Dreptul de superficie. Conţinut complex
| Comentarii |
|
6.- Dreptul de superficie. Conţinut complexPrin sentinţa civilă nr.6447/22.12.2004 Judecătoria Brăila aadmis cererea formulată de reclamanţi împotriva pârâtul Consiliului Local şiîn consecinţă a constatat dreptul de proprietate al reclamanţilor asupraconstrucţiei şi dreptul de superficie asupra terenului de la aceeaşi adresă.Prima instanţă a reţinut din declaraţiile martorilor şi înscrisuriledepuse că reclamanţii au construit locuinţa în urmă cu peste 40 de ani,achitând impozit pentru aceasta şi stabilindu-şi în mod legal domiciliul laaceastă locuinţă.S-a apreciat că dată fiind perioada îndelungată în care pârâtul astat în pasivitate, acesta a fost de acord în mod tacit cu realizareaconstrucţiei de către reclamanţi.Constatând realizată dovada proprietăţii reclamanţilor asupraconstrucţiei prima instanţă a reţinut că pârâtul nu mai poate invocaprevederile art.494 cod civil dreptul fiind prescris, reclamanţii dobândind undrept de superficie asupra terenului aferent construcţiei, inexistenţaautorizaţiei de construcţie fiind fără relevanţă în cauză.În recursul declarat pârâtul a susţinut că la judecata în fond acauzei a fost de acord să se constate în baza prevederilor art.111 Codprocedură civilă un drept de proprietate numai asupra construcţiiloredificate iar în ceea ce priveşte reglementarea juridică a terenului să li seconstate reclamanţilor un drept de folosinţă care să permită dupărămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei să perfecteze pe caleadministrativă un contract de concesiune.Aceasta a arătat că nu se poate constatata o situaţie dejaexistentă conferindu-le intimaţilor - reclamanţi dreptul de superficie asupraunui teren ce face parte din domeniul privat al Municipiului.Recursul declarat este fondat.Dreptul de superficie este definit în literatura juridică ca un dreptreal care constă în dreptul de proprietate pe care îl are o persoanădenumită superficial asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări carese află pe terenul aparţinând altuia, teren cu privire la care superficiarulcapătă un drept de folosinţă.Dreptul de superficie nu este reglementat de Cod civil învigoare însă legislaţia (Legea nr.115/1938 pentru unificarea dispoziţiilorreferitoare la Cărţile funciare, Decretul nr.167/1958 referitor la prescripţiaextinctivă) şi practica judiciară l-au consacrat ca drept real imobiliar.Reclamanţii sunt proprietari asupra construcţiilor - faptrecunoscut de către pârât, iar terenul pe care sunt ridicate acestea se aflăîn domeniul privat al Consiliului Local al Municipiului.Există aşadar două categorii de drepturi cu subiecţi diferite:dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcţiei şi dreptul defolosinţă cu privire la terenul pe care aceasta se află, şi dreptulproprietarului asupra terenului pe care se găseşte amplasată construcţia şidreptul său de a pretinde de la superficiari să folosească terenul potrivitdestinaţiei sale şi să-i plătească o indemnizaţie pentru folosinţa acestuia.Constatând dreptul de superficie asupra terenului şi nu dreptulde folosinţă prima instanţă a fost în eroare cu privire la conţinutul complexal acestui drept: pe lângă proprietatea asupra construcţiei el implicăîntotdeauna şi dreptul de folosinţă asupra terenului pe care aceasta se află.Pentru aceste considerente Tribunalul a admis recursul şi amodificat în parte sentinţa civilă în sensul că a înlăturat constatareadreptului de superficie al reclamanţilor asupra terenului constatând că au
un drept de folosinţă asupra acestuia.
Tribunalul Brăila - Decizia civilă nr.180/R/21.07.2005.NIC
| ← CIVIL. ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE MAGISTRATI | Somaţie de plată. Cerere în anulare. Inexistenţa căilor de... → |
|---|
