Anulare dispozitie primarie Obligare la restituirea imobilului

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (III)

CURTEA DE APEL PLOIEŞTI

-Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie-

DECIZIA NR. 201

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2008

Pe rol fiind pronunţarea asupra apelului formulat de intimaţiiPRIMARUL MUNICIPIULUI P şi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P,cu sediul în P,_-4, judeţul P, cod poştal_ împotriva sentinţei civile nr. 269 pronunţată la 29 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoriiE. T. O.,domiciliat în B,_ _ , nr.93,_ .3, .26, sector 6, cod poştal_ ,T. J. O., domiciliat în D.,_, judeţul B, cod poştal_ ,E. M.,domiciliată în B,_,_ 2, . 1, . 5, sector 6, cod poştal_ ,E. G. M., domiciliată în P,_, judeţul P, cod poştal_ ,E. N. T., domiciliată în P,_, .

10 F, . A, . 1, judeţul P, cod poştal_ ,T. O. M.,domiciliat în P,_,_ 1, . 33, judeţul P, cod poştal_ ,E. J., domiciliată în P,_, judeţul P, cod poştal_ şiD. J.,domiciliată în P,_, judeţul P, cod poştal_ .

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 11 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când, instanţa, având nevoie de timp pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului a amânat pronunţarea la data de 16 septembrie 2008, când a pronunţat următoarea hotărâre:

CURTEA:

Asupra apelului civil de faţă:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalul u i Prahova sub nr(...), contestatoarea E. M. a chemat în judecată pe intimatul N. P – prin primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună anularea Dispoziţiei nr. 3664/03.07.2006 emisă de intimat, precum şi obligarea acestuia la restituirea imobilului situat în P,_, (fost Calea D., nr.9), judeţ P.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că prin dispoziţia sus-menţionată a fost respinsă notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 apreciindu-se că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, decizie considerată ca nelegală, având în vedere că dispoziţiile art.2 din lege stabilesc, pe categorii, imobilele ce au fost trecute abuziv în proprietatea statului la litera h a articolului menţionat, reţinându-se „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale, ale puterii sau administraţiei de stat”.

A mai precizat contestatoarea că prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere ipoteza în care imobilele revendicate în prezent au fost trecute în proprietatea statului fără a exista un act normativ care să dea măcar o aparenţă legală măsurii de preluare şi întrucât nu există niciun act normativ prin care în speţă să se poată face dovada apartenenţei bunului revendicat la proprietatea statului, s-a apreciat că solicitarea Comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001 de a proba o astfel de împrejurare, este nu numai nelegală, ci şi absurdă.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalul u i Prahova, la nr(...), contestatorii E. G. M., E. N. T., T. O. M., T. J. O., D. J. şi E. J., au solicitat în contradictoriu cu intimaţii Primarul Municipiului P, în calitate de reprezentant al Municipiului P, Primăria Municipiului P şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea aceleiaşi dispoziţii, cu nr. 3664/03.07.2006, emisă de intimat, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură sau de acordare de despăgubiri pentru J din imobilul situat în P,_ (fost Calea D., nr.9), în prezent,_.

Contestatorii au arătat că autorii lor, M. T. şi T. E., au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 4382/22.07.1931, J din imobilul sus-menţionat, compus din teren în suprafaţă de cca 550 mp şi clădirea cu parter şi etaj, imobil preluat în perioada anilor 1949-1950, fără niciun act şi fără plata despăgubirilor, iar construcţia a fost demolată, motiv pentru care, în calitate de moştenitori legali ai defuncţilor M. T. şi T. E., au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, notificare ce a fost respinsă prin Dispoziţia nr.3664/03.07.2006 a Primarului municipiului P, considerându-se că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat.

Intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în baza dispoziţiilor art. 115-118 C.pr.civilă, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că nu are calitatea de a se pronunţa asupra dosarelor conţinând pretenţii de restituire ale persoanelor îndreptăţite în sensul Legii nr.10/2001.

La termenul de judecată din data de 09.11.2006, tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 164 C.pr.civilă, a dispus conexarea dosarului nr. 7247/11.08.2006 la dosarul nr. 7068/04.08.2006, urmând ca dosarul să poarte nr. 7068/2006, reţinându-se că cele două pricini se poartă între aceleaşi părţi, iar obiectul şi cauza au o strânsă legătură între ele.

Prin sentinţa civilă nr. 1411/16.11.2006, Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, respingând contestaţiile conexate faţă de aceasta, ca fiind îndreptate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins, ca neîntemeiate, contestaţiile-conexe faţă de ceilalţi intimaţi.

Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut că, faţă de atribuţiile A.N.R.P, stabilite prin lege, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, iar pe fondul cauzei, prima instanţă a arătat că nu s-a făcut dovada de către contestatori a preluării abuzive a imobilelor de către stat, existând posibilitatea ca între anul 1950 şi data la care se pretinde că a avut loc preluarea de către stat, imobilul să fi ieşit din patrimoniul autorilor lor în urma vreunei operaţiuni juridice şi mai mult chiar, contestatorii nu s-au prezentat în instanţă pentru a propune şi administra probe în dovedirea pretenţiilor lor, inclusiv efectuarea unei expertize tehnice specialitatea topo, nefiind respectate dispoziţiile art.1169 Cod Civil.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel contestatorii, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând, pe de o parte, că sentinţa este nelegală întrucât contestatorul T. J. O. nu a fost citat pentru termenul când s-a soluţionat fondul cauzei şi deşi este parte în proces, nu figurează nici în practicaua şi nici în dispozitivul hotărârii apelate, iar cauza a fost soluţionată la termenul la care s-a dispus conexarea celor două dosare în absenţa tuturor contestatorilor, încălcându-li-se astfel dreptul la apărare, cât şi la un proces echitabil, iar pe de altă parte, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a Legii nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, care nu mai face distincţie între preluarea „cu titlu” şi „fără titlu”, toate imobilele fiind considerate a fi preluate în mod abuziv, iar din adresa nr. 30759/2002 emisă de Primăria municipiului P privind evidenţele de rol ale proprietăţilor, rezultă înscrierea în rolul fiscal a autorilor lor cu titlul de proprietate.

Primindu-se dosarul la Curtea de APEL PLOIEŞTI, cauza a fost înregistrată la nr(...).

Prin decizia nr. 263/28.05.2007 a Curţii de APEL PLOIEŞTI, s-au admis apelurile declarate de contestatori, s-a desfiinţat sentinţa civilă nr. 1411/16.11.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivându-se că la termenul la care s-a soluţionate cauza contestatorul T. J. O. nu a fost citat, deşi figurează ca parte în dosarul nr. 7247/2006 conexat la dosarul nr. 7068/2006 în care s-a pronunţat sentinţa apelată şi de altfel, nu figurează ca parte nici în încheierea de amânare a pronunţării din data de 09.11.2006, nici în practicaua şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1411/16.11.2006, situaţie ignorată de prima instanţă care a pronunţat astfel o hotărâre nulă, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art.297 alin. C.pr.civilă.

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalul u i Prahova sub nr. 10214/105/5.12.2006, contestatorul E. T. O. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului P, anularea Dispoziţiei nr. 3664/03.06.2006 emisă de Primarul municipiului P, precum şi obligarea intimatei să-i plătească cota parte ce i se cuvine conform Legii nr.10/2001 pentru imobilul notificat, situat în P,_, (fostă Calea D. nr.

9), în prezent(...), invocând aceleaşi motive ca şi contestatorii mai sus menţionaţi.

La termenul de judecată din data de 02.10.2007 instanţa, faţă de solicitarea părţilor de a se suspenda cauza întrucât dosarul nr(...) soluţionat de Curtea de APEL PLOIEŞTI la data de 28.05.2007 în sensul desfiinţării cu trimitere spre rejudecare nu a fost trimis la Tribunalul Prahova pentru rejudecarea şi fixarea termenului, urmând ca prezenta cauză să fie repusă pe rol după ce i se fixează termen celeilalte cauze care se află în strânsă legătură cu prezenta cauză, privind aceleaşi părţi şi acelaşi imobil, a dispus suspendarea cauzei în baza art.242 pct.1 C.pr.civilă.

Primindu-se dosarul spre rejudecare la Tribunalul Prahova, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 263/2007 a Curţii de APEL PLOIEŞTI, cauza a fost înregistrată la nr. 6899/105/24.10.2007.

La data de 13.11.2007, contestatorii au solicitat repunerea pe rol a dosarului nr(...), care a fost suspendat în vederea conexării cu dosarul nr(...), trimis de Curtea de APEL PLOIEŞTI spre rejudecare.

La termenul de judecată din data de 11.12.2007, Tribunalul Prahova, constatând că între cele două dosare există o strânsă legătură, purtându-se între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect, respectiv anularea Dispoziţiei nr. 3664/3.07.2006 emisă de Primarul municipiului P, precum şi restituirea imobilului în litigiu sau acordarea de despăgubiri şi au aceeaşi cauză, respectiv se întemeiază pe dispoziţiile Legii nr.10/2001, a dispus conexarea dosarului cu nr(...) la dosarul nr(...).

La acelaşi termen de judecată, intimata A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, arătând că nu are calitatea de a se pronunţa asupra pretenţiilor de restituire decurgând din Legea nr.10/2001, această calitate revenind entităţii căreia îi incumbă potrivit legii obligaţia de restituire.

Prin sentinţa civilă nr. 269 pronunţată la 29 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimatei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins contestaţiile conexate faţă de această intimată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis în parte contestaţiile conexe, a anulat Dispoziţia nr. 3664/3.07.2006 şi a constatat dreptul contestatorilor E. T. O. şi E. M., precum şi dreptul contestatorilor E. G. M., E. N. T., T. O. M., E. J., T. J. O. şi D. J. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, modificată, constând în despăgubiri ce vor fi calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B pentru imobilul-teren în suprafaţă de 1275 mp, situat în P,_, fost(...), fost Calea D., nr.9, identificat pe schiţa de plan a raportului de expertiză topo întocmit de expert E. O. prin punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,1, imposibil de restituit în natură şi pentru construcţiile ce au existat pe acest teren, în prezent demolate,

constând în şase prăvălii cu pivniţă şi gang la intrare la parter şi 11 camere şi dependinţe la etaj.

Prin aceeaşi sentinţă, au fost obligaţi Primăria Municipiului P şi Primarul Municipiului P să plătească suma de 503 lei cheltuieli de judecată către contestatorul E. T. O. şi suma de 250 lei cheltuieli de judecată către contestatoarea E. G. M..

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 4382/03.09.1931, numiţii M. T., T. A. E., T. E. şi O. A E. au cumpărat un imobil situat în P,_ (actualmente(...)), compus din 6 prăvălii cu pivniţă şi garaj de intrare la parter, precum şi 11 camere şi dependinţe la etaj şi terenul aferent.

S-a mai reţinut că, potrivit certificatelor de moştenitor nr.1343 din 27.10.1980 şi nr. 158/04.04.2003, de pe urma defunctului E. O., au rămas ca moştenitori E. E. B. şi E. T. O., în calitate de copii, ulterior decedând şi E. E. B., lăsând ca unică moştenitoare pe fiica sa, E. M.. În anul

1961, adecedat şi E. T., aşa cum reiese din certificatul de moştenitor nr. 925/1962, lăsând ca moştenitori pe E. T.a, T. T.a N. şi E. F., fiind străină de succesiune D. G..În anul

1994 adecedat E. F., moştenitorii acesteia fiind E. N. T. şi E. G. M., iar D. G., decedată în anul

1975, alăsat ca moştenitori pe D. E. şi D. T., conform certificatelor de moştenitor nr. 1481/1995 şi nr. 272/1976.

De asemenea, instanţa a reţinut că, la rândul său, a decedat şi D. E., de pe urma sa rămânând ca moştenitor D. T., decedat în anul 1999, având ca moştenitori pe D. J. şi D. E. S., aşa cum reiese din certificatele de moştenitori nr.2015/1982 şi nr.64/2001.Potrivit certificatului de moştenitor nr.231/1999, în anul respectiv a decedat şi E. P., nepot de fiică al defunctului E. T., lăsând ca moştenitoare pe E. J..Pe parcursul procesului a decedat şi T. T.a N., având ca moştenitori pe T. O. M.-fiu şi T. J. O.-nepot de fiu predecedat.

S-a mai arătat că după apariţia Legii nr. 10/2001 contestatorii, în calitate de moştenitori ai celor patru defuncţi – proprietari iniţiali ai imobilului în litigiu, au formulat notificări prin care au solicitat restituirea în natură a acestuia sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, notificări respinse prin dispoziţia nr. 3664/3.07.2006 pe motiv că nu sunt respectate prevederile art.2 din Legea nr. 10/2001 modificată şi completată, în sensul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea statului.

Conform adresei nr.(...)/2002 emisă de Primăria municipiului P, la vechea adresă poştală(...), actual(...) figurează înscris „cap gospodărie” T. O., J. T., E. H., J. D., G. Metal T. E., K. G, E. E., F. E., E. II Fiscală iar la rubrica „proprietar” figurează

T. E., O. E., U. E. moştenitori M. T., menţionându-se în adresă că rubrica „proprietar” a registrului a fost completată declarativ.

Tribunalul a mai reţinut că imobilul în litigiu a fost evidenţiat pe schiţa de plan a raportului de expertiză topo întocmit de expert E. O., fiind delimitat prin punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,1 având suprafaţa de 1.275 mp, expertul arătând că identificarea imobilului s-a făcut pe baza vecinătăţilor menţionate în contractul de vânzare nr.4382/1931, a adresei nr.(...)/2002 şi a planurilor cadastrale din anul 1934, recenzate în anul 1954 şi din anul 1972, reactualizate în anul 1983.

Totodată, instanţa a reţinut că din cuprinsul raportului de expertiză reiese că pe terenul solicitat sunt amplasate o parte din terenul Catedralei Sf. J., un bloc de locuinţe, trotuar, o parcare auto, spaţiu E. şi B-dul_ .

Tribunalul a apreciat că atât timp cât imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil şi fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare de la data preluării, înseamnă că preluarea s-a făcut în mod abuziv, aşa cum prevăd dispoziţiile art.2 din Legea nr.10/2001 modificată, astfel că, pretenţia contestatorilor în calitate de moştenitori ai foştilor proprietari-persoane îndreptăţite de a li se acorda măsuri reparatorii în echivalent pentru teren şi pentru construcţiile demolate, este întemeiată, având în vedere că restituirea în natură a terenului este imposibilă.

S-a apreciat că simplul faptul că în adresa nr._ /2002 se face menţiunea că rubrica „proprietar” a registrului a fost completată declarativ, nu înseamnă automat că, la data preluării de către stat, cumpărătorii imobilului, respectiv autorii contestatorilor, nu mai erau proprietarii acestuia, întrucât, pe de o parte nu există nici un act din care să reiasă că la data respectivă imobilul era impus pe numele altor persoane, iar pe de altă parte, nu s-a făcut nicio dovadă de către intimată în sensul că imobilul a fost preluat de la alte persoane decât foştii proprietari, cu atât mai mult cu cât, pentru imobilul în litigiu nu s-au formulat notificări în baza Legii nr.10/2001 de către alte persoane.

Având în vedere dispoziţiile art.2, art.3 şi art.10 din Legea nr.10/2001 modificată, instanţa a apreciat că petenţii, în calitate de moştenitori ai defuncţilor – foşti proprietari ai imobilului în litigiu, au dreptul de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de lege pentru imobilul teren şi construcţii în prezent demolate ce au aparţinut autorilor lor, întrucât din probele administrate reiese cu certitudine că terenul şi construcţiile au fost preluate de la autorii contestatorilor în mod abuziv, ceea ce înseamnă că dispoziţia de respingere a notificărilor a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie.

Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins contestaţiile-conexe faţă de această intimată, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât ţinând seama de atribuţiile acestei instituţii, stabilite prin HG nr.361/2005 cu modificările şi completările aduse prin HG nr.1068/2007, constând în acordarea de sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum

şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, pentru aplicarea corectă şi unitară a prevederilor acestui act normativ, înseamnă că nu există identitate între persoana acestei intimate şi cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Totodată, tribunalul, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr.10/1001 modificată şi completată, a admis în parte contestaţiile-conexe a anulat Dispoziţia nr. 3664/03.07.2006 şi a constatat dreptul contestatorilor E. T. O. şi E. M., precum şi dreptul contestatorilor E. G. M., E. N. T., T. O. M., E. J., T. J. O. şi D. J. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 modificată, contând în despăgubiri ce vor fi calculate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B pentru imobilul – teren în suprafaţă de 1.275 mp, situat în P,_, fost(...), fost Calea D., nr.9, identificat pe schiţa de plan a raportului de expertiză topo întocmit de expert E. O. prin punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,1, imposibil de restituit în natură şi pentru construcţiile ce au existat pe acest teren, în prezent demolate, constând în şase prăvălii cu pivniţă şi gang la intrare la parter şi 11 camere şi dependinţe la etaj.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel intimaţiiPrimarul Municipiului P şi Primăria Municipiului P, pentru următoarele motive:

Apelanţii arată că nu s-a făcut dovada de către contestatori a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului revendicat, fiind în interesul şi în sarcina acestora să facă dovada în susţinerea cererii lor, depunând în acest sens acte din care să rezulte că imobilul a fost preluat abuziv.

Susţine apelanta că astfel de acte, potrivit HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, sunt orice acte juridice sau susţineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, iar în lipsa acestor acte, Comisia pentru analizarea şi soluţionarea notificărilor formulate în baza Legii nr.10/2001 nu putea adopta soluţia restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului.

Un alt motiv de apel este că instanţa nu a indicat cota ce se cuvine contestatorilor, cu atât mai mult cu cât, autorii acestora au fost coproprietari asupra imobilului revendicat.

Se precizează că notificarea nr. 5694/2002 este formulată de petiţionarii E. G. M., E. N. T., D. J., E. J. şi T. T.a N., decedată, având ca moştenitori pe T. O. M. şi T. J. O., aceştia fiind moştenitori ai defuncţilor M. T. şi T. E., iar prin notificarea nr. 9373/2002 E. T. O. şi E. E. B., decedat, având ca moştenitoare pe E. M., au solicitat măsuri reparatorii în calitate de moştenitori ai defunctului E. O..

Apreciază apelanţii că dreptul la despăgubiri trebuia stabilit diferenţiat, în cotă de ½ pentru contestatorii E. G. M., E. N. T., D. J., E. J., T. O. M. şi T. J. O. şi cota de ¼ pentru E. T. O. şi E. M., concluzie ce rezultă

expres din dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea 10/2001 coroborat cu pct. 1 din HG 250/2007.

Apelanta arată că instanţa a acordat măsuri reparatorii pentru construcţia demolată, astfel cum este descrisă în contractul de vânzare autentificat sub nr.4382/1931, însă, era necesar ca aceasta să fie identificată printr-o expertiză tehnică judiciară care să determine structura construcţiei la data preluării, cu atât mai mult cu cât, între anii 1931 şi începutul perioadei de referinţă a Legii nr. 10/2001, imobilul ar fi putut suferi modificări importante, mai ales că, prevederile pct.10.3 din HG nr. 250/2007 impune identificarea cu exactitate a imobilului pentru care se solicită măsuri reparatorii.

Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinţei civile, în sensul respingerii contestaţiei ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinţei, în sensul indicării cotei-părţi din măsurile reparatorii ce se cuvin contestatorilor.

La data de 2 iulie 2008 intimatul E. T. O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat şi să se aibă în vedere atât dispoziţiile legii speciale, cât şi înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Susţine intimatul că legea specială face o aplicaţie a dispoziţiilor art. 1203 cod civil şi instituie, cu titlu de prezumţie relativă, cu privire la faptul că inexistenţa dreptului de proprietate în prezent în patrimoniul intimaţilor reprezintă o dovadă relativă a faptului că imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv.

Cu privire la critica apelantei că nu s-a făcut dovada că, la momentul preluării, bunul imobil s-ar fi aflat în patrimoniul autorilor lor, intimatul arată că prin adresa nr._ /2002 a Direcţiei de Urbanism-Serviciul de cadastru P se precizează că din verificarea registrelor „revizuirea numerotării clădirilor şi apartamentelor în municipiul P din 1948-1950, volumul II, fila 498, la vechea adresă poştală B-dul_ , fost Calea D., nr.9, în prezent(...), figurează înscris la rubrica „cap gospodărie” T. O., J. T., E. H., J. D., T. E., K. G, E. E., F. E., E. II Fiscală şi la rubrica proprietar figurează St. E., O. E., U. E., moştenitor M. T.”.

D. intimatul că din adresa sus-menţionată reiese că autorii lor nu au înstrăinat imobilul, fiind în proprietatea acestora la data preluării.

De asemenea, intimatul arată că nu era necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru că expertul nu putea să aibă în vedere decât imobilul descris în actele de proprietate.

La data de 8.07.2008 intimaţii E. G. M., E. N. T., D. J., E. J., T. O. M. şi T. J. O. au formulat întâmpinare considerând că nu se poate susţine necesitatea de a face dovada preluării abuzive de către stat a imobilului notificat, din moment ce, în actuala sa formulare, Legea nr. 10/2001 nu mai face distincţia preluării de către stat cu titlu sau fără titlu.

Precizează intimaţii că din adresele nr.10680/2006 şi nr.15684/2007, acte emise de serviciile specializate din cadrul Primăriei municipiului P,

rezultă că au fost identificate documente din care să reiasă exproprierea imobilului notificat, astfel, fiind în situaţia reglementată de art. 2 lit. e sau art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001.

Consideră intimaţii că nu era necesar ca instanţa de fond să indice expres cota ce revine contestatorilor de pe urma autorilor lor, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea ne. 10/2001.

De asemenea, intimaţii apreciază că nu se impune completarea probatoriilor cu un raport de expertiză tehnică–specialitatea construcţii, întrucât locuinţa nu mai există, fiind demolată după preluarea abuzivă de către stat.

Se solicită de către intimaţi respingerea cererii de completare a probelor, cât şi a apelului.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea va reţine că apelul este fondat în parte, pentru următoarele motive:

Este nefondată prima critică, în sensul că nu s-a făcut dovada de către contestatori a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului revendicat, întrucât potrivit art. 1 lit. e Capitolul I din H.G. 250/2007, în situaţia în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăseşte în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului, constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă.

Faptul că imobilul în litigiu s-a aflat în patrimoniul statului, reiese din adresa nr. 15684/2007 a Primăriei municipiului P, potrivit căreia „nu s-au identificat documente din care să reiasă situaţia juridică a imobilelor situate în P,_ şi nr. 10 şi în documentele preluate de la G.I.G.C.L. P nu s-au identificat decrete de expropriere pentru imobilele solicitate”.

Că imobilul în litigiu a fost în proprietatea autorilor contestatorilor până la trecerea în proprietatea statului, reiese şi din adresa nr.(...)/21.02.2002 a Primăriei municipiului P, potrivit căreia, din verificarea registrelor privind revizuirea numerotării clădirilor şi apartamentelor în municipiul P din 1948-1950, volumul II, fila 498, la vechea adresă poştală(...), actual_ , valabile în anul 1950, figurează înscris la rubrica „cap gospodărie” T. O., J. T., E. H., J. D., T. E., K. G, E. E., F. E., E. II Fiscală şi la rubrica „proprietar” figurează St. E., O. E., U. E., moştenitor M. T.”.

Este fondat, însă, al doilea motiv de apel deoarece instanţa de fond nu a indicat cota ce se cuvine contestatorilor, întrucât, potrivit contractului de vânzare din 22 iulie 1931. imobilul în litigiu a fost cumpărat în coproprietate de către M. T., T. E., T. A.E. şi O. A.E..

Astfel, contestatorii E. G. M., E. N. T., D. J., E. J. şi T. T.a N. (decedată, având ca moştenitori pe T. O. M. şi T. J. O.) sunt moştenitori ai defuncţilor M. T. şi T. E., iar E. T. O. şi E. E. B. (decedat, având ca moştenitoare pe E. M.) sunt moştenitori ai defunctului E. O..

Întrucât contestatorii E. G. M., E. N. T., D. J., E. J., T. O. M. şi T. J. O. sunt moştenitori ai defuncţilor M. T. şi T. E., aceştia au dreptul la măsuri reparatorii în cotă de ½ din imobilul teren şi construcţii, iar contestatorii E. T. O. şi E. M., moştenitori ai defunctului E. O., au dreptul la măsuri reparatorii în cotă de ¼ din acelaşi imobil, potrivit art.4, alin. 1 din Legea nr.10/2001, conform căruia „în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabileşte în cote-părţi ideale, potrivit dreptului comun”.

Este nefondată, însă, ultima critică a apelanţilor, cea care priveşte faptul că era necesar ca imobilul demolat să fie identificat printr-o expertiză constructor, întrucât textul de lege menţionat de apelantă, respectiv art. 10.3 din HG 250/2007, se referă la terenuri, iar pe de altă parte, expertiza constructor nu era necesară din moment ce construcţia a fost demolată, iar identificarea acesteia se poate face pe baza actului de proprietate al moştenitorilor.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 296 C.pr.civilă, va admite apelul, va schimba în parte sentinţa apelantă în sensul că au dreptul la măsuri reparatorii astfel: contestatorii E. G., E. N. T., T. O. M.,E. J., T. J. O., D. J. în cotă de 1/2 din imobilul teren şi construcţii, contestatorii E. T. O., E. M. în cotă de 1/4 din acelaşi imobil teren şi construcţii.

Urmează a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite apelul formulat de intimaţiiPRIMARUL MUNICIPIULUI P şi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P,cu sediul în P,_-4, judeţul P, cod poştal_ împotriva sentinţei civile nr. 269 pronunţată la 29 ianuarie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatoriiE. T. O.,domiciliat în B,_ _ , nr.93,_ .3, .26, sector 6, cod poştal_ ,T. J. O., domiciliat în D.,_, judeţul B, cod poştal_ ,E. M.,domiciliată în B,_,_ 2, . 1, . 5, sector 6, cod poştal_ ,E. G. M., domiciliată în P,_, judeţul P, cod poştal_ ,E. N. T., domiciliată în P,_, .

Schimbă în parte sentinţa atacată în sensul că are dreptul la măsuri reparatorii astfel:

Contestatorii E. G., E. N. T., T. O. M.,E. J., T. J. O., D. J. în cotă de 1/2 din imobilul teren şi construcţii, contestatorii E. T. O., E. M. în cotă de 1/4 din acelaşi imobil teren şi construcţii.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2008.

← Anulare dispozitie Comisia pentru aplicarea Legii 10 din 2001...		Contestatie dispozitie Primar Restituire in natura apartament... →

Anulare dispozitie primarie Obligare la restituirea imobilului

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare dispozitie primarie Obligare la restituirea imobilului