Suspendarea judecăţii cauzei. Premisele şi oportunitatea suspendării
| Comentarii |
|
Pentru a se putea dispune suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., trebuie ca dezlegarea pricinii ce face obiectul judecăţii respective să depindă de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi. Expresia „existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi” nu trebuie interpretată în sens literal, în sensul art. 111 C.proc.civ., ci în sens larg. Astfel, ori de câte ori soluţia din cauza pendinte atârnă, în tot sau în parte, de soluţia dată într-un alt litigiu, instanţa trebuie să dispună suspendarea judecăţii. Divizarea societăţii este un proces complex care presupune două etape: aprobarea proiectului de divizare de către adunarea generală a acţionarilor şi aprobarea divizării propriu-zise de către adunarea generală a acţionarilor (art. 238-251 din Legea nr. 31/1990). Cea de-a doua etapă depinde total de aprobarea valabilă a proiectului de divizare. Cum dezlegarea litigiului privind legalitatea sau nelegalitatea hotărârii prin care s-a decis divizarea propriu-zisă depinde total de soluţia dată litigiului privind legalitatea sau nelegalitatea hotărârii de aprobare a proiectului de divizare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. Între cele două cauze nu există o legătură de conexitate, ci de dependenţă, valabilitatea hotărârii de divizare fiind subordonată valabilităţii hotărârii de aprobare a proiectului de divizare. Oportunitatea măsurii suspendării decurge din dependenţa totală a soluţiei din litigiul pendinte de soluţia din celălalt litigiu. Faptul că reclamanţii fac abuz de anumite drepturi procesuale trebuie sancţionat conform legii, dar acest lucru nu constituie un motiv care să împiedice suspendarea, în condiţiile raportului de dependenţă totală.
Secţia comercială, Decizia nr. 959 din 22 septembrie 2010
Prin încheierea din 21.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția comercială, s-a dispus suspendarea judecății cauzei ce face obiectul dosarului nr. 7279/95/2009, privind anularea hotărârii AGA din 20.08.2009 a SC L. SA, în temeiul art. 244 alin. (1) C.proc.civ., până la soluționarea litigiului având ca obiect constatarea nulității și în subsidiar anularea hotărârii AGEA din 5.05.2009, prin care s-a aprobat proiectul de divizare a SC L. SA, ce face obiectul dosarului 4930/95/2009.
Instanța de fond a apreciat că între cele două cauze există o strânsă dependență, întrucât prin hotărârea AGEA din 5.05.2009 s-a aprobat proiectul de divizare a SC L. SA, iar prin hotărârea AGA din 20.08.2009 s-a aprobat divizarea parțială a societății, având la bază proiectul aprobat. Astfel, legalitatea sau nelegalitatea celei de-a doua hotărâri a adunării generale depinde de legalitatea sau nelegalitatea primei hotărâri a adunării generale, ce are caracter litigios.
împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei a formulat recurs pârâta SC L. SA, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Recurenta invocă faptul că încheierea din 21.06.2010 este pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) C.proc.civ. sub aspectul inexistenței premisei suspendării statuate de text și a inoportunității măsurii, care are caracter facultativ pentru instanță. Astfel, arată că nici reclamanții, nici instanța nu au indicat vreun drept a cărui existență/ inexistență ar urma să se constate în dosarul 4930/95/2009 și de care să depindă soluționarea cauzei de față. Pe de altă parte, recurenta invocă faptul că prima instanță a făcut confuzie între cauze de conexitate și cauze de suspendare, arătând că între cele două litigii ar exista eventual o legătură de conexitate iar nu de suspendare. în legătură cu oportunitatea măsurii, susține că instanța trebuia să analizeze circumstanțele concrete ale cauzei și să aibă în vedere că divizarea societății și eliminarea incertitudinii juridice legată de aceasta nu poate fi amânată și nu poate depăși durata rezonabilă a unei proceduri judiciare, cu atât mai mult cu cât tendința reclamanților este de a împiedica procesul de divizare, dovadă stând numeroasele incidente procesuale ridicate, ca de exemplu excepțiile de neconstituționalitate invocate.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: în legătură cu existența sau inexistența premisei suspendării, statuate de art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., Curtea constată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a textului. Pentru a se putea dispune suspendarea judecății trebuie ca dezlegarea pricinii ce face obiectul judecății respective să depindă de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți. Expresia „existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți” nu trebuie interpretată în sens literal, în sensul art. 111 C.proc.civ., ci în sens larg. Astfel, ori de câte ori soluția din cauza pendinte atârnă, în tot sau în parte, de soluția dată într-un alt litigiu, instanța trebuie să dispună suspendarea judecății.
în speță, divizarea societății este un proces complex care presupune două etape: aprobarea proiectului de divizare de către adunarea generală a acționarilor și aprobarea divizării propriu-zise de către adunarea generală a acționarilor (art. 238-251 din Legea nr. 31/1990). Cea de-a doua etapă depinde total de aprobarea valabilă a proiectului de divizare. Cum dezlegarea litigiului din dosarul nr. 7279/95/2009 (legalitatea sau nelegalitatea hotărârii prin care s-a decis divizarea propriu-zisă) depinde total de legalitatea sau nelegalitatea hotărârii de aprobare a proiectului de divizare ce face obiectul litigiului în dosarul nr. 4930/95/2009, corect s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. între cele două cauze nu există o legătură de conexitate, ci de dependență, valabilitatea hotărârii de divizare fiind subordonată valabilității hotărârii de aprobare a proiectului de divizare. Dependența nu este inversă, așa cum susține recurenta.
în legătură cu oportunitatea măsurii suspendării, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o apreciere corectă asupra necesității suspendării judecății prezentei cauze, din cauza dependenței totale a soluției de soluția din celălalt litigiu. Procesul de divizare, în ansamblul său, trebuie să se desfășoare cu celeritate iar litigiile legate de acest proces trebuie soluționate în termene rezonabile. Faptul că reclamanții fac abuz de anumite drepturi procesuale trebuie sancționat conform legii, dar acest lucru nu constituie un motiv care să împiedice suspendarea, în condițiile raportului de dependență totală explicat anterior.
(Judecător Nicoleta Țăndăreanu)
| ← Hotărâre judecătorească. Motivare. Exigenţe. Proces echitabil | Hotărâre judecătorească. Cale de atac îndreptată... → |
|---|
