C.A. Braşov, decizia nr. 573 din 12 septembrie 1997
Instanţa de apel, sesizată exclusiv cu apelul declarat de reclamanţi privind modul de soluţionare a acţiunii principale şi celei reconvenţionale (indicându-se aspectele de nelegalitate şi netemeinicie ale soluţiei primei instanţe), nu s-a pronunţat asupra nici unui motiv de casare, deşi aceste motive defineau limitele învestirii sale. Sentinţa primei instanţe a fost totuşi casată, reţinându-se, în absenţa apelului pârâţilor, nepronunţarea asupra uneia din solicitările formulate prin cererea reconvenţională, deşi această omisiune nu a fost invocată prin apelul reclamantei şi nu reprezenta un motiv de ordine publică invocabil din oficiu. Nepronunţarea asupra apelului a impus, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, casarea cu trimitere a deciziei tribunalului pentru judecarea apelului. Solicitarea recurenţilor de a se verifica de către instanţa de recurs motivele de apel asupra cărora instanţa de apel nu s-a pronunţat, nu a fost acceptată, întrucât astfel ar fi suprimată o cale de atac prevăzută de lege, ceea ce nu se poate admite.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Apel declarat de o singură parte Limitele învestirii
