Stabilire paternitate. Refuzul pârâtului de a se prezenta la INML în vederea prelevării probelor biologice. Soluţionare pe baza probelor testimoniale
| Comentarii |
|
Neprezentarea pârâtului pentru prelevarea probelor necesare efectuării testului ADN la fond - deşi reprezentantul său a solicitat proba, urmată de omisiunea sa de a îndeplini obligaţiile stabilite de instanţa de apel - să suporte şi cheltuielile de transport ale reclamantei şi ale copilului în vederea administrării probei în apel, constituie un început de dovadă în sensul susţinerilor reclamantei. Acesta, coroborat cu probatoriul care a evidenţiat faptul că părţile au avut relaţii intime în perioada de concepţie a minorei, este în măsură să fundamenteze admiterea stabilirii paternităţii în sensul solicitat prin acţiune.
Secţia I civilă, Decizia nr. 3570 din 20 septembrie 2013
Prin sentinţa civilă nr. 1328/06.06.2012, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanta S.A. împotriva pârâtului P.G., acesta fi ind declarat tatăl minorei S.I., născută din afara căsătoriei la data de (...) în anul 2010, în Vişeu de Sus, CNP (…).
S-a dispus ca minora să poarte numele de familie al tatălui, acela de „P.”, pârâtul fi ind obligat să-i plătească reclamantei, cu titlu de pensie de întreţinere pe seama minorei, suma de câte 170 lei/lună, începând cu data intentării acţiunii, până la majorat sau noi dispoziţiuni.
Totodată, a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 2.100 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 91/17.04.2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a respins apelul declarat de apelantul P.G. împotriva sentinţei civile nr. 1328/06.06.2012 a Judecătoriei Vişeu de Sus, ca neîntemeiat.
Apelantul a fost obligat să-i plătească intimatei S.A. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1328/06.06.2012 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus s-a stabilit că pârâtul apelant este tatăl minorei S.I. născută la data de 25 iunie 2010, prima instanţă având în vedere depoziţiile martorilor care au relevat relaţia amoroasă a părţilor, dar şi neprezentarea pârâtului apelant la Institutul Naţional de Medicină Legală (INML) în vederea recoltării probelor necesare efectuării expertizei ADN.
Prin apelul formulat pârâtul a învederat că la data fi xată de prima instanţă pentru prezentarea la INML „Mina Minovici” Bucureşti, 30 mai 2012, era internat în spital şi în mod greşit s-a apreciat absenţa sa ca un refuz de a se prezenta pentru prelevarea probelor biologice.
Însă, Tribunalul a constatat că, deşi i s-a pus în vedere la termenul de judecată din data de 22.11.2012 să prezinte dovada internării în spital la termenul stabilit de prima instanţă pentru recoltarea probelor biologice, apelantul nu a probat imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la INML „Mina Minovici” Bucureşti la data de 30.05.2012.
Apoi, în şedinţa publică din data de 20.12.2012, instanţa de apel a încuviinţat, la cererea apelantului, efectuarea testului ADN de paternitate, stabilind obligaţia părţilor de a se prezenta pentru recoltarea probelor biologice la data de 6.02.2013, la sediul laboratorului INML „Mina Minovici” Bucureşti, sub sancţiunea decăderii din probă.
În şedinţa publică din data de 11.04.2013 instanţa de apel l-a decăzut pe apelant din probă, dată fi ind neprezentarea nejustifi cată a acestuia pentru prelevarea probelor biologice.
Ca atare, având în vedere probatoriul administrat de prima instanţă care a evidenţiat faptul că părţile au avut relaţii intime în perioada de concepţie a minorei S.I., coroborat cu neprezentarea apelantului la efectuarea testului ADN, ce a constituit un început de dovadă în sensul susţinerilor reclamantei, Tribunalul a apreciat că în mod corect a stabilit prima instanţă că apelantul P.G. este tatăl minorei, admiţând cererea reclamantei.
În privinţa criticii relative la cuantumul pensiei de întreţinere stabilit în sarcina sa, Tribunalul a apreciat că a fost nefondată, câtă vreme apelantul nu a dovedit că benefi ciază de pensie de invaliditate mai mică decât venitul minim pe economie. Menţiunea referitoare la acest aspect, inserată în raportul de anchetă socială din 8.09.2011 a fost irelevantă, fi ind fundamentată exclusiv de declaraţia apelantului.
În ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă reclamantei, Tribunalul a constatat că au fost corect stabilit pe baza biletelor de călătorie depuse la dosar şi a chitanţei nr. 184/17.06.2011 care atestă plata onorariului avocaţial de 500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P.G. solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Maramureş.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că sentinţa dată este criticabilă, el fi ind grav bolnav, neputându-se prezenta la judecarea cauzei, iar soluţia s-a dat fără să fi e prezent.
De asemenea, arată că este cu neputinţă să fi e tatăl minorei S.I. născută la data de (…) în anul 2010.
Aşa cum a arătat şi în apel instanţa de fond nu a ţinut cont de pensia de handicap şi i-a stabilit o pensie de întreţinere de 170 lei, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat pe acest motiv.
Recurentul solicită să fi e judecat corect, se va prezenta la termenul de judecată şi este de acord să facă testul de paternitate, deoarece nu este tatăl copilului.
Intimata S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea celor două hotărâri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Critica privind faptul că recurentul nu s-a putut prezenta la judecarea cauzei, iar soluţia s-a dat fără să fi e prezent nu este fondată, deoarece prezenţa părţilor nu era obligatorie în acest fel de cauze, iar pe de altă parte, recurentul nu a dovedit că nu s-a putut prezenta sau că i-a fost produsă vreo vătămare în acest fel prin încălcarea dreptului la apărare.
Recurentul solicită să fi e judecat corect, se va prezenta la termenul de judecată şi este de acord să facă testul de paternitate deoarece nu este tatăl copilului.
Curtea constată că această probă este inadmisibilă în recurs, potrivit art. 305 C.proc.civ.
Pe de altă parte, pârâtul nu s-a prezentat la INML Bucureşti în vederea efectuării testului de paternitate ADN nici la instanţa de fond şi nici la instanţa de apel, deşi la instanţa de fond reprezentantul pârâtului-recurent a solicitat această probă, însă la instanţa de fond s-a prezentat doar reclamanta. În instanţa de apel pârâtul a solicitat această probă, iar instanţa de apel a încuviinţat această cerere, i-a pus în vedere să suporte şi cheltuielile de transport ale reclamantei şi ale copilului, dar nu şi-a îndeplinit această obligaţie, fără să arate care este motivul neîndeplinirii obligaţiei.
Critica privind calcularea pensiei de întreţinere este fondată. Recurentul susţine că în apel şi la instanţa de fond nu s-a ţinut cont de pensia de handicap şi i s-a stabilit o pensie de întreţinere de 170 lei, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat pe acest motiv.
Curtea reţine că instanţa de apel s-a pronunţat pe acest motiv atunci când a arătat că apelantul nu a dovedit că benefi ciază de pensie de invaliditate mai mică decât venitul minim pe economie. Menţiunea referitoare la acest aspect, inserată în raportul de anchetă socială din 8.09.2011, a fost irelevantă, fi ind fundamentată exclusiv de declaraţia apelantului.
Tribunalul şi instanţa de fond trebuiau să observe că la instanţa de fond şi la instanţa de apel s-a depus un certifi cat de încadrare în grad de handicap al recurentului cu menţiunea că acest handicap este permanent. Aceasta coroborat cu menţiunea din ancheta socială, că veniturile recurentului constau în pensia de handicap în sumă de 234 lei, trebuia să determine instanţele să solicite ori
recurentului ori Casei de pensii cuantumul acestei pensii.
În recurs, de altfel, recurentul a depus două cupoane din care rezultă cuantumul pensiei de handicap în sumă de 293 lei.
Faţă de aceasta, văzând şi dispoziţiile art. 94 alin. (3) C.fam. care prevăd că „Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”, urmează să stabilească cuantumul pensiei la o pătrime din pensia care constituie venitul recurentului.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ., cât şi al art. 312 alin. (3), art. 299 alin. (1) C.proc.civ., Curtea urmează să admită în parte recursul declarat de pârâtul P.G. împotriva deciziei civile nr. 91/17.04.2013 a Tribunalului Maramureş, pe care o va modifi ca în parte, astfel că va admite în parte apelul declarat de pârâtul P.G., în contra sentinţei civile nr. 1328/06.06.2012 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe care o va schimba în parte, cu privire la cuantumul pensiei de întreţinere stabilite în sarcina pârâtului şi în favoarea minorei S.I., născută la data de (…) în anul 2010, care se stabileşte la suma de 73,25 lei lunar, în loc de 170 lei lunar.
Restul dispoziţiilor din sentinţă şi decizie vor fi menţinute ca legale şi temeinice.
| ← Condiţiile formulării cererii de repunere în termen | Despăgubiri solicitate în baza Legii nr. 221/2009. Incidenţa... → |
|---|
