Succesiunea unui cetăţean belgian cu reşedinţa în Belgia a fost îndeplinită de autorităţile competente din ţara de origine.

Dezbaterea succesiunii pentru bunurile aflate în România

Din punct de vedere procedural, notarul român este competent să dezbată succesiunea dacă defuncta a avut bunuri situate pe teritoriul României, potrivit dispoziţiilor art.954 alin.3 şi alin.4 cod civil care prevede următoarele: dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, moştenirea se deschide la locul din (ară aflat în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să existe cel puţin un bun imobil al celui care lasă moştenirea. în cazul în care în patrimonial succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moştenirii este în circumscripţia notarului public cel dintâi sesizat, cu condiţia ca în această circumscripţie să se afle bunuri mobile ale celui ce lasă moştenirea.

După ce s-a stabilit competenţa se va determina legea aplicabilă succesiunii. Potrivit art. 2633 din Codul civil moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut, la data morţii, reşedinţa obişnuită. Astfel, dacă din probele administrate rezultă că defuncta a avut reşedinţa obişnuită în Belgia şi că au existat legături durabile cu statul respectiv în înţelesul art.2570, alin.(2) din Codul civil, legea aplicabilă succesiunii sub aspectul dreptului substanţial este legea belgiană; de asemenea, potrivit art.2636, alin.l, alit.a)-h) din acelaşi act normativ, domeniul de aplicare a legii moştenirii va cuprinde momentul şi locul deschiderii moştenirii; persoanele cu vocaţie de a moşteni; calităţile cerute pentru a moşteni; exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct; condiţiile şi efectele opţiunii succesorale; întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul; condiţiile de fond ale testamentului, modificarea şi revocarea unei dispoziţii testamentare, precum şi incapacităţile speciale de a dispune sau de a primi prin testament; partajul succesoral (n.n.dacă este cazul).

în principiu, conform dispoziţiilor art. 2562 Cod civil, conţinutul legii străine se stabileşte de instanţa judecătorească prin atestări obţinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un alt mod adecvat. Totodată din înscrisurile depuse la dosarul succesoral reiese că soţului supravieţuitor i s-a eliberat un certificat de moştenitor de pe urma defunctei sale soţii emis de un notar din Belgia; din cuprinsul acestuia reiese regimul matrimonial al soţilor, calitatea de legatar universal a soţului supravieţuitor şi constatarea că îi revine întreaga masa succesorală. Ca urmare, notarul din Belgia a întocmit un act prin care a stabilit calitatea de moştenitor conform legii aplicabile moştenirii din ţara respectivă.

Dacă soţul supravieţuitor solicită unui notar public din România dezbaterea succesiunii defunctei pentru bunurile aflate în România, în cadrul acestei proceduri se va ţine seama de constatările notarului din Belgia, întrucât succesiunea se supune unei singure legi (principiul transmiterii unitare a moştenirii).

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Succesiunea unui cetăţean belgian cu reşedinţa în Belgia a fost îndeplinită de autorităţile competente din ţara de origine.