Bun propriu Subrogaţie reală Probă Mod de soluţionare

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (III)

C.A. Braşov, decizia nr. 524 din 23 iulie 1997

Solicitarea din acţiunea reconvenţională, de a se stabili că apartamentul din Braşov constituie bun propriu al pârâtului, prinsubrogaţie reală, nu a fost soluţionată în fond, cererea fiind anulată ca insuficient timbrată. Cu toate acestea, în considerentele sentinţei s-au făcut referiri şi la fondul cererii, examinându-se probele administrate, ceea ce este inadmisibil, deoarece valabilitatea considerentelor constă în explicarea dispozitivului, depăşirea acestei îndatoriri echivalând cu consacrarea unei soluţii care nu a format obiect de judecată. Instanţa de apel nu a cenzurat soluţia privitoare la netimbrare ci a obligat pe apelant să timbreze la valoare cererea, precum şi apelul, şi apoi a respins apelul, reţinând în considerente că cererea privind constatarea calităţii de bun propriu a apartamentului din Braşov este neîntemeiată.

Acest procedeu este contrar legii, instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că prima instanţă a rezolvat cererea respectivă fără a intra în cercetarea fondului, nu o putea soluţiona în primă instanţă ci era obligată a desfiinţa hotărârea atacată şi a trimite cauza spre rejudecare primei instanţe. Cu privire la probele solicitate pentru dovedirea subrogaţiei reale, s-a constatat că la prima instanţă a avut loc o primă dezbatere în fond a cauzei şi după cinci amânări de pronunţare, s-a dispus repunerea cauzei pe rol, menţionându-se că “în cauză este necesar a se administra şi alte probe”, fără a se indica la ce probe se referă şi nici la obiectul acestora, iar după repunerea cauzei pe rol, au fost luate interogatorii ambelor părţi şi nu s-a mai administrat nici o altă probă.

Instanţa de apel, considerând greşit că este îndreptăţită a rezolva cererea privind subrogaţia reală, a respins cererea de probaţiune formulată de pârât, pronunţând decizia recurată. Este cu totul evident, în împrejurările menţionate, că instanţele şi-au încălcat îndatorirea elementară de a nu proceda la judecata cauzei decât prin administrarea probelor necesare, pertinente şi concludente, care să facă posibilă pronunţarea unei soluţii temeinic justificate.

← Apel Sancţiunea nulităţii Inaplicabilitate  Apel declarat de o singură parte Limitele învestirii →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Bun propriu Subrogaţie reală Probă Mod de soluţionare