APEL. COMPETENŢĂ MATERIALĂ. LEGEA NR.219/2005.
| Comentarii |
|
APEL. COMPETENŢĂ MATERIALĂ. LEGEA NR.219/2005.
Prin art.II din Legea nr.219/2005, s-au statuat reguli de aplicare alegii în timp, prin care se derogă parţial de la principiul potrivit căruia, în cazulapariţiei unei legi care modifică normele privitoare la competenţă, instanţa legalinvestită, potrivit legii vechi rămâne competentă să soluţioneze litigiul.
Principiul a fost păstrat numai în ceea ce priveşte procesele în curs dejudecată la prima instanţă, această reglementare tranzitorie a normelor de competenţăîn unele situaţii, duce la judecarea apelurilor de aceleaşi instanţe care au soluţionatcauza în fond.
(Decizia civilă nr.198/R din 6 februarie 2006 pronunţatăde Curtgea de Apel Piteşti).
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.450 din 9 iulie 2005,a admis acţiunea reclamantului Ş.N.S., şi a obligat Statul Român prinB.N.R., să plătească reclamantului suma de 1.066.264.214 lei, cu titlu dedespăgubiri civile şi suma de 12.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că autoarei sale i-afost luată cantitatea de 577 monede din aur, pentru care i s-a plătit sumade 39.206,68 lei în anul 1960, suma actualizată fiind de 99.078.922 lei,care scăzută din 1.165.343.296 lei, cât valorează cantitatea de aurpreluată, conduce la suma la care a fost obligată pârâta.
Prima instanţă a constatat că reclamantul a dovedit că estepersoana îndreptăţită să pretindă despăgubiri pentru obiectele din aur ceau fost preluate de stat, în raport de modificările aduse O.U.G.nr.190/2000 prin Legea nr.591/2004, care au statuat că de prevederileacestei legi reparatorii beneficiază şi moştenitorii persoane fizice.
Prin decizia civilă nr.442/A din 28 octombrie 2005, Curteade Apel Piteşti a admis apelul declarat de pârâta B.N.R., cu consecinţaschimbării în tot a sentinţei, în sensul respingerii în tot a acţiunii.
S-a reţinut de către instanţa de apel că preluarea cantităţii deaur de la autoarea reclamantului în anul 1960, s-a făcut cu plata preţuluiacordat conform borderoului nr.34/1960, preţ constatat de experţiicauzei ca fiind cel practicat de B.N.R. la momentul realizării operaţiunii,în cauză nefiind vorba de o preluare abuzivă.
Prin actele normative în materie, legiuitorul nu a înţeles săacorde despăgubiri şi pentru situaţia în care cu prilejul preluării, statul aplătit valoarea bunurilor, potrivit legilor în vigoare la acea dată.
S-a constatat astfel, că solicitarea reclamantului de a i se plătipreţul de circulaţie de la această dată, este neîntemeiată, întrucât înprezent măsurile reparatorii privind pentru situaţia preluării abuzive aunor astfel de bunuri dispun determinarea preţului ca fiind cel practicatde B.N.R. la data efectuării operaţiunii.
Această decizie a fost recurată de către reclamant şi criticatăpentru motivele încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod procedurăcivilă, susţinându-se greşita aplicare a prev.art.40 alin.2 din H.G.nr.1344/2003, încălcarea dispoziţiilor art.3 din O.U.G. nr.190/2000,art.341 din Legea nr.261/2002, privind aprobarea acestei ordonanţe,art.26 din Legea nr.519/2004 şi neobservarea art.9 din Decretulnr.210/1960.
Reclamantul şi reprezentantul Parchetului au ridicat excepţiaprivind necompetenţa materială de soluţionare a apelului de către Curteade Apel faţă de modificările aduse Codului de procedură civilă prinLegea nr.219/2005, privind aprobarea O.U.G. nr.138/2000.
Examinând cu prioritate această excepţie, instanţa de recurs areţinut că prin legea citată au fost aduse importante modificări în cepriveşte competenţa materială a instanţelor şi s-au stabilit reguli noi cuprivire la aplicarea în timp a normelor care reglementează aceastămaterie.
Legea nr.219/2005, privind aprobarea O.U.G. nr.138/2000,pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, a adusimportante modificări în ce priveşte competenţa materială a instanţelor şia statuat reguli noi cu referire la aplicarea în timp a normelor carereglementează această materie.
Potrivit regulii cuprinse în art.725 alin.2 Cod procedură civilă,procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelorlegal investite, vor continua să fie judecate de acele instanţe, dispoziţiilenoi privitoare la competenţă devenind aplicabile doar în caz de casare cutrimitere spre rejudecare.
Prin art.II din Legea nr.219/2005, s-au statuat reguli deaplicare a legii în timp, prin care se derogă parţial de la principiul clasic,potrivit căruia, în cazul apariţiei unei legi care modifică normeleprivitoare la competenţă, instanţa legal investită, potrivit legii vechirămâne competentă să soluţioneze litigiul.
Principiul a fost păstrat numai în ceea ce priveşte procesele încurs de judecată la prima instanţă.
Reglementarea tranzitorie a normelor de competenţă în unelesituaţii, duce la judecarea apelurilor de aceleaşi instanţe care au soluţionatcauza în primă instanţă.
Astfel, apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate detribunal într-un proces civil al cărui obiect depăşeşte valoarea de 1miliard lei, potrivit legii vechi, urmează să fie judecat tot de către tribunal,deoarece după noua lege, această instanţă este competentă să judece caleade atac, iar norma este de imediată aplicare.
Art.II din legea mai sus enunţată, stabileşte că apelurile aflatepe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii şi care potrivitacesteia sunt de competenţa tribunalului, se trimit la tribunale.
Verificând decizia civilă nr.442/A/2005 a Curţii de ApelPiteşti, ca instanţă de apel, se constată că a fost pronunţată la data de 28octombrie 2005, după intrarea în vigoare a Legii nr.219/2005 şi înconsecinţă au fost încălcate normele de competenţă materială despre cares-a făcut vorbire.Sub acest aspect, recursul este fondat şi va fi admis ca atare, în temeiulart.304 pct.3, raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, cuconsecinţa casării deciziei şi a trimiterii cauzei spre competentăsoluţionare a apelului la Tribunalul Vâlcea.
| ← SERVITUTE DE TRECERE. CONSTITUIRE. CONDIŢII. | ORDONANTA PRESEDINTIALA. NEPREJUDECAREA FONDULUI → |
|---|
