cu adresa nr. 135/20.01.1998 - pârâtul Municipiul Constanța -Direcția Patrimoniu, comunică reclamantei P.S., în referire la terenul naționalizat situat în Constanța, strada E.V. nr. 13-15, că după anul 1970 construcțiile existente pe teren au fost demolate, “și o parte din teren a fost afectată de amplasarea blocului de locuințe P+4 din strada E.V. Suprafața de teren de 264 mp, situată în partea de vest a proprietății familiei dumneavoastră, este liber de construcții și se încadrează în prevederile Legii nr. 18/1991 modificată și completată prin Legea nr. 169/1997, art. 36 alin. (5)”.
în raport de această cerere și de planurile cadastrale atașate prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe a fost identificat terenul notificat de reclamanți - fostă proprietate situată în Constanța, str. C.N. nr. 13 și nr. 15.
Expertul a menționat că pentru identificarea acestui teren a avut în vedere și Planul de situație al zonei întocmit de SC T.S. SRL, în baza căruia s-a făcut retrocedarea, către aceiași reclamanți și a imobilului din bulevardul T. nr. 48 A și 48 B, învecinat la nord cu proprietatea notificată în prezenta cauză.
Imobilul din strada C.N. nr. 13, actual E.V. nr. 13 a fost identificat în poligonul A B1C D F G I L K (conturat roșu în schița anexată la expertiză) și este ocupat de bloc P+4 etaje, alee de acces și alte construcții private =193,81 mp, 42,03% teren liber (parcaj) domeniul privat al Municipiului Constanța =221,56 mp; 48,97 mp teren liber rămas după retrocedarea imobilului din bulevardul T. nr. 48 A, 48 B, 37,13 mp (8,2% către reclamanți.
Expertiza a concluzionat că suprafața de teren liberă de construcții ce poate fi restituită în natură reclamanților o constituie terenul utilizat cu destinația de parcare de către locuitorii blocului (221,56 mp) și suprafața rezultată din îndreptarea aleii de acces la bloc, la aceeași lățime, adică 4,57 mp cât are aleea la intrarea în parcare.
Se reține că suplimentul la raportul de expertiză a fost comunicat pârâților la termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, prin avocatul angajat, iar ulterior la data de 28 februarie 2012, când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, pârâții nu s-au mai prezentat în instanță și nici nu au înaintat instanței obiecțiuni la identificarea imobilului realizată prin suplimentul la expertiză, existând prezumția că și-au însușit concluziile acestei expertize.
Referitor la terenul afectat de parcaj, în suprafață de 221,56 mp ce figurează în domeniul privat al Municipiului Constanța, Curtea constată că în adresa nr. R 84238/4.06.2011 emisă de Primăria Municipiului Constanța - Direcția Patrimoniu, bunul nu este înregistrat ca și parcare auto ci are destinația de teren/curte între blocuri, iar pe parcursul soluționării cauzei recurenții pârâți nu au depus niciun înscris din care să rezulte data amenajării unei parcări auto pentru deservirea nevoilor locuitorilor din zonă și nici dacă această amenajare - parcare - a fost autorizată conform legislației în vigoare, respectiv pe baza unei documentații tehnice și autorizații pentru realizarea parcajului.
Simpla utilizare a unui teren aflat în domeniul privat al Municipiului Constanța cu destinația de parcare de către locuitorii blocului învecinat terenului preluat abuziv de la autorii reclamanților nu constituie un impediment la restituirea în natură a acestuia către reclamanți, cât timp nu s-a dovedit că în temeiul unor documentații tehnice legale și aprobate de organele competente acest teren a fost inclus în aria unor amenajări de utilitate publică, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevăzând că “Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcțiile ușoare sau demontabile”.
Or, în speță, nu s-a făcut dovada că parcarea auto a fost amenajată în temeiul unor autorizații legale după anul 1990, iar din adresa nr. 3662/26.07.1993 emisă de SC P. SA Constanța rezultă că după preluarea terenului de la autorii reclamanților numai o parte din tren a fost afectată de construcția unui bloc de locuințe, fără a se face vorbire, la nivelul anului 1993 de autorizarea unei alte lucrări, respectiv a unei parcări auto, menționându-se expres că după anul 1990, în cadrul institutului de proiectări nu s-au elaborat documentații de proiectare care să prevadă modificarea actualei structuri urbanistice.
în raport de aceste considerente, Curtea constată că prima instanță, în mod judicios, a apreciat asupra posibilității restituirii în natură a unei părți din terenul notificat de reclamanți, și care a făcut parte din proprietatea autorilor lor, F.R.S. și F.K., hotărârea Tribunalului Constanța fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse în baza art. 312 C.proc.civ., se va respinge recursul pârâților ca nefondat.
în baza art. 274 C.proc.civ. obligă recurenții pârâți la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
| ← Suspendarea judecăţii în temeiul art. 1551 C.proc.civ. Condiţii | Sesizare Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxemburg.... → |
|---|
