Contestaţia la titlul. Tardivitate. Aplicarea legii în timp
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 281, art. 399 şi urm.
Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor legii vechi.
Astfel contestaţia privind lămurirea inţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu este supusă dispoziţiilor în vigoare la acea dată. Prin urmare, prevederile art. 401 alin. (1), introduse prin art. Ipct. 70 din Legea nr. 219/2005 (intrata în vigoare la 17 iulie 2005), nu sunt aplicabile speţei. Prin urmare, contestaţia privitoare la întinderea şi aplicarea titlului executoriu, introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, putea fi formulată oricând înlăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
In mod greşit s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 401 alin. (1) Ut. a) şi c) C. proc. civ., întrucât acest text de lege vizează contestaţia la executare propriu-zisă şi nu contestaţia la titlu, situaţie în care prevederile art. 399 alin. (1) teza IIC. proc. civ. fac trimitere la art. 281 C. proc. civ., aceasta nefiind supusă vreunui termen.
C.A. Galaţi, secţia comercială, decizia nr. 142 din 1 februarie 2006,
(http://portal.just. ro/Jurisprudenta. aspx)
La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de contestatorul C.I. împotriva sentinţei civile nr. 319 din 19.10.2005 de Tribunalul Vrancea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 39/F/2003 în contradictoriu cu intimatele SC G.E. MBV SRL Focşani pentru debitoarea SC N.S. SRL Focşani, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, Primăria Municipiului Focşani, P.T. şi Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vrancea, având ca obiect contestaţie privind lămurirea titlului executoriu.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns pentru recurentul contestator avocat R.A. cu împuternicire avocaţială aflată la dosar, lipsind intimatele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat instanţei faptul că recursul dedus judecăţii este la al doilea termen de judecată, prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, motivat, timbrat, la termenul anterior cauza s-a amânat, la cererea recurentului, în vederea angajării unui apărător, după care:
Instanţa, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.
Recurentul, prin apărător, arată că a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 319 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Vrancea întrucât s-a respins contestaţia la titlul executoriu ca fiind tardiv formulat, fiind admisă astfel excepţia tardivităţii invocată de intimată.
Pe fond nu s-a mai judecat probatoriul pentru care Tribunalul Vrancea a fost investit. în momentul promovării contestaţiei la titlul executoriu, acesta a indicat art. 399 şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum era în fiinţă la acea dată, dar a dorit să se precizeze în dispozitiv dacă obligaţia este solidară sau conjunctă.
La data de 19 octombrie 2005 când s-a pronunţat sentinţa, au apărut modificări la Codul de procedură civilă, astfel că însuşi legiuitorul a precizat în art. 401 alin. (I1)1 „contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înlăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită”. Acest termen nu s-a împlinit, excepţia urmând a fi respinsă.
Deşi practica textului de lege şi susţinerea apărătorului sunt consemnate, magistratul nu răspunde la problemele invocate, ci numai la temeiul de lege pe care şi-a invocat acţiunea, aceasta în mod greşit.
Astfel, la data soluţionării excepţiei, conform principiului aplicării imediate a legii noi şi a neultractivităţii legii vechi aplicabilă în cauză era aplicabilă dispoziţia legală de la art. 304 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (ultima modificare a Codului), pe care a invocat-o şi pe care instanţa nu s-a pronunţat, contestaţia privind titlul executor, nefiind o contestaţie la executare.
Cei doi, P.T. şi C.I., au făcut contestaţie la executare pe alte motive, dar P.T. care a lipsit din ţară, când a prelevat acest dosar, a constatat că celălalt administrator şi-a înstrăinat imobilul în timpul procedurii de lichidare pe jumătate din sumele datorate.
Arată că, atâta timp cât nu s-a îndeplinit termenul de prescripţie şi neintrând în fondul cauzei, numai admiţând excepţia, judecătorul nu a apreciat corect textul de lege.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea.
Examinand actele şi lucrările dosarului, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la nr. 393/c+c/2005 la Tribunalul Vrancea, C.I., prin avocat P.M., în temeiul art. 399 alin. (1) teza a-II-a şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ., a formulat contestaţie privind lămurirea înţelesului titlului executor, reprezentat de sentinţa civilă nr. 122 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosarul nr. 39/F/2003, în contradicţie cu SC G.E. MBV SRL, cu sediul în Focşani, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, cu sediul în Focşani, Primăria Municipiului Focşani, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Vrancea şi P T.
în motivarea contestaţiei, a precizat că, prin sentinţa amintită, i-a fost angajată răspunderea personală în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 64/1995 pentru pasivul SC N.C. SRL, împreună cu P.T. în baza sentinţei, lichidatorul societăţii SC G.E. MBV SRL a formulat cerere de executare, solicitând urmărirea averii personale pe toată suma reprezentând pasivul societăţii. în
dosarul de executare nr. 199/E/2004 a B.E.J. B.C., s-a emis publicaţia de vânzare pentru imobilul proprietatea sa, situat în judeţul Vrancea.
Prin prezenta cerere, a solicitat lămurirea înţelesului hotărârii judecătoreşti, în sensul că este obligat alături de P.T. şi nu în solidar cu acesta.
Motivele pe care susţine această opinie sunt dispoziţiile art. 124 (actual 137) din Legea nr. 64/1995 şi art. 1041 C. civ.
Prin articolele invocate, răspunderea sa personală pentru pasivul societăţii este conjunctă - divizibilă — fiecare din cei doi administratori fiind obligaţi să plătească jumătate din suma respectivă. A mai susţinut că în dispozitivul hotărârii nu s-a menţionat obligarea în solidar, pentru că nu s-a dovedit că între el şi celălalt administrator ar exista o rezoluţie delictuală comună, care să justifice o solidaritate.
A depus la dosar publicaţia de vânzare din 27 aprilie 2005.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare SC N.C. SRL prin lichidator SC G.E. MBV SRL prin care a invocat excepţia tardivităţii, motivată de acţiunea formulată de reclamant are caracterul unei contestaţii la executare, potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ. Pentru o astfel de cerere, legea a stabilit un termen de decădere de 15 zile, care începe să curgă la momente diferite, conform art. 400 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru contestator ar începe să curgă de la data la care debitorul ar contesta executarea însăşi, a primit somaţia, ori la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare. Debitorul a luat cunoştinţă de primul act de executare la data de 29 iunie 2004, când executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de executare.
Pe fondul cauzei, apreciază că cererea este neîntemeiată pentru motivele:
Principiul stipulat în art. 1041 C.civ, constituie regula pentru dreptul civil, în dreptul comercial, regula o constituie solidaritatea (art. 42 C. com.), astfel încât nu ne aflăm în ipoteza în care în calitate de creditori trebuia să răstumăm o prezumţie. Raporturile juridice dintre administratori şi societate sunt de mandat şi contractuale comerciale.
Din analiza art. 72 din Legea nr. 31/1990 rezultă că obligaţiile şi răspunderea administratorilor au o dublă natură: contractuală şi legală.
Art. 73 instituie răspunderea administratorilor ca fiind solidară. Chiar dacă s-ar accepta incidenţa prevederilor art. 1041 C. civ., tot o solidaritate pasivă ar fi, deoarece izvorul acesteia este legea.
Judecătorul sindic, prin sentinţa civilă nr. 319 din 19 octombrie 2005, a admis excepţia invocată de SC G.E. MBV SRL Focşani, în calitate de lichidator judiciar al SC N.C. SRL Focşani.
Instanţa a respins, ca tardivă, contestaţia privind lămurirea înţelesului titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 122 din 19 mai 2004 a Tribunalului Vrancea, formulată de contestatorul C.I.
Pentru a hotari astfel, a reţinut că, potrivit art. 401 C. proc. civ., contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat
cunoştinţă de actul de executare pe care îl contesta [lit. a)] sau debitorul care contestă executarea a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care executarea se face fără somaţie.
Or, în speţă, contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare mai înainte de data formulării primei contestaţii la executare, 16 iulie 2004, ce a făcut obiectul dosarului nr. 5707/2004 al Judecătoriei Focşani.
Ca atare, prezenta contestaţie, formulată la data de 3 iunie 2005, este tardivă.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs contestatorul C.I., înregistrată sub nr. 2844/2005 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială. Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru urmatoarele motive:
Contestaţia la executare privind lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, potrivit art. 401 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 156 din O.U.G. nr. 138/2000, modificat ulterior prin Legea de aprobare nr. 219/2005, intrata în vigoare la 17 iulie 2005. Astfel, la data soluţionării excepţiei (19 octombrie 2005) era aplicabila legea nouă, conform principiului aplicării imediate a legii noi.
Chiar dacă s-ar aprecia că dispoziţia legală aplicabilă este cea în vigoare la data introducerii cererii (3 iunie 2005), din coroborarea prevederilor art. 399 alin. Teza II şi art. 400 alin. (2) C. proc. civ. (nemodificat), rezultă că termenul pentru introducerea unei contestaţii privind lămurirea înţelesului titlului executoriu nu este cel de 15 zile. Astfel, art. 399 alin. (1) face trimitere la art. 2811 C. proc. civ., iar acest din urmă text de lege nu face trimitere la vreun termen de formulare a cererii.
în drept, s-au invocat dispoziţiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Potrivit art. 725 alin. (4) C. proc. civ., actul de procedura îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne suspus dispoziţiilor legii vechi.
Prin urmare, contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 122/19 mai 2004, formulată de C.I. la data de 3 iunie 2005, este supusă dispoziţiilor în vigoare la acea dată. Prin urmare, prevederile art. 401 alin. (1 )*, introduse prin art. I pct. 70 din Legea nr. 219/2005 (intrata în vigoare la 17 iulie 2005), nu sunt aplicabile speţei.
însă, judecătorul sindic, soluţionând excepţia tardivităţii, a reţinut în mod greşit incidenţa dispoziţiilor art. 401 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. civ., întrucât aceste texte de lege vizează termenul de introducere a contestaţiei la executare împotriva actelor de executare sau a refuzului de a îndeplini un act de executare [lit. a)] sau împotriva executării silite însăşi [lit. c)].
Or, în cauză, s-a formulat contestaţie privitoare la înţelesul şi aplicarea titlului executoriu, situaţie în care prevederile art. 399 alin. (1) teza II C. proc. civ. fac trimitere la art. 2811 C. proc. civ. Cererea de lămurire a dispozitivului unei hotărâri, prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., nu este supusă vreunui termen.
Prin urmare, contestaţia privitoare la întinderea şi aplicarea titlului executoriu, şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, putea fi formulată oricând înlăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, prevăzută de art. 405 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, judecătorul sindic s-a pronuntat în mod greşit pe excepţia tardivităţii contestaţiei, fară a intra în cercetarea fondului.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul şi va casa sentinţa recurată, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
| ← Contestaţie la titlu. Cerere pentru lămurirea înţelesului,... | Contestaţie la executare. Lipsa titlului executoriu.... → |
|---|
