C.A. Braşov, decizia nr. 767 din 31 octombrie 1997
Prin recurs, reclamanta a solicitat a se face aplicarea dispoziţiilor art. 247 Cod procedură civilă, întrucât pârâţii au renunţat la drept, cu privire la acţiunile introduse împotriva reclamantei, care au format obiectul dosarelor conexate, renunţări dovedite prin actele depuse, care concretizau manifestările de voinţă ale renunţătorilor. Împrejurarea că renunţările au fost făcute ulterior adoptării deciziei instanţei de apel este nesemnificativă, atâta timp cât recurenta le-a acceptat şi a solicitat consacrarea lor prin hotărârea instanţei de recurs. În consecinţă, recursul a fost admis conform acestei solicitări. În recursul reclamantei s-a mai precizat cărenunţă la judecatăreferitor la acţiunea sa, renunţare care a fost revocată în cursul judecării recursului, însă în motivarea recursului nu au fost invocate motive de casare cu privire la modul de soluţionare a acţiunii sale, astfel încât valabilitatea soluţiei privind această acţiune nu poate fi verificată de instanţa de recurs. Faptul că prin recursul nemotivat, declarat înainte de comunicarea deciziei instanţei de apel, se solicita admiterea acţiunii reclamantei este relevantă în speţă întrucât, prin recursul motivat, declarat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea deciziei, ulterior renunţărilor la drept ale intimaţilor, nu se formulează nici o critică privitoare la soluţia dată acţiunii reclamantei. Formularea ulterioară a unor motive de recurs tardive, sancţionate cu nulitatea de art. 306 alin. l Cod procedură civilă nu produc efecte juridice modificatoare ale soluţiei, cu atât mai mult cu cât, cum rezultă din conţinutul cererii respective, aceste motive vizează exclusiv situaţia când nu se vor accepta renunţările la drept menţionate.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Recurs Renunţare la drept Renunţare la judecată Distincţii
