Titlul de proprietate invocat de către pârâţi nu poate reprezenta decât, cel mult, o promisiune de vânzare.
Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 602 din data de 26.06.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, reclamanta D.M. a chemat in judecata pe pârâții P.G. și P.B., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate si pașnică folosință suprafața de 2500 mp teren arabil situat în T 53, P3/2 din intravilanul comunei Matca, pe care o ocupă fără drept.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca a fost dezbătută moștenirea def. B.M., mama reclamantei, iar ca urmare a partajului i s-a atribuit lotul nr. 2 format din mai multe suprafete de teren printre care si suprafața de 2500 mp situată în T 53 P3/2 din intravilanul comunei Matca.
Mai arată reclamanta că, la momentul când a vrut sa intre în posesia acestei suprafete a constatat că era ocupata de pârâții P.G. și P.B.
In drept, reclamanta si-a întemeiat acțiunea de disp. art. 555, art. 557 și art . 563 Cod civil.
Pârâții P.G. și P.B au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondata motivat de faptul că ei nu ocupă fără drept suprafața revendicată de reclamantă, că au cumpărat cu înscris sub semnătură privată suprafața de 1800 mp teren de la B.A., cu suma de 60 000 lei în anul 1991, și ulterior încă 0,080 ha cu suma de 4 milioane lei vechi în 1997, că pe acest teren a construit un imobil casă de locuit, că au stăpânit acest teren continuu.
Judecătoria Tecuci a admis acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară, formulată de reclamanta D.M., împotriva paratilor P.G. și P.B si a obligat pe pârâți să lase reclamantei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 2500 mp teren arabil situată în extravilanul comunei Matca, județul Galați, în T 53 P3/2, lot delimitat prin punctele 1-2-6-7-8-9-10 din schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat de expert. A obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 975,20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții P.G. și P.B, arătând ca instanța de fond nu a ținut cont de toate probele existente la dosar, Arata pârâții că dețin o suprafața de 800 mp in baza unui contract de vânzare cumpărare, însă dețin si alți 1.800 mp in baza unui înscris sub semnătură privata de la un alt moștenitor al defunctei B.M.. Mai arata ca in sentința de partaj suprafața de 2.500 mp ce i-au revenit reclamantei nu are o identificare precisa, megieșii necorespunzând situației de fapt. De asemenea arata ca de fapt drumul de exploatare l-au făcut pârâții din cuprinsul terenului de 2.500 mp si ca de fapt acest teren nu a fost inclus in vreun titlu de proprietate. Arata ca ulterior, B.A. a făcut demersuri la Primăria din localitate si terenul a fost trecut in titlul de proprietate al defunctei B.M. Mai arata ca instanța a reținut ca B.A. nu le putea vinde suprafața de 1.800 mp pentru ca nu era proprietarul terenului, însă nici reclamanta nu era la acel moment proprietara terenului, aceasta devenind proprietara abia in anul 2012, in urma dezbaterii succesorale. Arata ca si in cazul in care o parte din terenul reclamantei ar fi in posesia pârâților, nu poate fi vorba de 2.500 mp.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constata următoarele:
Pârâții dețin in proprietate, in mod legal o suprafața de 800 mp teren, dar in fapt poseda o suprafața de 3.355 mp, deci cu 2.555 mp in plus fata de titlul lor de proprietate.
In mod categoric reclamanta este proprietara suprafeței de 2.500 mp teren, situat in comuna …., județul Galați, în T 53 P3/2, lot delimitat prin punctele 1-2-6-7-8-9-10 din schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat in cauza de expert, aceasta expertiza fiind făcuta pe baza titlului de proprietate si a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Tecuci.
Tribunalul constata ca nu are nicio relevanta in cauza schimbarea vecinilor in timp, aceasta schimbare putând interveni ca urmare a transmiterii dreptului de proprietate a terenurilor învecinate.
Așa cum a reținut si instanța de fond, drumul de exploatare la care fac referire pârâții nu face parte din titlul de proprietate, așa cum rezulta din adresa Primăriei com. …, astfel încât, tribunalul nu poate primi acest punct de vedere al pârâților.
In ceea ce privește înscrisul sub semnătura privata încheiat de pârâți cu B.A., acesta într-adevăr nu este opozabil reclamantei, nefiind încheiat in forma autentica. Mai mult, in anul 1991 când a fost încheiat actul sub semnătura privata intre pârâți si B.A., B.M trăia iar titlul de proprietate nu era emis. Deci acest act nu poate reprezenta decât, cel mult, o promisiune de vânzare. Si aceasta însă sub condiție rezolutorie, adică isi poate produce efectele, după ce promitentul vânzător devine succesor al proprietarului si numai in cazul in care lotul respectiv, după împărțeală ar fi revenit in partea de moștenire a promitentului vânzător. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, lotul fiind atribuit in urma partajului reclamantei.
Ceea ce este relevant in cauza de fata este ca pârâții dețin in proprietate o suprafața de 800 mp teren dar au in posesie o suprafața de 3.355 mp, pentru diferența de teren neavând nici un drept legal. Din cei 2.555 mp deținuți in plus, este clar ca 2.500 mp sunt proprietatea reclamantei, acest lucru fiind stabilit de expertiza topometrică efectuata in cauza, prin coroborarea tuturor actelor existente la dosarul cauzei.
Toate celelalte chestiuni invocate de către pârâți: înscrisul sub semnătura privata si faptul ca pe terenul de 2.500 mp ar fi construit solarii, nu fac obiectul cauzei de fata, instanța fiind investita doar cu o acțiune in revendicare.
Fata de aceste considerente, tribunalul apreciază ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala si temeinica si pe cale de consecința urmează sa respingă recursul ca nefondat.
← Constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prin... | Lipsa considerentelor hotărârii judecătoreşti echivalează... → |
---|