Soluţionarea procesului fără a intra în cercetarea fondului. Casare cu trimitere spre rejudecare
| Comentarii |
|
Hotărârea recurată este lipsită de motivarea în fapt şi în drept a cauzei, ceea ce conduce la concluzia că, instanţa de fond nu a realizat o examinare efectivă a cauzei cu care a fost investită, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat prin art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale Omului. Recurentul pârât se află în imposibilitatea de a formula critici şi apărări în raport cu hotărârea pronunţată şi, prin urmare, este afectat şi dreptul de a-şi exercita în mod efectiv calea de atac iar instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii recurate în absenţa motivării acesteia
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 170 din 9 martie 2011
Prin sentința comercială nr. 1286/06.12.2010, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 11615/121/2010 al Tribunalului Galați s-a admis cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, formulată de debitoarea SC CCA SRL, prin lichidator judiciar C.I. BD, împotriva pârâtului C.M., în calitate de administrator al debitoarei și, pe cale de consecință:
S-a dispus obligarea pârâtului să suporte pasivul neîndestulat în sumă de 208.173,23 lei din averea proprie.
în motivarea hotărârii, judecătorul sindic a motivat că răspunderea fiecăruia dintre conducători se va limita la prejudiciul cauzat cu vinovăție, prin fapta proprie sau fapta comună.
Vinovăția nu este prezumată, ci trebuie dovedită și trebuie să fie la originea directă a insuficientei activului.
împotriva hotărârii a formulat recurs pârâtul CM, înregistrat sub nr. unic 11.615/121/2010 pe rolul Curții de Apel Galați.
A criticat hotărârea recurată, pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.proc.civ.
Astfel, instanța de fond, în mod nelegal, a respins cererea de amânare a pârâtului depusă la dosar, deși era primul termen de judecată acordat în cererea de antrenare a răspunderii civile patrimoniale iar cererea de amânare era motivată pe imposibilitatea de a-și angaja un apărător până la acel moment.
Procedând în acest mod, consideră că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, drepturi personale legiferate și protejate de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
în al doilea rând, hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Din considerentele hotărârii criticate nu rezultă motivele de fapt și drept avute în vedere de instanța de fond la momentul pronunțării, fiind încălcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ.
în susținerea acestui motiv de critică, solicită a se avea în vedere că partea afectată motivării hotărârii, în cele șase paragrafe nu face decât să înșiruie prevederi legale și doctrinare, fără a se referi la situația dedusă judecății și la motivele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării hotărârii și la formarea convingerii judecătorului sindic că pârâtul ar fi vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență și de prejudicierea creditorilor.
Hotărârea cuprinde dispoziții potrivnice.
Din considerente rezultă că acțiunea este nefondată și trebuie respinsă întrucât vinovăția nu este prezumată ci trebuie dovedită iar din dispozitiv rezultă că s-a admis acțiunea.
Hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală , motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Din considerentele hotărârii rezultă că motivul antrenării răspunderii personale a fost acela al neținerii evidenței contabile parțiale în condițiile în care a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, respectiv ultimul bilanț la 31.12.2009 și balanța anterioară depunerii cererii de declanșare a procedurii simplificate de faliment, acte din care rezultă că a ținut evidența contabilă în conformitate cu dispozițiile legale.
A precizat că a fost în imposibilitate de a da curs solicitării lichidatorului judiciar de a depune restul actelor contabile, întrucât, datorită lipsei disponibilităților materiale nu a putut achita serviciile contabile, motiv pentru care contabilul a reținut actele societății până la achitarea datoriilor.
Acest lucru a fost adus la cunoștința lichidatorului judiciar și, în momentul în care a reușit să achite serviciile contabilului și a luat actele era prea târziu întrucât cererea de antrenare era pe rolul Tribunalului, iar procedura de lichidare a societății fusese finalizată.
în cauză, fapta ilicită prevăzută de art. 138 lit. c) nu exista și este dovedită cu actele existente la dosar. Mai mult decât atât, depunând balanța aferentă lunii anterioare deschiderii procedurii a dovedit că a ținut evidența contabilă la zi.
Totodată, datele din bilanțul la 31.12.2009 pe care s-a bazat cererea de antrenare nu mai subzistă în prezent, la momentul deschiderii procedurii societatea nemaiavând bunuri în patrimoniu sau creanțe de recuperat, astfel încât nu se poate trage concluzia că a ascuns sau sustras active.
Dar nu doar fapta nu există dar și vinovăția lipsește , vinovăție care trebuie să fie „la originea insuficientei activului” așa cum corect afirma instanța în considerente, deși în final, în contradictoriu cu această convingere exprimată, soluția dată este de obligare a pârâtului după cum și legătura de cauzalitate dintre fapta, starea de insolvență a societății și pasivul la care ar fi putut obliga instanța.
Chiar dacă actele nu ar fi fost depuse, nepredarea actelor nu poate echivala cu neținerea evidenței contabile.
Susține că societatea a ținut evidența contabilă potrivit legii, dar din împrejurări mai presus de voința pârâtului a fost în imposibilitate de a preda evidența contabilă către lichidatorul judiciar.
Solicită a se observa că pasivul neîndestulat al societății este de 26.450 lei conform cererii de antrenare a răspunderii și nicidecum de 208.173, 23 lei, cum rezultă din dispozitivul hotărârii.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii lichidatorului judiciar, ca fiind nefondată.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și ținând seama de argumentele recurentului pârât și dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ. hotărârea trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 170/09.03.2011 a admis recursul, a casat sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Hotărârea recurată nu conține în considerente stabilirea situației de fapt constând în descrierea faptei ilicite reținute în sarcina pârâtului fost administrator al societății debitoare și care să fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, prejudiciul concret cauzat societății și creditorilor prin săvârșirea faptei, precum și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. Antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare trebuie să se întemeieze pe argumente care sunt expuse în conținutul hotărârii și care rezultă din dovezile administrate în cauză.
Hotărârea recurată este lipsită de motivarea în fapt și în drept a cauzei, ceea ce conduce la concluzia că, instanța de fond nu a realizat o examinare efectivă a cauzei cu care a fost investită, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat prin art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale Omului (Cauza Albină c. România, 28.04.2005).
în cauză este întemeiat motivul de recurs referitor la nemotivarea hotărârii.
Situația prezentată echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului.
Recurentul-pârât se află în imposibilitatea de a formula critici și apărări în raport cu hotărârea pronunțată și, prin urmare, este afectat și dreptul de a-și exercita în mod efectiv calea de atac iar instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii recurate în absența motivării acesteia.
Deși au fost invocate mai multe motive de recurs, se constată că față de admiterea primului motiv privitor la lipsa motivelor de fapt și de drept din cuprinsul hotărârii, nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs urmând ca argumentele părților să fie avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond.
Față de considerentele reținute în temeiul art. 312 alin. (1), (2), și (6)1 C.proc.civ. a admis recursul, cu consecința casării hotărârii recurate și a dispus trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
(Judecător Rodica Dorin)
| ← Restituiri imobile. Prevalenţa restituirii în natură.... | Insesizabilitatea absolută şi totală a normei de hrană... → |
|---|
