Imposibilitatea de a dobândi terenuri pe teritoriul României de către cetăţenii moldoveni, prin acte între vii.
| Comentarii |
|
Inexistenţa unei reglementări între România şi Moldova în acest sens, deşi în domeniul transmiterii bunurilor pe cale succesorală există un tratat bilateral între cele două state
Art.6 din Legea nr.312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine dispune următoarele: Ucetăţeanul străin, apatridul şi persoana juridică aparţinând statelor terţe pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, în condiţiile reglementate prin tratate internaţionale, pe bază de reciprocitate. uCetăţeanul străin, apatridul şi persoana juridică aparţinând statelor terţe nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în condiţii mai favorabile decât cele aplicabile cetăţeanului unui stat membru şi persoanei juridice constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru.
De-a lungul timpului au fost încheiate tratate între România şi alte state ce au ca obiect: acordarea asistenţei juridice, recunoaşterea reciprocă a actelor, securitatea socială, evitarea dublei impuneri etc. însă, din informaţiile pe care le deţinem, nu există un acord încheiat între România şi Moldova care să prevadă dobândirea prin acte între vii a terenurilor de către cetăţenii moldoveni pe teritoriul României, .
In privinţa transmiterii succesorale există o prevedere în cuprinsul Tratatului încheiat între România şi Moldova _privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinau la 6 iulie 1996 ratificat prin Legea nr.177 din 4 noiembrie 1997, prin care se dreptul cetăţenilor din acest stat să dobândească, pe bază de reciprocitate, bunuri imobile situate pe teritoriul ţării noastre (art.39 şi următoarele); existenţa reglementării are la bază revizuirea Constituţia României din octombrie 2003, prin care s-a dat dreptul tuturor străinilor să dobândească terenuri prin moştenire legală.
De altfel, în aceasta materie există reglementări în mai multe tratate internaţionale încheiate între România şi alte state; actele normative prin care s-au ratificat asemenea tratate se pot consulta, ele fiind enumerate în lucrarea „Despre aplicarea Legii nr. 312/2005 privind dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către cetăţenii străini şi apatrizi, precum şi de către persoanele juridice străine", publicată în Buletinul Notarilor Publici nr.1/2007.
In legătură cu dobândirea de terenuri în România de către cetăţenii străini din statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene, singurul stat terţ care intră sub incidenţa prevederilor art.44 alin.2 din Constituţia României, republicată şi ale art.6 din Legea nr.312/2005, este Elveţia.
In ceea ce priveşte statul elveţian, între acesta, pe de o parte şi Comunitatea Europeană precum şi statele membre care o compun, pe de altă parte, a intervenit un Acord privind libera circulaţie a persoanelor, semnat la 21 iunie 1999 şi care a intrat în vigoare la 1 iunie 2002. Sintagma „noi state" ce apare în textul Acordului desemnează ţările care devin membre UE după semnarea lui şi include, prin urmare, şi România, respectiv Bulgaria, devenite membre la
1 ianuarie 2007. Obligaţia de a aplica dispoziţiile Acordului a devenit efectivă pentru cele două state începând cu data de 1 iunie 2009. Prin Protocolul adiţional la Acord s-a stipulat respectarea restricţiilor prevăzute de legislaţia română, în privinţa dobândirii terenurilor de către cetăţenii elveţieni şi anume: pe o perioadă de 5 ani pentru cele aferente sau destinate reşedinţelor secundare, iar pentru cele agricole, forestiere şi păduri, pentru o perioadă de 7 ani. Aceste termene au început să curgă de la data de 1 iunie 2009 şi s-a împlinit la 1 iunie 2014, respectiv la 1 iunie 2016.
| ← Succesiunea unui cetăţean belgian cu reşedinţa în Belgia a... | Succesiune dezbătută în Germania, moştenitor fiind un minor → |
|---|
