Anulare dispozitie Comisia pentru aplicarea Legii 10 din 2001 Obligarea la eliberarea unei noi decizii de restituire in natura teren

CURTEA DE APEL PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE

DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE

CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 2/A

Şedinţapublicădin 17 ianuarie 2008

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, apelul civil declarat de reclamanţiiD. S.,D. J.O.şiH.E.,cu domiciliul ales

la Societatea CivilăProfesionalăde Avocatură „E. E. şi Asociaţii”, cu sediul în Piteşti, str.(...),_ .B, .2, judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.199 din 14 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr(...), intimat fiind Primarul Municipiului Piteşti, cu sediul în Piteşti,_, judeţul A.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, au răspuns: apelantul-reclamant D. J.-O., asistat de avocat E. E., care răspunde şi pentru apelanţii-reclamanţi, fără delegaţie, consilier juridic N. N. pentru intimatul-pârât Primarul Municipiului Piteşti, în baza delegaţiei de la dosar, şi martorul S. U., propus de apelanţii-reclamanţi.

Procedura legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Potrivit art.186(1) Cod procedură civilă, s-a procedat la ascultarea martorului propus de apelanţii-reclamanţi, S. U., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestuia fiind consemnate în procesul verbal ataşat la dosar.

Părţile prezente precizează pe rând că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Curtea constată apelul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat E. E., având cuvântul pentru apelanţii-reclamanţi susţine oral apelul aşa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, completarea sentinţei pronunţată de tribunal în sensul stabilirii valorii şi pentru construcţiile demolate, fără cheltuieli de judecată.

Consilier juridic N. N., având cuvântul pentru intimatul Primarul Municipiului Piteşti, solicită respingerea apelului ca nefondat. Precizează că prin Dispoziţia primarului au fost stabilite măsuri reparatorii pentru imobilelesolicitate, documentaţia fiind transmisă la comisia centrală.

CURTEA

Asupra apelului civil de faţă:

Prin cererea înregistrată la data de 02.02.2006, contestatorii D. S., H. E. şi D. J. O. au solicitat în contradictoriu cu intimaţii Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Piteşti, Primarul Municipiului Piteşti şi Facultatea de Ingineri Auto Piteşti, anularea dispoziţiei nr.1834/2006 şi obligarea pârâţilor la eliberarea unei noi decizii, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de

992 m.p. preluată fără titlu valabil de către stat.

În motivarea acţiunii au arătat că prin notificarea nr.2169/29.06.2001 au solicitat restituirea în natură sau despăgubiri băneşti pentru terenul de

1800 m.p., în calitate de persoane îndreptăţite, respectiv moştenitori ai defunctului D. J., cel care a dobândit de

la D. G.un teren loc de casă, o construcţie cu 3 camere, imobile situate în valea T. din Piteşti,_, actualul 23.

În anul 1969 suprafaţa de 992 m.p. aparţinând autorului lor a fost preluată abuziv, fără titlu de către stat, edificându-se Facultatea de Ingineri Auto Piteşti, fără a exista exproprieri care să justifice preluarea terenului.

De asemenea, se arată că în mod greşit prin dispoziţia contestată s-a reţinut că imobilul casă de locuit ce a făcut obiectul contractului de întreţinere cu nr.26210/1994 nu a fost demolat, întrucât actuala construcţie este diferită de cele deţinute iniţial, fiind edificată de către contestatoarea D. S. şi autorul lor, având parter şi etaj. Se precizează că vechea construcţie, formată din 3 camere şi sală, precum şi o serie de alte construcţii, au fost demolate la rândul lor abuziv.

Prin dispoziţia contestată s-a respins notificarea, cu motivarea că terenul nu se poate restitui datorită construcţiilor edificate pe suprafaţa de 992 m.p., iar potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 şi a pct.29 din H.G. nr.498/2003 şi respectiv art.9 alin.1 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, imobilele preluare abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură şi potrivit art.10 alin.1 din acelaşi act normativ, în situaţia construcţiilor edificate şi demolate parţial sau total terenurile şi construcţiile nedemolate se restituie în natură.

La data de 25.09.2006 Primăria Municipiului Piteşti a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, cu motivarea că terenul este afectat de construcţii şi incinta Facultăţii de Ingineri Auto Piteşti şi la data preluării nu au existat construcţii.

Prin încheierea din 25.01.2007 s-a disjuns acţiunea formulată de contestatori împotriva pârâţilor Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Piteşti şi Facultatea de Ingineri Auto Piteşti din cadrul Universităţi Piteşti, formându-se dosarul cu nr(...).

Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr.199 din 14 iunie

2007, arespins contestaţia formulată de reclamanţi, reţinându-se in esenţă că, prin dispoziţia nr.1834/22.05.2006 emisă de către Primăria Municipiului Piteşti, prin Primar, s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeţei de

991,65 m.p. preluată fără titlu de către stat, întrucât este afectată în prezent de Construcţia Facultăţii de Ingineri Auto Piteşti. Pentru construcţiile solicitate, nu s-au acordat despăgubiri, întrucât nu au fost demolate, fiind în proprietatea notificatorilor, potrivit contractului de întreţinere nr.26210/1994, acordându-se despăgubiri în condiţiile prevederilor speciale pentru suprafaţa de

991,65 m.p. teren.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către exp. E. E. a fost identificată suprafaţa de

992 m.p. aflată în posesia Universităţii Piteşti, terenul fiind afectat de construcţie de utilitate publică ce aparţin Facultăţii de Ingineri Auto Piteşti, terenul aflându-se în posesia Universităţii din Piteşti în baza deciziei Consiliului Popular Judeţean nr.587/14.12.1970.

Conform schiţei anexe a raportului de expertiză, suprafaţa construită pe care sunt amplasate construcţiile Universităţi Piteşti este de 288 m.p., întreaga suprafaţă fiind afectată de lucrări de utilitate publică.

Instanţa a reţinut că, în raport de art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, Titlul I art.1 pct.16, pentru terenurile ocupate măsurile reparatori se stabilesc prin echivalent.

Cu privire la construcţiile pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii, tribunalul a reţinut că prin contractul de întreţinere autentificat sub nr.26210/25.10.1994, defunctul D. J., împreună cu contestatoarea D. S., a înstrăinat celorlalţi contestatori o suprafaţă de

460 m.p. teren construcţii, precum şi o construcţie casă de locuit E..

Deşi această construcţie este distinctă de cea care figurează în certificatul de moştenitor (f.7), în cauză contestatorii nu au făcut dovada că imobilul casă bătrânească, compus din 3 camere şi sală, precum şi eventuale alte construcţii anexe ce au aparţinut autorului lor, au fost demolate în mod abuziv de către stat pentru a primi măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, în termen legal, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând următoarele motive:

1. Instanţa nu a dat dovadă de rol activ şi nu a analizat cauza dedusă judecăţii prin prisma tuturor aspectelor legale invocate în susţinerea contestaţiei.

Astfel, deşi nu a fost dezbătută pe larg în cuprinsul cererii acestora problema modalităţii acordării despăgubirilor (ca modalitate şi ca şi cuantum stabilit de către reprezentanţii primăriei), instanţa era obligată să pună în discuţia părţilor, cu ocazia efectuării expertizei tehnice – specialitatea topografie – şi obiectivul ce viza stabilirea valorii terenului şi a construcţiilor solicitate a fi restituite.

Aceasta întrucât instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea unei cereri de anulare a Dispoziţiei nr.1834/2006, concomitent cu cererea de obligare a pârâtului Primarul Municipiului Piteşti la emiterea unei noi decizii, conforme cu dispoziţiile legale în materie. Prin urmare, analiza Tribunalul u i Argeş nu trebuia să se limiteze numai la constatarea posibilităţii de restituire a imobilelor în natură sau prin echivalent, ci trebuia să aibă în vedere şi dacă modalitatea de despăgubire prin echivalent propusă de Comisia de aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Piteşti, respectiv stabilirea despăgubirilor în echivalent constând în titluri de valoare nominală sau acţiuni, precum şi valoarea estimativă a terenului a respectat normele legale în vigoare, aceasta cu atât mai mult cu cât notificarea acestora nu viza doar restituirea în natură, ci şi posibilitatea acordării de despăgubiri băneşti.

Din acest punct de vedere se apreciază ca lipsită de rol activ atitudinea instanţei, care nu a urmărit, cu ocazia efectuării expertizei, şi stabilirea valorii terenului solicitat. Mai mult, chiar dacă expertul cauzei a încercat să atragă atenţia asupra acestui aspect, stabilind valoarea reală a terenului, care întrece cu mult evaluarea făcută de către reprezentanţii Primăriei Piteşti, instanţa nu a înţeles să dea eficienţă acestui aspect, înlăturând în mod nejustificat concluziile ce vizau acest obiectiv.

Faţă de aceste aspecte, se solicită completarea raportului de expertiză, în sensul de a se stabili, în funcţie de reglementările legale în vigoare, precum şi de procedurile speciale de evaluare, care este valoarea reală a terenului în suprafaţă de 992 m.p. vizat în acţiune.

2. Instanţa a reluat dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Piteşti, care statuează că pentru terenul şi construcţiile în cauză, legea nu prevede acordarea despăgubirilor băneşti, ci doar despăgubiri în condiţiile prevederilor speciale, respectiv în condiţiile reglementate de H.G. nr.498/2003.

În ceea ce priveşte construcţiile solicitate a fi restituite, în mod greşit s-a reţinut, atât în considerentele deciziei contestate, cât şi în motivarea sentinţei, că apelanţii ar avea în continuare proprietatea construcţiilor solicitate, conform contractului de întreţinere nr.26210/1994, câtă vreme, dacă înscrisul la care se face referire ar fi fost supus unei analize atente, s-ar fi putut lesne observa că imobilul-casă ce face obiectul acestui contract de întreţinere este total diferit de construcţiile deţinute iniţial. Mai mult, pe terenul preluat abuziv se mai aflau la acea dată şi alte construcţii, toate fiind însă demolate abuziv. În acest condiţii, nu se poate nega aplicabilitatea art.10 alin.1 din Legea nr.10/2001, care prevede că în situaţia imobilelor preluate abuziv şi demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentaţiile de urbanism legal aprobate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001 care prevăd că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care constau în compensarea cu alte bunuri ori servicii, acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau despăgubiri băneşti.

3. Instanţa, în motivarea sentinţei, face trimitere la dispoziţiile H.G. nr.498/2003, act normativ care a fost abrogat prin H.G. nr.250/2007, care, deşi nu modifică substanţial actul abrogat, prevede posibilitatea acordării despăgubirilor băneşti, măsură menţinută şi prin O.U.G. nr.81/2007, procedura de acordare şi plata efectivă fiind dată în competenţa exclusiva a A.N.R.P.

Se solicită în consecinţă admiterea apelului şi emiterea unei noi dispoziţii care să vizeze aplicarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele solicitate.

Prin întâmpinare, Primarul Municipiului Piteşti a solicitat respingerea apelului, susţinând, în esenţă, că terenul solicitat de apelanţi nu poate fi restituit în natură, stabilindu-se dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru 991 m.p., dosarul fiind înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Instanţa de fond a soluţionat cauza cu respectarea dispoziţiilor art.129 Cod procedură civilă, în limitele investirii şi a competenţei stabilite de dispoziţiile Legii nr.247/2005. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.16 pct.5 şi 6 al Titlului VII din Legea nr.247/2005, competenţa stabilirii cuantumului despăgubirilor aparţine Comisiei Centrale şi nu instanţei de judecată. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin.(1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Susţinerea apelantului, în sensul că instanţa de fond trebuia să stabilească cuantumul despăgubirilor printr-un raport de expertiză tehnică, este în contradicţie cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, care stabilesc, în Titlulul VII din Legea nr.247/2005, organul căruia îi revine competenţa exclusivă de stabilire a despăgubirilor.

Pentru notificările soluţionate ulterior intrării în vigoare a legii noi, această competenţă aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

Dispoziţia contestată a fost emisă în data de 22.05.2007, dată la care erau aplicabile prevederile legale mai sus menţionate, în raport de care, controlul instanţei trebuie să se limiteze doar la stabilirea dreptului persoanei care a formulat notificare de a primi măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor prevăzute de noua lege, fără a mai putea statua asupra valorii acestora, aşa cum corect a procedat prima instanţă.

Sub aspectul întinderii dreptului persoanelor care au formulat notificarea, urmează a se reţine că probatoriul administrat, atât la fond, cât şi în instanţa de apel, infirmă susţinerea potrivit cu care, pe terenul expropriat se află un imobil casă ce a fost demolat şi pentru care au dreptul la măsuri reparatorii. Astfel, din certificatul de moştenitor nr.285/1959, a rezultat că face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei D. G., un teren loc de casă în suprafaţă de

443 m.p., pe care se afla o casă bătrânească din bârne acoperită cu şiţă, formată din trei camere şi sală, imobile ce au făcut obiectul contractului de întreţinere autentificat sub nr.26210 din 25 octombrie 1994. Martorul audiat în apel însă, a arătat că pe teren a existat o singura casa bătrâneasca cu trei camere insa din cărămida, acoperita cu ţigla, tip E. in prezent modernizată. Această probă, vine sa confirme apărarea intimaţilor potrivit cărora, imobilul solicitat de reclamanţi nu a făcut obiectul demolării aflându-se in continuare in posesia acestora.

Şi critica privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale în materie este nefondată, deoarece, atât notificarea, cât şi dispoziţia contestată, sunt anterioare intrării în vigoare a H.G. nr.250/03 aprilie 2007, şi potrivit art.1 din Codul civil „legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactivă”, iar din compararea pct.10.1 din H.G. nr.498/2003, pct.10.1 din H.G. nr.250/2007, rezultă că au un conţinut identic, situaţie în care soluţia instanţei de fond şi sub acest aspect este legală.

Faţă de cele ce preced, apelul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare, potrivit art.296 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de reclamanţiiD. S.,D. J.O.şiH.E.,cu domiciliul ales

la Societatea CivilăProfesionalăde Avocatură „E. E. şi Asociaţii”, cu sediul în Piteşti, str.(...),_ .S.13, .B, .2, judeţul A, împotriva sentinţei civile nr.199 din 14 iunie 2007, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr(...), intimat fiindPRIMARUL MUNICIPIULUI P, cu sediul în Piteşti,_, judeţul A.

Definitivă.

Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 ianuarie 2008,

la Curteade APEL PITEŞTI - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare dispozitie Comisia pentru aplicarea Legii 10 din 2001 Obligarea la eliberarea unei noi decizii de restituire in natura teren