Insesizabilitatea absolută şi totală a normei de hrană acordată militarilor
| Comentarii |
|
La stabilirea pensiei de întreţinere în conformitate cu dispoziţiile art. 94 C.fam., instanţa nu va ţine seama de sumele de bani acordate cu titlul de normă de hrană, în baza O.G. nr. 26/994, având în vedere că acestea sunt acordate special militarilor în scopul asigurării „nevoilor nutritive în raport de eforturile depuse în procesul de instruire şi îndeplinire a misiunilor”. Un alt argument reţinut de instanţă este acela că şi în situaţia în care ar fi avute în vedere la stabilirea cuantumului pensiei, ele nu ar putea fi urmărite, fiind insesizabile conform art. 409 alin. (7) C.proc.civ.
Secţia civilă, Decizia nr. 163/R din 16 martie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 05.01.2010, sub nr. 68/231/2010, reclamanta B.R.C. a chemat în judecată pe pârâtul B.V.M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie desfăcută căsătoria încheiată în data de 13 mai 2000 din culpa ambilor soți, să se dispună revenirea sa la numele purtat anterior, să-i fie încredințate spre creștere și educare minorele născute în timpul căsătoriei, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
în motivarea cererii reclamanta arată că părțile s-au căsătorit în anul 2000, iar în timpul căsătoriei s-au născut minorele B.A.G. și B.D.I., soții locuind în casa proprietatea părinților reclamantei, inițial. Reclamanta susține că relația dintre soți a început să se deterioreze, în ultimul an cei doi soția având dificultăți de comunicare, survenind despărțirea în fapt.
în drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37, art. 38 C.fam.
Prin întâmpinarea - cerere reconvențională depusă la dosar pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, și desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei, precum și stabilirea unui program de vizitare a minorelor. în motivarea cererii reconvenționale pârâtul a arătat că din luna septembrie 2009 relațiile dintre soți au început să se deterioreze, iar din data de 30.01.2010 ce doi soți sunt separați în fapt. Pârâtul susține că reclamanta manifesta dezinteres pentru viața de familie, nu se ocupa de creșterea și îngrijirea minorelor, relațiile dintre soți fiind grav și iremediabil vătămate. Pârâtul solicită stabilirea unui program de vizitare a minorelor la fiecare sfârșit de săptămână, de vineri ora 11:00 până sâmbătă ora 16:00, iar în perioada vacanțelor câte o săptămână de Paști și de Crăciun și trei săptămâni în vacanța de vară.
Prin sentința civilă nr. 3310/07.06.2010 a Judecătoriei Focșani a fost admisă cererea de divorț formulată de către reclamanta B.R.C. în contradictoriu cu pârâtul B.V.M.; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă având ca obiect divorț și stabilire program vizitare; a fost desfăcută căsătoria încheiată în data de 13 mai 2000, înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei Focșani, jud. Vrancea, sub nr. 163 din data de 13 mai 2000, din culpa ambilor soți; s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare pe actul de căsătorie înregistrat în Registrul de stare civilă al Primăriei Focșani, jud. Vrancea, sub nr. 163 din data de 13 mai 2000, după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri; s-a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de R; au fost încredințate reclamantei spre creștere și educare pe minorele B.D.I., născută în data de 19 iulie 2002 și B.A.G., născută în data de 07 mai 2001; a fost obligat pârâtul la plata sumei de 325 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei B.D.I. și la plata sumei de 325 lei lunar în favoarea minorei B.A.G., de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 05.01.2010, până la majoratul fiecărui copil; s-a încuviințat ca pârâtul să aibă legături personale cu minorele, la domiciliul pârâtului; a fost obligată reclamanta-pârâtă să-i permită pârâtului-reclamant să aibă legături personale cu minorele, și să-i permită să ia minorele la domiciliul său, cu obligația pentru pârâtul-reclamant de a le readuce la domiciliul reclamantei-pârâte, la expirarea intervalului stabilit prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, între altele, că față de soluția dispusă cu privire la încuviințarea înțelegerii intervenite între soți asupra încredințării minorelor spre creștere și educare reclamantei, în temeiul dispozițiilor art. 42 alin. (3) C.fam., având în vedere faptul că tatăl minorelor are obligația de a contribui, alături de mamă, la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale acestora, fiind de acord cu plata pensiei de întreținere în favoarea minorelor, instanța va obliga pârâtul la plata pensiei de întreținere, lunar. Obiectul obligației de întreținere îl constituie furnizarea mijloacelor necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copilului, după cum se precizează în art. 101 alin. (2) C.fam., precum și în art. 44 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, în sensul legii, copilul având dreptul la un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. Starea de nevoie va fi evaluată astfel încât să se asigure un echilibru între nivelul de trai al fiecăruia dintre membrii aceleiași familii, ținându-se seama de mijloacele materiale ale părinților, precum și de nevoia concretă a minorului. Regula de principiu este fixată în art. 94 C.fam., potrivit căruia întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. La stabilirea posibilităților materiale ale debitorului instanța va ține seama nu doar de resursele materiale ale acestuia, ci și de sarcinile cărora trebuie să le facă față debitorul, cum ar fi cheltuielile personale, cheltuielile pe care este nevoit să le suporte pentru întreținerea propriei gospodării, pentru a nu pune în pericol dreptul debitorului întreținerii de a-și asigura mijloace rezonabile pentru un trai decent. Având în vedere toate aspectele reținute mai sus, instanța a constatat că pârâtul realizează un venit net lunar de aproximativ 1954 lei (cumul între media lunară a veniturilor salariale nete și media valorii normei de hrană lunare), fapt ce rezultă din adeverința nr. 2278852 din data de 13.04.2010 eliberată de unitatea sa angajatoare, UM 0965 Focșani, depusă la dosar. întrucât pârâtul nu are alți copii în întreținere, instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. (3) C.fam., potrivit cărora „când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii, și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii” va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 325 lei lunar în favoarea fiecărei minore, reprezentând 6 din venitul mediu realizat lunar. Pensia de întreținere va fi plătită în favoarea copiilor începând cu data introducerii cererii, respectiv 05.01.2010, până la data majoratului fiecărui copil, dată la care încetează aplicabilitatea prezumției legale referitoare la starea de nevoie a descendentului minor.
împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul B.V.M. solicitând schimbarea în parte a hotărârii în sensul stabilirii unei pensii de întreținere în cuantum mai mic.
în motivarea apelului s-a arătat că: 1.instanța de fond a apreciat eronat probele referitoare la situația sa materială, pentru că nu a ținut cont de creditele contractate pentru a le oferi celor două minore condiții bune de locuit și de sarcinile cărora trebuie să le facă față debitorul pentru a nu pune în pericol dreptul acestuia de a-și asigura mijloace rezonabile pentru un trai decent. 2. în plus, începând cu data de 01.07.2010 veniturile sale lunare au fost diminuate cu 25%.
Prin decizia civilă nr. 167 din 13.10.2010 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca nefondat apelul promovat de pârât.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
în mod corect a reținut prima instanță că la stabilirea posibilităților materiale ale debitorului instanța va ține seama nu doar de resursele materiale ale acestuia, ci și de sarcinile cărora trebuie să le facă față debitorul, cum ar fi cheltuielile personale, cheltuielile pe care este nevoit să le suporte pentru întreținerea propriei gospodării, pentru a nu pune în pericol dreptul debitorului întreținerii de a-și asigura mijloace rezonabile pentru un trai decent.
însă, constatăm, pe de o parte, că cele două credite angajate de pârât în aprilie 2010 și, respectiv, în aprilie 2009, au fost contractate în timpul căsătoriei cu reclamanta și într-o perioadă în care nu erau despărțiți în fapt, motiv pentru care s-ar putea la un moment dat să se pună problema calificării datoriei izvorând din aceste contracte ca fiind proprie a pârâtului sau comună ambilor foști soți, ceea ce ar diviza suportarea restituirii între ei și astfel degrevarea pârâtului de o parte a datoriei.
Pe de altă parte, observăm că, însumate, cele două rate de credit ajung la aproape 200 lei lunar, sumă care, raportată la ceea ce-i rămâne pârâtului din salariul net de 1954 lei după plata pensiei de 650 lei, nu este de natură să afecteze asigurarea mijloacelor rezonabile pentru un trai decent, mai ales dacă reținem că suma rămasă la dispoziția pârâtului, de 1.100 lei, este aproape dublul plătit celor două fetițe pentru a trăi o lună întreagă.
împrejurarea că, după pronunțarea sentinței civile apelate nr. 3310/07.06.2010, a intervenit o modificare în situația financiară a debitorului întreținerii, ale cărui venituri au fost reduse cu 25%, nu poate determina schimbarea acestei hotărâri nici măcar în parte, instanța de apel fiind limitată de regula potrivit căreia prin apel nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe (tantum devolutum quantum judicatum). Aceasta înseamnă că instanța superioară este chemată să controleze numai ceea ce a judecat prima instanță, nefiind deci posibil să se modifice în apel elementele asupra cărora prima instanță s-a pronunțat.
împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamantul care a susținut că în prezent are rate în cuantum de 1.134 lei la care se adaugă pensia de întreținere în cuantum de 650 lei, în total 1.784 lei și aceasta în condițiile în care salariul său a fost diminuat la 899 lei.
în plus, a susținut că rația sa de hrană (în cuantum de 572 lei) este exceptată de la orice urmărire conform O.G. nr. 26/1994, art. 55 C.fisc. și art. 409 alin. (7) C.proc.civ.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând că norma de hrană este un venit cu caracter de continuitate care trebuie avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere.
în ceea ce privește cuantumul creditelor contractate, acestea sunt datorii comune ale soțului și se va ține seama în cadrul partajului de faptul că sunt plătite doar de el.
Cu privire la reducerea veniturilor salariale, a fost vorba de o măsură temporară, ce și-a produs efectele pe parcursul anului 2010.
Prin decizia civilă nr. 163/R din 16.03.2011 a Curții de Apel Galați s-a admis recursul civil declarat de pârâtul BVM, s-a modificat decizia civilă nr. 167/13.10.2010 a Tribunalului Vrancea în sensul că s-a admis apelul formulat de pârât, a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 3310/07.06.2010 a Judecătoriei Focșani numai în ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere pentru fiecare copil și anume 100 lei, în loc de 325 lei.
Cu actele noi depuse în recurs, pârâtul a dovedit că media lunară a veniturilor sale salariale nete a fost de 963 lei (pentru perioada septembrie 2010-februarie 2011).
Cu privire la norma de hrană, instanța apreciază că aceasta se încadrează în dispozițiile art. 409 alin. (7) C.proc.civ., în categoria veniturilor „ce nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii”, fiind vorba de venituri cu destinație specială, stabilite ca atare prin alte dispoziții legale și anume O.G. nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Potrivit art. 3 din această Ordonanță scopul acestui drept este asigurarea „nevoilor nutritive ale personalului și în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire și de îndeplinire a misiunilor, condițiile de mediu și alți factori specifici”. în consecință, este vorba de un drept personal de care titularul poate beneficia în natură sau de o alocație valorică neimpozabilă, corespunzătoare normei de hrană stabilite, apreciate ca atare și în Normele metodologice ale C.fisc.
în consecință, dată fiind destinația specifică a sumelor ce se acordă în virtutea dreptului de hrană recunoscut de O.G. nr. 26/1994, instanța apreciază că aceste venituri se încadrează în dispozițiile art. 409 alin. (7) C.proc.civ., beneficiind de o insesizabilitate absolută și totală.
Așa cum au reținut corect instanțele de fond potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (2) C.fam., art. 44 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul la un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Potrivit dispozițiilor art. 94 C.fam. „întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti” iar la stabilirea posibilităților materiale ale debitorului, instanța trebuie să țină seama nu doar de resursele materiale ale acestuia, ci și de sarcinile cărora trebuie să le facă față debitorul (cheltuieli de întreținere a gospodăriei, datorii) astfel încât să nu i se pună în pericol dreptul de a-și asigura mijloacele rezonabile pentru un trai decent.
Raportat la aceste dispoziții legale, instanța constată că în prezent recurentul are venituri nete lunare medii de 963 lei și are rate lunare de 245 Euro (Piraeus Bank) + 105 lei (Bankpost) la care se adaugă 650 lei pensie de întreținere, în total datorii lunare de aproximativ 1.784 lei. în aceste condiții, instanța apreciază că recurentul este în imposibilitatea de a-și asigura mijloacele necesare pentru un trai decent și urmează să stabilească un cuantum al pensiei de întreținere, cu respectarea prevederilor art. 94 C.fam.
Din aceste considerente având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (3), în referire la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite recursul, va modifica decizia civilă nr. 167 din 13.10.2010 a Tribunalului Vrancea în sensul că va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă nr. 3310 din 07.06.2010 a Judecătoriei Focșani numai în ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere pentru fiecare copil și anume 100 lei, în loc de 325 lei.
(Judecător Simona Bacșin)
| ← Soluţionarea procesului fără a intra în cercetarea fondului.... | Acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având... → |
|---|
