Suspendarea contractului individual de muncă în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului; condiţii de formă ale deciziei de suspendare
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 2113 din data de 28.02.2013
Prin contestația formulată la data de 11.12.2012, contestatoarea TĂNASIE ELENA, a chemat în judecată pe intimata CN Poșta Română SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea decizie nr.4610/26.11.2012 emisă de intimată , repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei nr.4610/26.11.2012 , obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate ,majorate și reactualizate de care ar fi trebuit să beneficieze, obligarea intimatei la plata de despăgubiri materiale reprezentând prejudiciul de imagine suferit și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că prin decizia nr.4610/26.11.2012, intimata a dispus suspendarea contractului său individual de muncă, ca urmare a formulării unei plângeri penale în ce o privește pe contestatoare.
Apreciază că decizia este lovită de nulitate absolută, trebuind să conțină în mod obligatoriu mențiuni cu privire la instanța competentă, temeiul de drept al emiterii deciziei ,data la care aceasta produce efecte.
În drept, apreciază că sunt incidente disp. art.252 din Codul muncii, care nu au fost respectate de intimată la emiterea deciziei.
A depus la dosarul cauzei copia deciziei nr.4610/26.11.2012.
La data de 30.01.2013 ,intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, arătând că decizia a fost emisă în temeiul disp. art.52 alin.1 lit.b Teza 1 din Codul muncii . A formulat o plângere penală în ce o privește pe contestatoare, reținând că aceasta se face vinovată de săvârșirea unor fapte ce ar putea constitui infracțiuni.
A apreciat că decizia de suspendare nu este supusă rigorilor de formă instituite de dispozițiile art.252 din Codul muncii, care sunt referitoare strict la situația aplicării unei sancțiuni disciplinare, astfel că decizia de suspendare contestată este legală atât în ce privește forma cât și conținutul.
În drept , a invocat dispoz. art. 52 ,art.248, art.251 ,art.252 din Codul muncii.
A depus în susținere, copia adresei nr. 101/9970/21.09.2012 și copia plângerii penale adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova .
Prin sentința nr. 2113/28.02.2013 instanța a respins contestația pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.4610/26.11.2012, intimata CN Poșta Română SA a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei în temeiul dispozițiilor art.52 din Codul muncii.
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut că salariata sa a săvârșit, în legătură cu funcția sa , fapte care întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni și care sunt incompatibile cu funcția îndeplinită în cadrul companiei.
Astfel, la data de 07.09.2012, intimata CN Poșta Română SA a formulat plângerea penală nr.101.4/1371/06.09.2012 pe numele mai multor salariați printre care și contestatoarea, care a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova sub numărul 10312/P/2012. Ulterior, plângerea penală a fost trimisă de Parchet către IPJ Dolj, pentru cercetări.
Față de dipozițiile art 52 alin.1 lit.b din Codul muncii care instituie opțiunea angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă al salariatului său pe numele căruia a formulat o plângere penală , decizia de suspendare emisă de intimată este apreciată ca fiind legală.
Criticile contestatoarei ce vizează eventuale vicii de formă ale deciziei nu sunt fondate. Aprecierile contestatoarei sunt relative la dispozițiile din Codul muncii ce prevăd ,sub sancțiunea nulității , condițiile de formă ale unei decizii de sancționare disciplinare.
Dacă legiuitorul ar fi supus și decizia de suspendare a contractului de muncă din inițiativa angajatorului(art.52 alin.1 lit.b din codul muncii) acelorași condiții de formă ca și decizia de sancționare disciplinară, ar fi prevăzut expres acest aspect, întrucât nerespectarea condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile art.252 din Codul muncii este sancționată cu nulitatea absolută, or , sancțiunea nulității este prevăzută expres de lege ca și situațiile sau cazurile cărora li se aplică.
Mențiunile din decizia de suspendare nr 4610/26.11.2012 sunt suficiente ,aceasta conținând temeiul de drept al suspendării și data la care aceasta începe să producă efecte.
Excepția nulității absolute a deciziei invocată de contestatoare este nefondată, în situația de față nefiind aplicabile dispozițiile art.252 din Codul muncii.
Astfel, instanța apreciază că intimata și-a exercitat opțiunea și prerogativa instituită de dispozițiile art.52 alin.1 lit.b din Codul muncii în mod legal, astfel că și decizia emisă în aplicarea acestei prerogative este legală.
În consecință, contestația formulată împotriva deciziei de suspendare nr. 4610/26.11.2012 emisă de intimată urmează a fi respinsă ca nefondată.
| ← Evacuare. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) | Recurs. Art. 304 ind.1 . Limite . Jurisprudență Procedură... → |
|---|
