Stabilirea locuinţei minorei . Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 658 din data de 01.04.2015
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr…./260/2014 pe rolul Judecătoriei Moinești, jud. Bacău reclamanta B.M. a chemat în judecată pe pârâtul C.C. solicitând stabilirea locuinței minorei C.M.C. născută la data de ….., exercitarea în exclusivitate a autorității părintești doar de către reclamantă , cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost motivată în drept conform art.496 , art.499, art.505, art.529 cod civil , art.398, art.400 , art.192 și următoarele NCPC , Legea 272/2004.
Acțiunea a fost timbrată cu 40 lei prin chitanța seria nr.810/27.03.2014 și în motivare se arată că minora în îngrijirea sa deoarece a fost nevoită să părăsească locuința comună în condițiile în care acesta nu era responsabil în ceea ce privește relațiile de familie și devenise violent , în prezent tatăl se află în arest la domiciliu fiind cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită.
De asemenea arată reclamanta că a fost nevoită pe cheltuiala sa , pentru a reglementa situația juridică a minorei , să obțină procuri de la pârât pentru eliberarea pașaportului și a certificatului de naștere.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și legal citat nu a înțeles să se prezinte în instanță.
În cauză s-au depus acte,s-au efectuat rapoarte psihosociale , au fost audiați martori, probatorii din analiza cărora instanța a reținut următoarea situație de fapt :
Din relația de concubinaj a numiților B.M. și C.C. a rezultat minora C.M.C. născută la data de ......
Datorită comportamentului pârâtului , reclamanta a părăsit domiciliul comun și s-a stabilit împreună cu minora în România , la bunicii materni , de aproximativ 2 ani.
Martorul propus de reclamantă , B.T.M. (fila 33 dosar) relatează că pârâtul avea un comportament violent față de mamă și fiică și nu contribuia financiar la întreținerea familiei.
De asemenea arată că tatăl nu mai ține legătura cu fiica sa , nu participă la creșterea și educarea acesteia , mama fiind cea care poartă întreaga răspundere a dezvoltării și educației minorei.
Martora B.E.C. (fila 44) declară aceeași situație despre pârât , că în general are o fire violentă dar că despre episoadele de acest gen nu au fost informate autoritățile italiene .
Raportul psihosocial efectuat de autoritățile din orașul Ragusa , Italia evidențiază faptul că într-adevăr pârâtul se află în arest la domiciliu fiind suspectat de coparticipare la o infracțiune de tâlhărie , se declară nevinovat , procesul fiind în curs de desfășurare , locuiește la mama sa în condiții normale de viață , că a acordat reclamantei autorizația mamei de a pleca cu minora în România , aceasta a întrerupt brusc orice comunicare dintre tată și fiică și dorește să aibă o relație normală cu aceasta.
Raportul psihosocial întocmit la domiciliul mamei , relevă faptul că și aceasta are condiții pentru creșterea minorei.
Reclamanta nu a făcut dovada că au existat impedimente în ceea ce privește consimțământului mamei , aceasta nu a refuzat până în prezent să își dea acordul în diferite situații în care se impunea în ceea ce privește situația juridică a acestuia și nici nu a pus vreodată în pericol viața și sănătatea copilului.
Un rol decisiv în soluționarea cererilor având ca obiect "încredințare minor"; îl are interesul copiilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că în cauzele cu minori, guvernate de prevederile art. 8 din Convenție, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesele copilului este întotdeauna de o importanță fundamentală (Johansen împotriva Norvegiei, hotărârea din 7 august 1996), interesul copilului trebuind considerat ca fiind primordial.
Conform prevederilor art.14 din legea 272/2004 "copilul are dreptul a menține relațiile personale și contactele directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.";
Modalitatea concretă în care se realizează aceste relații personale și contacte directe este subordonată cu prioritate interesului superior al copilului, instanța fiind ținută a se călăuzi după acest principiu, potrivit disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004.
În atari împrejurări se reține că menținerea relațiilor personale și a contactelor directe cu tatăl său așa cum este posibil , avându-se în vedere distanța fizică , nu contravine, de principiu, interesului copilului (nefiind dovedite împrejurări de fapt care să indice o potențială periclitare a dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului).
Dezvoltarea copilului în plan afectiv ar avea de suferit prin restrângerea drastică a contactelor cu pârâtul.
La pronunțarea hotărârii instanța va avea în vedere interesul minorului. Acest principiu este expres consacrat de Legea nr. 272/2004 care în art. 2 alin. 3 prevede că "principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești";, precum și art. 18 pct. 1 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990 republicată, care consacră, de asemenea, expressis verbis, principiul interesului suprem al copilului.
Nici o dispoziție legală nu determină conținutul concret al noțiunii de "interesul copilului";, motiv pentru care acesta trebuie determinat în fiecare situație în funcție de mai mulți factori care sunt apreciați de către instanță.
Dreptul părintelui de a avea legături cu copilul său este garantat atât de noul cod civil cât și de Legea 272/2004 acest drept putând fi interzis sau restrâns numai dacă se face dovada că prin exercitarea lui se aduce vătămare intereselor copilului.
Totodată potrivit art. 16 din aceeași lege copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații sau contacte directe cu ambii părinți cu excepția când acest lucru contravine interesului superior al copilului.
În lumina jurisprudenței CEDO (Hotărârile Eriksson împotriva Suediei din 22.06.1989 și Ignaccolo-Zenide împotriva României din 25.01.2000) instanța are în vedere sarcina de a adopta mijloacele juridice adecvate și suficiente pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi incumbă în temeiul art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și care sunt inerente respectării" efective a vieții de familie.
În ceea ce privește faptul că pârâtul este arestat la domiciliu , trebuie vizate garanțiile prevăzute de art 6 și art 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
Printre aceste garanțiile procesuale oferite de art 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se numără și prezumția de nevinovăție. Astfel, orice persoană se bucură de prezumția de nevinovăție până vinovăția sa va fi în mod legal stabilită.
Instanța apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să mențină pe cât posibil legăturile firești cu ambii părinți și nu numai cu cel în a cărui îngrijire se află, așa încât instanța apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă legături personale cu tatăl său.
Potrivit art. 499 din Noul Cod Civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Conform art.529 din Noul Cod Civil "când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii";.
Va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere către minoră începând cu data introducerii acțiunii și până la majoratul acesteia care va fi indexată de drept , trimestrial în funcție de rata inflației , avându-se în vedere că nu s-a dovedit că realizează venituri salariale.
Față de cele arătate anterior , va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta reclamanta B.M. , se va stabili locuința minorei C.M.C. născută la data de .... , la părintele cu care locuiește în mod statornic respectiv la mamă.
Se va respinge capătul de cerere privind exercitarea exclusivă a drepturilor părintești de către mamă , ca nefondat.
Se va stabili ca autoritatea părintească să se exercite în comun de ambii părinți cu privirea la minora C.M.C. născută la data de 09.08.2011.
Va fi obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere către C. M.C. născută la data de 09.08.2011 de 175 lei , începând cu data introducerii prezentei respectiv 04.04.2014 și până la majoratul acesteia care va fi indexată de drept, trimestrial în funcție de rata inflației.
Se va lua că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Plata către reclamantă a unei sume . Jurisprudență Plăţi | Plata unei sume. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
