Mandat de incapacitate încheiat de un notar din provincia Quebec-Canada. Condiţiile pentru a-şi produce efecte în România
| Comentarii |
|
Elementul de extraneitate din raportul juridic civil care ne-a fost supus atenţiei constă în faptul că, în anul 2005 s-a încheiat de un notar din Quebec-Canada un mandat de incapacitate cu legalizarea semnăturii mandantului -1 cetăţean român şi canadian, cu domiciliul în Canada; din cuprinsul solicitării reiese că mandatarul a cerut notarului din România să-l ia în considerare pentru autentificarea unui contract de vânzare având ca obiect un teren .
Faţă de această împrejurare, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, în f vigoare la data încheierii înscrisului respectiv, potrivit căruia capacitatea persoanei fizice este cârmuită de legea sa naţională; în cazul în care un străin are mai multe cetăţenii, legea naţională va fi legea statului unde acesta îşi are domiciliul (vezi art.12 din aceeaşi lege).
Condiţiile de fond pe care trebuie să le îndeplinească actul juridic în care este cuprins mandatul de incapacitate -în lipsa alegerii unei legi aplicabile - sunt cele prevăzute la art. 69 din Legea nr.105/1992 respectiv legea statului cu care actul juridic prezintă legăturile cele mai strânse, iar dacă această lege nu poate fi identificată, se aplică legea locului unde actul juridic a fost încheiat. Având în vedere că mandanta este şi cetăţean canadian şi are domiciliul în această ţară, înseamnă că legăturile cele mai strânse sunt cu această ţară, deci, sunt aplicabile dispoziţiile legii canadiene din provincia Quebec.
Totodată, în privinţa legii aplicabile ocrotirii majorului dispoziţiile art.38 coroborate cu cele ale art.39 din Legea nr.105/1992 prevăd că măsurile ce se iau cu privire la minor sau la o altă persoană lipsită de capacitate (...) ori cu privire la bunurile ce le aparţin, sunt supuse legii statului ale cărui autorităţi îndrumă si supraveghează exercitarea ocrotirii de către cei în drept. Aceste dispoziţii, se vor aplica în mod corespunzător curatelei si oricăror instituţii de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate restrânsă.
Referitor la condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească un act juridic sunt aplicabile dispoziţiile art.71, alin.(l)-(2) din Legea nr.105/1992 care arată că se va aplica aceiaşi lege ca şi condiţiilor de fond ale actului, dar, totuşi, actul se va considera valabil dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de una dintre legile următoare: a) legea locului unde a fost întocmit; b) legea naţională sau legea domiciliului persoanei care l-a consimtit.(...). De asemenea, art.72 din Legeii nr.105/1992 (corespunzând cu art.2639, alin.(3) din Codul civil) stabilea că în cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic impune, sub sancţiunea nulităţii, o anumită formă solemnă, nicio altă lege dintre cele menţionate la art.71 (n.n. legea locului unde a fost întocmii, legea cetăţeniei sau legea domiciliului a persoanei care l-n consimţit) nu poate să înlăture această cerinţă, chiar dacii actul a fost întocmit în străinătate. Deşi în reglementarea anterioară a Codului civil din 1864 (în vigoare al data încheierii actului) nu exista o prevedere expresă cu privire la obligativitatea formei autentice a unui mandat dat pentru vânzarea unor terenuri, în practica notarială şi în doctrină se admitea în doctrină că era necesară, pe baza principiului simetriei formei actelor juridice şi a faptului că mandatul reprezintă un tot unitar cu actul de vânzare numai această formă. Totodată soluţia se impune şi pentru că, în prezent, înscrierea în cartea funciară se poate face numai pe baza anumitor înscrisuri, între care se numără actul autentic notarial (art.888 Cod civ.). Prin urmare, deşi la data încheierii mandatului de incapacitate, în România acesta nu era reglementat, îl vom considera valabil potrivit conform legii canadiene. Această situaţie apare reglementată, în prezent, de art.2013, alin.2 din Codul civil care dispune că mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului însuşi.
In ceea ce priveşte valabilitatea în România a mandatului de incapacitate încheiat în Quebec-Canada trebuie să facem unele precizări cu privire la conţinutul legii străine în această materie. Conform legii canadiene din Quebec, mandatul de incapacitate poate fi încheiat în formă autentică sau printr-un act sub semnătură privată, conform art.2166 şi 2167 din Codul civil din Quebec-Canada.
De asemenea, ca un mandat de incapacitate să poate fi executat trebuie să parcurgă două etape: să se producă imposibilitatea ca mandantul să se îngrijească de sine însuşi şi de a-şi administra bunurile iar mandatul să fie omologat de către instanţă. Numai după îndeplinirea acestor proceduri mandatul devine executoriu. în acest scop, cererea de omologare trebuie să fie prezentată unui judecător, grefier sau notar (vezi art.862, 863, 863.884.1 alini, şi 884.7. din Cod de proc. civ din Quebec). Pentru a se putea admite cererea, incapacitatea mandantului trebuie dovedită prin evaluare medicală şi psihosocială (art.884.2 şi 884.8 Cod de proc. civ. din Quebec)12. Ca urmare, pentru a se putea folosi acest mandat de incapacitate trebuie ca anterior să fie îndeplinită procedura de omologarea a acestuia, în condiţiile susmenţionate.
De altfel, instituţia mandatului de incapacitate so găseşte reglementată şi în actualul cod civil român, intrat în vigoare la data de 01.10.2011; astfel, potrivit art.166 orice persoană care are capacitatea deplină de exerciţiu poate desemna prin act unilateral sau contract de mandat, încheiate în formam autentică, persoana care urmează a fi numită tutore pentru a se îngriji de persoana şi bunurile sale în cazul în care ar fi pusă sub » interdictie judecătorească, sub condiţia ca această desemnare să fie făcută înainte de apariţia cauzelor de alienaţie mintală şi a pierderii discernământului. Aceste dispoziţii \ trebuie coroborate cu cele ale art.164, alin.l Cod civil care 1 dispune că persoana care nu are discernământul necesar pentru ; a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori debilităţii • mintale, va fi pusă sub interdicţie judecătorească iar dacă s-a ; desemnat prin contract de mandat o persoană care să fie fl numită curator (pentru a se acoperi şi perioada ce va precede punerea sub interdicţie), aceasta va fi numită cu 1 prioritate (art.180, alin.2 Cod civil). Prin urmare, şi în România mandatul de incapacitate va produce efecte numai j în anumite condiţii, respectiv după punerea sub interdicţie I a persoanei în condiţiile art.935-942 Cod proc. civ. Potrivit ] acestor dispoziţii, cererea de punere sub interdicţie a unei ] persoane se soluţionează de instanţa de tutelă şi va i cuprinde, pe lângă elementele oricărei cereri de judecată, şi 1 faptele din care rezultă alienaţia mintală sau debilitatea mintală a persoanei în cauză, precum şi a dovezile propuse. ]
Pe de altă parte, dacă se va face dovada îndeplinirii procedurii de omologare a mandatului, pentru ca un act emis de către o autoritate din Canada să fie valabil pe teritoriul României este necesar a fi supralegalizat (Canada nu a semnat Convenţia de la Haga din 5 octombrie 1961 cu privire la suprimarea cerinţei supralegalizăriî) în conformitate cu art.138, alin. 2 din Legea nr.36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale şi art.279 alin.4 din Regulamentul de aplicare a acesteia; potrivit acestor dispoziţii, birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat ori de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
| ← Succesiune dezbătută în Germania, moştenitor fiind un minor | Recunoaşterea în România a testamentului întocmit în... → |
|---|
