Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2008 sub nr.4686/223/2008 reclamanta a chemat în judecată pe soţul său, pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr.26 din 26 august 1995 din vina exclusivă a pârâtului; - să-i fie încredinţat reclamantei spre creştere şi educare minorul rezultat din căsătorie; - reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei şi anume pe acela de”M.”;- să fie obligat pârâtul să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare a minorului.În motivarea în fapt a cererii reclamanta precizează că la data de 26 august 1995 s-a căsătorit cu pârâtul iar din relaţia lor de căsătorie a rezultat copilul minor.Relaţiile de căsătorie bazate la început pe afecţiune s-au deteriorat în timp din vina exclusivă a pârâtului care în nenumărate rânduri provoca scandaluri, o bătea şi o ameninţa că o omoară, comportament incompatibil cu continuarea căsătoriei.Începând din luna iulie 2008 pârâtul a început să întreţină relaţii extraconjugale cu o altă femeie, nu contribuia la cheltuielile de creştere şi educare iar banii pe care soţii îi câştigau erau cheltuiţi de acesta la diferite jocuri de noroc.Apreciază reclamanta în aceste condiţii, că relaţiile de căsătorie sunt grav şi iremediabil vătămate, astfel încât continuarea căsătoriei este vădit imposibilă pentru ea.Întrucât copilul minor este ataşat de reclamantă, este bine crescut şi educat solicită să-i fie încredinţat spre creştere şi educare, cu obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare, cuantumul pensiei de întreţinere urmând a fi stabilit în raport de venitul minim pe economie.În drept reclamanta invocă dispoziţiile art.37, art.38, art.40 alin.3, art.42, art.86 şi art.94 alin.3 Codul familiei.Spre dovadă reclamanta a ataşat înscrisuri.Prin cererea de la fila 33 dosar pârâtul solicită încredinţarea minorului spre creştere şi educare solicitând efectuarea unei anchete-sociale la domiciliul său din comuna I., judeţul Vâlcea.Prin încheierea din 25 martie 2009 dosarul s-a suspendat pentru lipsa părţilor.Prin cererea de la fila 23 dosar reclamanta solicită repunerea pe rol a cauzei care primeşte un prim termen de continuare a judecăţii la 24 februarie 2010.Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri, s-au audiat martorii M.V.( fila 16 dosar), M.A.( fila 17 dosar), Z.I.( fila 42 dosar), T.V.( fila 43 dosar), s-au întocmit anchete sociale la domiciliile celor doi soţi ( filele 39 – 41 dosar), a fost ascultat minorul în camera de consiliu( fila 9 dosar).Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că părţile s-au căsătorit la data de 26 august 1995, căsătoria lor fiind înregistrată sub nr. 26, din aceeaşi dată, în Registrul de Stare Civilă al Primăriei comunei I., conform certificatului de căsătorie aflat la fila 3 în dosar. Din căsătoria părţilor s-a născut la 19 iulie 1996 minorul F. M-C..Potrivit martorilor audiaţi în cauză, încă din primii cinci ani ai căsătoriei, între părţi au apărut motive de natură să conducă la desfacerea căsătoriei: reclamanta a fost lovită de pârât ocazie cu care a fost nevoită ca împreună cu copilul în vârstă de doi ani să se stabilească în domiciliul părinţilor ei; - pârâtul consumă alcool şi în stare de ebrietate poartă cuţit asupra lui, tatăl reclamantei personal asistând la o scenă în care acesta în stare de ebrietate fiind a scos pe mâneca hainei un cuţit proferând ameninţări la adresa celor din jur; - agresarea fizică a reclamantei de către soţ s-a repetat de-a lungul timpului iar din anul 2004 pârâtul practică jocuri de noroc ocazie cu care cheltuieşte sume mari de bani, relatând familiei reclamantei că este o reală plăcere pentru el această ocupaţie; - având nevoie de bani pentru a-şi satisface plăcerea de a practica jocuri de noroc - poker, barbut – pârâtul o agresa pe reclamantă pentru a-i da sume de bani şi chiar a vândut bunuri din gospodărie pentru a procura bani la jocurile de noroc.Mama reclamantei confirmă că pârâtul personal i-a relatat că nu se mai potriveşte cu fiica ei în caracter, proferând la adresa acesteia cuvinte jignitoare.Pe acest fond, în toamna anului 2009 a intervenit despărţirea în fapt a soţilor, reclamanta fiind cea care a părăsit domiciliul conjugal şi s-a stabilit împreună cu minorul în domiciliul părinţilor săi din comuna S.Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile art.38 alin.1 din Codul familiei, iar în baza acestui text de lege coroborat şi cu art.37 alin.2 din acelaşi act normativ, se va admite capătul de cerere privind desfacerea căsătoriei prin divorţ, urmând a se reţine culpa ambilor soţi în deteriorarea relaţiilor de familie.În ceea ce priveşte numele de familie pe care soţii îl vor purta, se vor aplica dispoziţiile art.40 alin. 3 din codul familiei, în sensul că părţile vor reveni la numele de familie purtat anterior încheierii căsătoriei reclamanta la acela de”M”.Potrivit art.100 din codul familiei, copilul minor locuieşte la părinţii săi, iar atunci când părinţii nu locuiesc împreună aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. Atunci când nu există înţelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, cât şi pe copil, va decide ţinând seama de interesele copilului.În acelaşi sens se pronunţă şi Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care consacră obligaţia autorităţilor publice, organismelor private autorizate, precum şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice responsabile de protecţia copilului, de a respecta, promova şi garanta drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată, şi ale celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.Orice act juridic emis, sau după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului .Acest principiu este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului .În cauza de faţă minorul rezultat din relaţia de căsătorie a soţilor F. a crescut alături de părinţi şi bunicii paterni, în condiţiile în care domiciliul comun al soţilor se afla la locuinţa acestora, iar în perioada în care soţii au trăit separat a urmat-o pe mamă în gospodăria părinţilor săi.În aceste împrejurări este firesc ca minorul să manifeste afecţiune faţă de familia extinsă, dar având în vedere opţiunea sa de a fi încredinţat mamei spre creştere şi educare, urmează a se lua act de voinţa sa.Pe de altă parte, la luarea acestei decizii se are în vedere situaţia materială şi statutul moral al mamei în comunitate, aşa cum este relatată în ancheta-socială întocmită la domiciliul acesteia.Pentru considerentele expuse mai sus interesul superior al minorului impune ca acesta, să rămână în îngrijirea mamei spre creştere şi educare.De asemenea minorul are posibilitatea legală de a păstra legătura cu tatăl său prin stabilirea pe cale judecătorească a unui program de vizitare, în condiţiile art.42 din Legea nr. 272/2004.Potrivit art.107 din codul familiei, copilul minor este întreţinut de părinţii săi, care au obligaţia să asigure condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea sa profesională.În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datorată de părinţi minorului, felul şi modalităţile executării precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi, se vor stabili de instanţa judecătorească cu ascultarea autorităţii tutelare.Ambii părinţi au obligaţia de întreţinere faţă de copiii lor, cât timp aceştia sunt în nevoie, potrivit art.86 codul familiei copiii fiind prezumaţi a se afla în nevoie până la vârsta majoratului.Pentru considerentele expuse mai sus instanţa apreciază că minorul M.C. se află în starea de nevoie prevăzută drept criteriu în stabilirea obligaţiei de întreţinere.În privinţa celui de al doilea criteriu stabilit de art.94 din codul familiei, instanţa reţine că mijloacele celui care dă întreţinerea se rezumă la venitul minim pe economia naţională de 600 lei, sumă la care aplicându-se proporţia de 1/4 rezultă maximul pe care pârâtul îl poate suporta lunar pentru îngrijirea şi întreţinerea copilului său.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Divort cu copil minor Vina exclusiva a sotului
