şomaj. Jurisprudență Şomaj
| Comentarii |
|
Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 1048 din data de 12.12.2017
- Cerere de anulare a dispoziției privind încetarea indemnizației de șomaj și a deciziei privind încetarea dreptului la venitul de completare; beneficiar al dreptului la indemnizația de șomaj și la venitul lunar de completare care desfășoară activitate în funcții elective/numite; decizia nr.53/03.07.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că "Dispozițiile art.5 pct.IV lit.c, art.44 lit.n din Legea nr.76/2002, raportate la dispozițiile art.34 și art.36 din Legea nr.393/2004, se interpretează în sensul că indemnizația de șomaj poate fi cumulată cu indemnizația de ședință de către consilierii locali";.
Tribunalul Mehedinți - sentința din 12.12.2017
La data de 27.03.2017 s-a înregistrat pe rolul Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul TM contestația formulată de contestatorul MCC în contradictoriu cu intimata AJOFM M. prin care a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziilor nr. 17/28.02.2017, nr. 69773582/29.12.2016 și a dispoziției nr. 69773708/29.12.2016 emise de AJOFM M.
În fapt, contestatorul a arătat că deciziile contestate au o strânsă legătură între ele, motiv pentru care a înțeles să le atace în cadrul aceleiași contestații, întrucât aceste decizii derivă una din alta, în sensul că decizia nr. 69773582/29.12.2016 este consecința directă a dispoziției nr. 69773708/29.12.2016, iar decizia nr. 17/28.02.2017 a survenit ca urmare a adoptării celorlalte două.
A susținut că, în ce privește dispoziția nr. 69773708/29.12.2016, aceasta este nulă absolut, întrucât în cuprinsul ei a fost invocat doar articolul 44 din Legea nr. 76/2002, în condițiile în care acesta conține nu mai puțin de 17 ipoteze (literele a-q) în care se poate încadra un beneficiar pentru a i se înceta indemnizația de șomaj.
Indicarea temeiului de drept este o obligație generală impusă autorităților administrative, iar în lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură.
Date fiind aceste obligații, s-a apreciat că absența motivării concrete în drept a actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
S-a mai susținut că actul administrativ atacat nu este motivat nici în fapt, menționându-se că în primul rând, nu este indicată activitatea electivă efectivă avută în vedere, contestatorul deținând în ultima perioadă mai multe funcții elective/numite (consilier local si viceprimar), iar în al doilea rând, nu se precizează faptul ca indemnizația se suspendă doar pe durata mandatului, nu cu caracter perpetuu cum reiese din formularea deciziei contestate, în acest sens este fiind și dispoziția din art. 44 lit. "n"; din Legea 76/2002 conform căreia "la data de la care își începe desfășurarea activității în funcții elective sau la data la care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului";.
Au fost invocate dispozițiile art. 87, art. 43 alin. 2 lit. e, f Cod procedură fiscală.
În ceea ce privește decizia nr. 69773582/29.12.2016 a arătat că lipsește temeiul de drept, susținând că faptul că în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 69773582/29.12.2016, la art. 2, sunt invocate art. 7 lit. "b" și cele ale art. 8 (1) "din ordonanța de urgență", nu constituie un adevărat temei juridic, având în vedere că aceste temeiuri nu stabilesc în nici un fel criterii de încetare a plății venitului de completare.
Acest venit a fost acordat pentru o perioadă de 20 de luni ca o compensare a faptului că a fost disponibilizat prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, regii autonome, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, precum și a societăților comerciale și regiilor autonome subordonate autorităților administrației publice locale, situația ulterioară disponibilizării neavând relevanță.
Invocarea ca temei a încetării venitului lunar de completare, a încetării indemnizației de șomaj, nu poate fi primită deoarece este vorba de două ajutoare sociale distincte, reglementate prin acte normative separate, pentru acordarea cărora au existat motivații diferite. Indemnizația de șomaj este acordată pentru inexistența unor venituri din care beneficiarul să-și asigure existența, pe când venitul lunar de completare reprezintă o măsură compensatorie pentru prejudiciul suferit ca urmare a disponibilizării din motive ce nu au ținut de persoana angajatului, neavând importanță dacă ulterior acestei disponibilizări persoana respectivă și-a găsit un nou loc de muncă sau obține venituri din alte surse, în acest sens fiind și dispozițiile art. 8 alin 3 din OUG 36/2013.
În ceea ce privește decizia nr. 17/28.02.2017 contestatorul a arătat că emiterea ei s-a datorat în mod exclusiv și a fost o consecință directă a pronunțării celorlalte doua decizii sus menționate, iar anularea acestora din urmă duce în mod inevitabil și la anularea deciziei nr. 17/28.02.2017, ca neîntemeiată.
Mai mult, referatul nr. 23571/29.12.2016 al ALDTS nu a fost comunicat contestatorului, motiv pentru care nu-i cunoaște conținutul, neputând deci formula apărări cu privire la recomandările/măsurile dispuse prin acesta.
Referitor la decizia nr. 17/28.02.2017, s-a mai susținut că nu reține corect nici perioada pentru care se dispune recuperarea sumelor plătite cu titlu de indemnizație de șomaj, acesta constituindu-se ca un motiv separat de nulitate, întrucât prin decizia nr. 4307/27.10.2015 s-a stabilit dreptul de a beneficia de indemnizație de șomaj pentru o perioada de 12 luni, respectiv pentru perioada 01.10.2015-01.10.2016, însă prin dispozițiile art. 1 din decizia nr. 17/28.02.2017 se stabilește recuperarea sumelor plătite în perioada 25.06.2016-31.10.2016, depășindu-se astfel cu o lună perioada în care contestatorul a beneficiat de indemnizație de șomaj și impunându-se astfel recuperarea unor sume ce nu au fost achitate în primul rând.
În drept, contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 8 din Legea 554/2004, OUG 36/2013 și Legea nr. 76/2002.
Intimata AJOFM M. a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Secției a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, menționând că potrivit art. 119 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, secția competentă este Secția litigii de muncă și asigurări sociale a TM.
Pe fondul cauzei, a arătat că urmare a încetării raporturilor de muncă cu RAAN, contestatorul a solicitat și a beneficiat de dreptul la indemnizație de șomaj în baza Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare și de un venit de completare în baza OUG nr.36/2013 privind aplicarea unor măsuri de protecție socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective în perioada 2013-2018, cu modificările și completările ulterioare.
În luna noiembrie 2016, AJOFM M. a solicitat primăriilor din județ să comunice listele cu persoanele alese în consiliile locale pentru a verifica dacă acele persoane beneficiază de indemnizație de șomaj sau de venitul de completare acordat în baza OUG, nr. 36/2013, cu modificările și completările ulterioare, iar PP a transmis hotărârea nr. 2 privind validarea mandatelor consilierilor aleși în CL P, hotărâre în care se regăsesc un număr de 11 consilieri locali, între care, la poziția nr. 6 se regăsește și contestatorul MCC.
Urmare acestui fapt, AJOFM M. a procedat la încetarea drepturilor contestatorului emițând dispoziția nr. 69773706/29.12.2016 privind încetarea indemnizației de șomaj și decizia nr. 69773582 privind încetarea dreptului la venitul de completare.
Referitor la dispoziția nr.69773708/29.12.2016 de încetare a dreptului la indemnizația de șomaj, a arătat că aceasta este generată de programul informatic, mai exact AJOFM M. aplicația "Ecard 2" și nu poate fi modificată sau nu se pot aduce completări de către operatorul care prelucrează datele însă, susținerile contestatorului că nu ar fi întemeiată corect în drept sunt nefondate, întrucât în cuprinsul dispoziției se regăsește articolul 44 din lege, iar la art. 1 al dispoziției este menționat în mod clar motivul încetării dreptului, mai exact este redată lit. n) a art. 44 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește decizia nr.69773582/29.12.2016 privind încetarea dreptului la venitul de completare, față de susținerea contestatorului potrivit căruia nu reiese din prevederile art. 8, alin. (1) din OUG nr. 36/2013 cu modificările și completările ulterioare că ar trebui încetat dreptul la venitul de completare, că odată acordat acest drept nu mai poate fi "retras" pentru motive survenite ulterior, că încetarea indemnizației de șomaj nu poate duce la încetarea dreptului la venit de completare, că sunt două drepturi distincte, venitul de completare fiind o măsură compensatorie, având în vedere că venitul de completare se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj și este acordat de AJOFM, a arătat că într-adevăr, sunt două forme de protecție socială diferite, acordate în mod evident prin două acte normative diferite, dar sunt într-o strânsă legătura începând de la condițiile de acordare până la cuantum, perioada de acordare, obligațiile identice pe care le are persoana beneficiară de indemnizație de șomaj și persoana care beneficiază numai de venit de completare, după încetarea perioadei de acordare a indemnizației de șomaj.
În legătura cu decizia nr. 17/28.02.2017 privind constituirea și recuperarea sumei de 6.201 lei, reprezentând indemnizație de șomaj și venit de completare încasate necuvenit in perioada 25.06.2016-31.10.2016, s-a menționat că această decizie este întemeiată pe prevederile art. 47 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, nicidecum pe dispozițiile celor două acte, decizia nr. 69773582/29.12.2016 sau dispoziția nr. 69773708/29.12.2016, așa cum menționează contestatorul.
Referatul nr.23571/29.12.2016 este un document intern, prin care ALDTS a solicitat aprobarea conducerii instituției de a proceda la încetarea dreptului la indemnizație de șomaj și venitului de completare, ca urmare a primirii adresei nr. 5933/24.11.2016 a PP prin care se confirmă calitatea de consilier local a contestatorului. Astfel de acte nu se comunică șomerilor și beneficiarilor de venit de completare, nu există o prevedere legală în acest sens, ele nu produc efecte asupra drepturilor persoanelor anterior menționate.
Referitor la perioada menționată în decizia nr. 17/28.02.2017, perioada în care contestatorul a beneficiat în mod necuvenit de indemnizația de șomaj și venitul de completare 25.06.2016-31.10,2016 a arătat că este precizată în mod corect și legal, întrucât după încetarea indemnizației de șomaj, ca urmare a expirării perioadei de acordare, la data de 01.10.2016, contestatorul a primit venitul de completare pentru perioada 01.10.2016-31.10.2016 în baza art. 8, alin. (3) din OUG nr. 36/2013, cu modificările și completările ulterioare .
Prin decizia nr. 4308/27.10.2015, decizie comunicată contestatorului, a fost stabilit dreptul la venitul în completare, ce urma să fie acordat contestatorului pe o perioadă de 20 de luni potrivit vechimii în muncă a acestuia, perioada menționată la art. 4 al deciziei, astfel că, criticile ridicate privind perioada precizată în decizia nr.17/28.02.2017 sunt eronate, nefondate și neîntemeiate, la art.1 din decizie fiind precizat în mod clar că suma de 6.201 lei reprezintă indemnizație de șomaj și venit de completare încasate necuvenit, ci nu numai indemnizație de șomaj cum susține contestatorul.
Prin sentința nr. 1593/19.06.2017 pronunțată de TM - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului M - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea TM - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
S-a reținut în considerentele sentinței că art. 119 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă prevede că litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit legii, și că litigiile privind stabilirea și plata indemnizației de șomaj se soluționează în regim de urgență, potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflictele de drepturi, chiar dacă prin lege specială se prevede altfel.
Conflictele de drepturi sunt conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă.
Astfel, sunt conflicte de drepturi conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale de muncă și conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă.
Au fost invocate dispozițiile art.266, art.269 din Legea nr.53/2003, art. 210 din Legea nr. 62/2011, menționându-se că în speță contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 17/28.02.2017, a deciziei nr. 69773582/29.12.2016 si a dispoziției nr. 69773708/29.12.2016 emise de AJOFM M, care se referă la încetarea indemnizației de șomaj, încetarea dreptului la venitul de completare și recuperarea sumei de 6.201 lei încasată necuvenit, cererea fiind, conform dispozițiilor legale anterior enunțate, de competența Secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului M.
Urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției conflicte de muncă și asigurări sociale.
La termenul de judecată din data de 12.09.2017 s-a pus în vedere apărătorului contestatorului să-și exprime un punct de vedere în raport de decizia nr.53/03.07.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și să depună hotărârea nr.2/25.06.2016 a CLP.
La data de 02.10.2017 intimata AJOFM M a depus precizare la întâmpinare prin care a arătat că decizia nr.53/03.07.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost publicată în Monitorul Oficial, iar potrivit art. 521 alin.3 Cod procedură civilă este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, Partea I.
În cazul admiterii acțiunii, solicită admiterea în parte, mai exact până la data de 04.11.2016, când prin hotărârea nr.44/04.11.2016 privind alegerea viceprimarului CL P, consiliul local al comunei a constatat și validat alegerea ca viceprimar a contestatorului. Începând cu această dată, contestatorul a primit o indemnizație lunară, un salariu, potrivit prevederilor legale în vigoare, astfel nu poate cumula salariul/indemnizația de viceprimar cu indemnizația de șomaj, contestatorul fiind consilier local în perioada 05.06.2016-04.11.2016, iar după 04.11.2016, acesta a ocupat funcția de viceprimar.
La precizarea la întâmpinare contestatorul a anexat hotărârile nr.2/25.06.2016 și nr. 44/04.11.2016 ale CLP.
La termenul de judecată din data de 24.10.2017 s-a pus în vedere reprezentantului intimatei să depună documentația care a stat la baza emiterii deciziilor contestate nr. 17/28.02.2017, nr. 69773582/29.12.2016 și a dispoziției nr. 69773708/29.12.2016 emise de AJOFM M.
Ca urmare, intimata a depus la dosar hotărârile nr.2/25.06.2016, nr.44/04.11.2016, adresa nr. 5933/24.11.2016 și referatul nr.23571/29.12.2016.
Analizând contestația în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul constată și reține următoarele:
Contestatorul MCC a fost beneficiarul dreptului la indemnizația de șomaj și la venitul lunar de completare stabilite în baza dispoziției nr.4307/27.10.2015 emisă de AJOFM M, respectiv a deciziei nr. 4308/27.10.2015 emisă de aceeași instituție.
Prin dispoziția nr.69773708/29.12.2016 emisă de AJOFM M, s-a dispus încetarea indemnizației de șomaj a contestatorului, începând cu data de 25.06.2016, iar prin decizia nr.69773582/29.12.2016 emisă de AJOFM M s-a decis că începând cu data de 25.06.2016 încetează dreptul la venitul lunar de completare.
De asemenea, prin decizia nr.17/28.02.2017, s-a dispus constituirea și recuperarea de la contestator a sumei de 6.201 lei reprezentând indemnizație de șomaj și venit de completare acordat conform OUG nr.36/2013, încasată necuvenit în perioada 25.06.2016-31.10.2016.
Prin contestația dedusă judecății se solicită anularea dispoziției nr. 69773708/ 29.12.2016 privind încetarea indemnizației de șomaj, a deciziei nr. 69773582/29.12.2016 privind încetarea dreptului la venitul de completare, precum și a deciziei nr.17/28.02.2017 emise de intimata AJOFM M.
Examinând solicitarea contestatorului, instanța reține că la luarea măsurii încetării indemnizației de șomaj a acestuia au fost avute în vedere dispozițiile art. 44 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în cuprinsul dispoziției nr. 69773708/ 29.12.2016 că motivul încetării plății indemnizației constă în faptul că contestatorul începe desfășurarea activității în funcții elective/numite.
Totodată, se reține că prin adresa nr. 5933/24.11.2016, PP a comunicat AJOFM M faptul că MC a fost ales consilier local în cadrul CL P începând cu data de 25.06.2016, iar conform HCL P nr.44/04.11.2016 contestatorul a fost ales în funcția de viceprimar.
Prin dispozițiile art.44 lit.n din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, invocate de intimată în preambulul dispoziției nr. 69773708/29.12.2016 privind încetarea indemnizației de șomaj, s-a prevăzut că încetarea plății indemnizațiilor de șomaj acordate beneficiarilor are loc la data de la care își încep desfășurarea activității în funcții elective sau la data la care sunt numiți în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului.
Dispozițiile legale sus menționate au făcut obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile, iar prin decizia nr.53/03.07.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr.916/22 noiembrie 2017, s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, în dosarul nr.4.450/86/2016, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-a stabilit că "Dispozițiile art.5 pct.IV lit.c, art.44 lit.n din Legea nr.76/2002, raportate la dispozițiile art.34 și art.36 din Legea nr.393/2004, se interpretează în sensul că indemnizația de șomaj poate fi cumulată cu indemnizația de ședință de către consilierii locali";.
S-a reținut în decizia de mai sus că "indemnizația de ședință obținută de un consilier local nu are natura juridică a unui venit salarial, constant și permanent, întrucât activitatea consilierului local nu reprezintă o activitate profesională sau asimilată acesteia, după cum nici indemnizația aferentă acestei calități nu poate fi asimilată cu un venit dintr-o astfel de activitate; Mutatis mutandis, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 176 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 14 mai 2015, când a subliniat că: "activitatea desfășurată de un consilier nu poate fi asimilată cu activitatea desfășurată de o persoană încadrată în muncă, deoarece prestația consilierilor în folosul comunității nu are caracter permanent, specific contractelor de muncă, aceasta manifestându-se sub forma participării la ședințele de consiliu și comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore"; Argumentația este reluată și în Decizia Curții Constituționale nr. 742 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2016, potrivit căreia: "indemnizația primită de consilierul local/județean nu poate fi asimilată cu indemnizația încasată în exercitarea unor funcții cu caracter de permanență, cum ar fi aceea de primar, senator sau deputat"; În plus, instanța constituțională a reținut că "activitatea de consilier local nu este o funcție, ci o calitate, nu este salarizată, ci indemnizată, nu are caracter regulat, organizat și permanent și nu poate fi asimilată cu o funcție electivă"; Decizia nr. 3/2011, pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011 și Decizia nr. 11/2015, pronunțată în Dosarul nr. 5/2015 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii impun valorificarea acestor considerente, fără posibilitatea de a fi contrazise cu ocazia altei judecăți, în condițiile în care cadrul legislativ a rămas același.
Având în vedere, în mod corespunzător, toate aceste considerente, s-a reținut că interdicția de a primi indemnizația de șomaj nu funcționează în cazul consilierilor locali, întrucât scopul pentru care legiuitorul instituie o astfel de interdicție nu poate fi atins.
De asemenea, în cuprinsul deciziei nr.53/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a mai reținut că pe de o parte, indemnizația de șomaj reprezintă o compensație parțială a pierderii acelor venituri ale beneficiarului care îi asigurau mijloacele de subzistență și căreia, în anumite situații, legea îi acordă acest substitut. În condițiile în care activitatea de consilier local nu este asimilată celei decurgând dintr-un raport juridic de muncă, consilierul local poate cumula indemnizația de șomaj cu indemnizația la care are dreptul pe durata îndeplinirii mandatului de consilier; pe de altă parte, se rețin cele statuate atât în jurisprudența instanței supreme, cât și a celei de contencios constituțional, potrivit cărora consilierul local nu încasează venituri permanente, ci ocazionale, nu are o activitate propriu-zisă în funcție electivă (precum primarii, senatorii, deputații), ci doar calitatea de ales local care prestează în folosul comunității, sub forma participării la ședințele de consiliu și comisii de specialitate, care au loc o dată sau de două ori pe lună, însumând câteva ore, pentru care primește o indemnizație, de altfel modică și ocazională, motiv pentru care poate cumula această indemnizație cu pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parțială sau cu pensia de invaliditate.
Totodată, s-a reținut că pentru identitate de rațiune, dată fiind natura juridică a indemnizației de consilier local, aceasta poate fi cumulată cu indemnizația de șomaj";.
În conformitate cu dispozițiile art.521alin.3 Cod procedură civilă "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I";.
Față de cele expuse anterior, instanța constată că solicitarea contestatorului referitoare la anularea dispoziției nr. 69773708/29.12.2016 privind încetarea indemnizației de șomaj, este întemeiată, urmând a fi admisă, în sensul că se va dispune anularea acestei dispoziții.
Referitor la solicitarea intimatei din completarea la întâmpinare (fila 13 dosar) prin care a arătat că în cazul admiterii acțiunii, solicită admiterea în parte a acesteia, susținând că după data de 04.11.2016 contestatorul a ocupat funcția de viceprimar, instanța constată că este neîntemeiată, având în vedere că din cuprinsul deciziei nr.4307/27.10.2015 privind stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj reiese că indemnizația de șomaj s-a stabilit pe o perioadă de 12 luni, începând cu data de 01.10.2015.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului referitoare la anularea deciziei nr. 69773582/29.12.2016 de încetare a dreptului la venitul de completare acordat în temeiul art.7 lit.b din OUG nr.36/2013, instanța constată că este întemeiată.
În acest sens, se reține că din cuprinsul deciziei sus menționate, reiese că motivul încetării dreptului la venitul lunar de completare prevăzut la art.7 lit.b din ordonanța de urgență îl constituie neîndeplinirea condiției prevăzute la art.8 (1) din ordonanța de urgență.
Or, potrivit dispozițiilor art. art.8 (1) din Ordonanța de Urgență nr.36/2013 "Venitul lunar de completare prevăzut la art.7 lit.b se stabilește odată cu indemnizația de șomaj și este egal cu diferența dintre câștigul salarial individual mediu net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu mai mult decât câștigul salarial mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Național de Statistică, și nivelul indemnizației de șomaj";.
Așa fiind, se reține că din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate reiese că acestea se referă la modalitatea de stabilire a venitului lunar de completare, ci nu la modalitatea de încetare a dreptului la venitul lunar de completare.
Susținerea intimatei potrivit căreia indemnizația de șomaj și venitul lunar de completare se află într-o strânsă legătură, iar prin ocuparea unei funcții elective nu mai este îndeplinită atât condiția de acordare a indemnizației de șomaj, cât și a venitului de completare, este neîntemeiată, având în vedere că fiecare dintre acestea se stabilesc în baza unor temeiuri juridice diferite, iar în actele normative în temeiul cărora se acordă sunt prevăzute perioade diferite de acordare, precum și situații diferite de încetare a indemnizației de șomaj și a venitului de completare.
Totodată, intimata invocă în întâmpinare art.12 alin.3, art.17 alin.1 din OUG nr. 36/2013 în care se prevăd cazurile de încetare a venitului de completare, însă, în speță, nu se regăsește niciunul dintre acestea, întrucât contestatorul nici nu s-a reîncadrat în muncă și nici nu a refuzat nejustificat de a se încadra întru-un loc de muncă, așa cum se arată în articolele invocate de intimată, pentru a-i înceta dreptul la venitul lunar de completare.
Prin urmare, în mod neîntemeiat, prin decizia nr. 69773582/29.12.2016, s-a dispus de către intimată că începând cu data de 25.06.2016 încetează dreptul contestatorului la venitul lunar de completare.
În atare situație, instanța constată că este întemeiată solicitarea contestatorului referitoare la anularea deciziei privind încetarea dreptului la venitul de completare acordat în temeiul art.7 lit.b din OUG nr.36/2013, motiv pentru care urmează a se dispune anularea acestei decizii.
Se mai reține că, urmare a emiterii dispoziției de încetare a indemnizației de șomaj și a venitului de completare, intimata a emis și decizia 17/28.02.2017 prin care s-a dispus constituirea și recuperarea de la contestator a sumei de 6.201 lei, reprezentând indemnizație de șomaj și venit de completare acordat conform OUG nr.36/2013, încasată necuvenit în perioada 25.06.2016-31.10.2016.
Față de soluția de anulare a dispoziției de încetare a indemnizației de șomaj și a deciziei de încetare a venitului de completare, instanța urmează să dispună și anularea deciziei 17/28.02.2017 prin care s-a dispus constituirea și recuperarea de la contestator a sumei de 6.201 lei reprezentând indemnizație de șomaj și venit de completare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, instanța constată întemeiată contestația, urmând să fie admisă în sensul că se va dispune anularea dispoziției nr. 69773708/29.12.2016 privind încetarea indemnizației de șomaj, a deciziei nr. 69773582/ 29.12.2016 privind încetarea dreptului la venitul de completare acordat în temeiul art. 7 lit.b din OUG nr.36/2013, precum și a deciziei nr.17/28.02.2017 emise de intimata AJOFM M.
Această sentință a rămas definitivă prin neapelare.
| ← Circulaţie rutieră. Jurisprudență Circulaţie rutieră | Ordin de protecţie. Jurisprudență Minori → |
|---|
