Titlu de creanţă şi titlu executoriu. Diferenţă de regim juridic. Procedura de contestare. Competenţă materială
| Comentarii |
|
C. proc. fisc., art. 137, art.169, art. 175
Un act administrativ fiscal a cărui creanţă fiscală a ajuns scadentă, dobândeşte statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Astfel, dacă titlul de creanţă, şi orice alt administrativ fiscal, pot fi contestate la organul fiscal competent potrivit regulilor stabilite prin art. 175 şi urm. din Capitolul I, al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, republicat, contestaţia împotriva titlului executoriu va urma procedura stabilită prin art. 169 din acelaşi act normativ, instanţa competentă material să judece contestaţia fiind judecătoria, ca instanţă de executare.
I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1945 din 26 mai 2006,(http://www.scj.ro)
Notă: O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a fost republicată în M. Of. nr. 863 din 26/09/2005
Prin contestaţia la executare înregistrată la 3 martie 2005, completată la 5 mai 2005, contestatorul Biroul Notarului Public MDS a a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, anularea înştiinţării de plată nr. 2853 din 15 februarie 2005, a somaţiei nr. 6042 din 11 aprilie 2005 şi a titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005 emise de intimată.
Judecătoria Oradea, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei precizate în favoarea Tribunalului Bihor, reţinând că împotriva actului administrativ fiscal se poate formula contestaţie în baza art. 174- 187 C. proc. fisc., contestaţie care se depune la organul fiscal care a emis actul atacat, iar decizia acestui organ se poate ataca la instanţa de contencios administrativ, respectiv tribunalul, competentă potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Tribunalul Bihor, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declinat în favoarea Judecătoriei Oradea competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare precizate formulată împotriva somaţiei nr. 6042 din 11 aprilie 2005 şi a titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, reţinând că, potrivit prevederilor art. 400 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiilor la executare revine instanţei de executare care, conform art. 373 alin. (2) din acelaşi cod este judecătoria în a cărei circumscripţie urmează a se face executarea.
Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul Bihor a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Oradea pentru soluţionarea acestuia.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 23 din 10 februarie 2006 a disjuns capătul de cerere privind contestaţia formulată împotriva titlului executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005 de capătul de cerere privind contestaţia la executare formulată împotriva somaţiei nr. 6042 din 11 aprilie 2005; a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată împotriva titlului executoriu în favoarea Tribunalului Bihor şi a contestaţiei la executare formulată împotriva somaţiei în favoarea Judecătoriei Oradea.
Instanţa a reţinut că somaţia nr. 6042 din 11 aprilie 2005 emisă de C.A.S. Bihor este un act de executare şi poate fi atacată cu contestaţie la executare care, conform dispoziţiilor art 169 alin. (4) C. proc. fisc. coroborate cu cele ale art. 400 C. proc. civ., se introduce la instanţa de executare competentă, în speţă Judecătoria Oradea.
Cu privire la titlul executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005, instanţa a reţinut că este un act administrativ, iar pentru contestarea lui se prevede o procedură specială în cuprinsul Titlului IX din Codul de procedură fiscală, astfel încât competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere revine Tribunalului Bihor, ca instanţă de contencios administrativ.
Reclamantul a declarat recurs susţinând că cererea cu care a investit instanţa fiind o contestaţie la executare, este de competenţa judecătoriei.
Recursul este întemeiat.
Rezolvarea cauzei de faţă depinde de răspunsul la întrebarea dacă titlul executoriu emis de organul de executare competent, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, este un act de executare sau este un act administrativ fiscal, în sensul prevederilor art.41 din acest cod.
Din prevederile art. 137 C. proc. fisc. rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanţă, a cărui creanţă a devenit scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
De asemenea, din prevederile art. 175 alin. (1) C. proc. fisc. rezultă că titlul de creanţă este, la rândul său, un act administrativ fiscal.
Astfel, rezultă că un act administrativ fiscal, a cărui creanţă fiscală a ajuns scadentă, dobândeşte statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Deci, actul administrativ fiscal şi titlul executoriu sunt două acte juridice distincte şi cu regimuri juridice diferite.
Este adevărat că titlul de creanţă, şi orice alt act administrativ fiscal, poate fi contestat la organul fiscal competent potrivit regulilor de la art. 175 şi urm. din Capitolul I al Titlului IX din Codul de procedură fiscală, dar această procedură nu este aplicabilă şi în ceea ce priveşte contestarea executării titlurilor executorii.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) C. proc. fisc., contestaţia la executare silită poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, în cazul titlului executoriu de faţă nu există o altă procedură de contestare a executării lui, iar prevederile art. 175 şi urm. C. proc. fisc., la care s-a raportat Curtea de apel, reglementează procedura recursului administrativ împotriva actelor administrative fiscale în înţelesul dat de art. 41 din acelaşi cod.
în concluzie, având în vedere că somaţia nr. 6042 din 11 aprilie 2005 şi titlul executoriu nr. 2238 din 8 aprilie 2005 sunt acte juridice de executare, contestarea executării lor atrage, potrivit art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, competenţa judecătoriei ca instanţă de executare.
Astfel fiind, recursul a fost admis, sentinţa atacată casată şi, rejudecându-se conflictul negativ de competenţă, s-a stabilit competenţa Judecătoriei Oradea pentru soluţionarea contestaţiei la executare privind titlul executoriu şi somaţia de plată.
| ← Uzucapiunea de 10-20 de ani. Titlu putativ. Just titlu.... | Uzucapiunea de 10-20 de ani. Acţiune în revendicare. Titlu pro... → |
|---|
