Stabilirea locuinţei copilului minor. Indicarea în concret a acesteia
| Comentarii |
|
Locuinţa copilului minor se stabileşte la o adresă fizică identificabilă, judecătorul trebuind să verifice care dintre cei doi părinţi are o situaţie locativă mai bună.
Secţia I civilă, Decizia nr. 435 din 11 martie 2013
Prin sentința civilă nr. 42/2012 a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanta B.E.O. în contradictoriu cu pârâtul B.D. A fost admisă cererea reconvențională. S-a desfăcut căsătoria încheiată între părți la data de 20.07.2002 prin acordul părților. S-a dispus ca reclamanta să revină la numele de M.
S-a dispus ca autoritatea părintească cu privire la minorul B.R.A., născut la data de 28.01.2006, să fie exercitată de ambii părinți. S-a stabilit locuința minorului la reclamantă în Municipiul Bacău, str. X, nr. 23, sc. C, ap. 6.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 25% din venitul lunar net al acestuia începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acestuia.
A fost obligată reclamanta-pârâta să-i permită pârâtului-reclamant următorul program de vizitare a minorului la domiciliul acestuia: în primul și al treilea week-end al fiecărei luni, de vineri ora 18:00 până duminică ora 18:00, în perioada 1-31 august în vacanța de vară, în a doua jumătate din vacanța de iarnă, în a doua jumătate a vacanței intersemestriale, primele trei zile de Crăciun în anii pari, primele trei zile de Paști în anii impari.
Prin decizia civilă nr. 269/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis apelul civil formulat de apelantul-pârât B.D. împotriva sentinței civile nr. 42/13.03.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 15400/180/2011 în contradictoriu cu intimata-reclamantă B.E.O., intimata-autoritatea tutelară P.M.B.
A fost schimbată în parte sentința civilă apelată doar în ceea ce privește data de la care pârâtul este obligat la plata pensiei de întreținere, în sensul că aceasta este data pronunțării sentinței civile nr. 42/2012, respectiv 13.03.2012.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a respins cererea de aderare la apel ca neîntemeiată.
împotriva acestei decizii a promovat recurs apelanta-reclamantă B.E.O., recurs declarat și motivat în termen, legal timbrat și înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 15400/180/2011.
A fost criticată soluția tribunalului, susținându-se faptul că instanța nu a analizat motivele sale de apel și că nu a avut în vedere principiul interesului superior al copilului. S-a mai arătat că în tăcerea legii nu este obligatorie menționarea adresei părintelui la care va locui copilul și că de esența acestor dispoziții este indicarea părintelui cu care copilul va locui. în prezent, invocă recurenta-reclamantă, locuiește efectiv cu minorul în str. C.B.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor art. 304,art. 312 C.proc.civ. Curtea reține următoarele:
Susținerea recurentei conform cu care instanța de apel nu ar fi analizat motivele sale de apel nu poate fi reținută atâta timp cât Trib. Bacău a examinat problemele care i-au fost supuse, partea primind un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză.
De asemenea, Curtea constată faptul că instanța de apel în mod corect a avut ca singur criteriu după care s-a călăuzit principiul interesului superior al copilului, ținând seama de întregul complex de împrejurări menite să asigure copilului o dezvoltare fizică, morală și intelectuală armonioasă.
Potrivit art. 400 NCC, locuința copilului minor se stabilește la părintele cu care locuiește în mod statornic. Opinia recurentei conform cu care nu ar trebui individualizată această adresă nu poate fi primită de către Curte.
în mod cert, în lege se vorbește de o adresă fizică identificabilă. De altfel, conform algoritmului de scoring, judecătorul trebuie să verifice care dintre cei doi părinți are o situație locativă mai bună (prin efectuarea anchetelor sociale la adrese exact identificate).
Pe de altă parte, în situația în care hotărârea s-ar rezuma la a stabili locuința la reclamant sau la pârât, această dispoziție ar putea să lipsească de orice justețe prevederile Codului civil referitoare la relațiile personale și la condițiile schimbării locuinței.
Faptul că în sentința Judecătoriei Bacău s-a precizat locuința minorului pe str. X, nr. 23 în loc de nr. 29 reprezintă o evidentă eroare materială, iar potrivit art. 281^2a# C.proc.civ., modificată prin Legea nr. 202/2010, îndreptarea erorii nu poate fi cerută pe cale apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812 C.proc.civ.
Precizarea făcută în recurs conform cu care în prezent minorul locuiește la o altă adresă - respectiv pe str. C.B. - reprezintă o cerere nouă, în sensul art. 294 cu art. 316 C.proc.civ.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. obligând partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru considerentele sus arătate, în baza dispozițiilor art. 312 C.proc.civ. a fost respins ca nefondat recursul.
(Judecător Sorina Ciobanu)
| ← Dreptul locativ al soţului divorţat, până la partaj.... | Încetarea măsurii de protecţie specială a plasamentului.... → |
|---|
