RIBUNALUL BRAILASPEŢE RELEVANTE ÎN MATERIECOMERCIALĂSomaţie de plată. Cerere în anulare. Inexistenţa căilor deatac în această materie. Inadmisibilitatea recursului.Potrivit dispoziţiilor art.8 alin.1 din OG nr.5/2001 privindprocedura somaţiei de plată, împotriva ordonanţei emisă în baza art.1din acelaşi act normativ, debitorul poate formula cerere în anulare întermen de 10 zile de la comunicare. Această cerere constituie oacţiune în fond care potrivit art.8 al.5 din OG nr.5/2001 aprobată prinLegea nr.295/2002 modificată prin Legea nr.195/2004 se soluţioneazăprintr-o hotărâre irevocabilă.Aşa fiind, recursul în materia somaţiei de plată, ca o caleextraordinară de atac, este inadmisibil.Prin sentinţa civilă nr.2920/12 mai 2005 pronunţată deJudecătoria Brăila în dosarul nr.3507/2005 s-a respins ca nefondatăacţiunea în anulare formulată de creditoarea SC X SRL în contradictoriucu debitoarea SC Y SRL.Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cerereaînregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr.3507/29.03.2005 SC X SRLGalaţi a formulat în contradictoriu cu pârâta SC Y SRL acţiune în anulareîmpotriva somaţiei de plată emisă prin sentinţa civilă nr.947/09.02.2005 aJudecătoriei Brăila. Împotriva aceleiaşi sentinţe creditoarea a formulatacţiune în anulare şi prin cererea înregistrată sub nr.3682/04.04.2005,cererile fiind conexate.În motivarea cererii s-a arătat că între cele două părţi a existat o"înţelegere verbală" ca marfa livrată să fie achitată pe măsură ce estevândută de reclamantă. Mai arată creditoarea că a achitat o parte dinsuma datorată, respectiv 4.000.000 lei depunând chitanţe în acest sens, şiva achita diferenţa după vânzarea mărfurilor.Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat căprin sentinţa civilă nr.947/09.02.2005 a Judecătoriei Brăila s-a admiscererea de emiterea somaţiei de plată formulată de creditoarea SC Y SRLşi a fost somată debitoarea SC X SRL să achite creditoarei suma de5.799.974 lei cu titlu de diferenţă de preţ. Pentru a pronunţa aceastăsentinţă instanţa a reţinut că, astfel cum rezultă din copia facturii fiscalenr.F-4919152/28.04.2004 sunt îndeplinite condiţiile art.1 din OUGnr.5/2001.Analizând motivele expuse de reclamantă instanţa a apreciatcă acestea nu sunt fondate. Astfel, factura fiscală nr.F-4919152/28.04.2004a fost acceptată de reclamanta debitoare din conţinutul facturii nerezultândcondiţionarea plăţii de revânzarea mărfurilor de către reclamanta debitoare.În lipsa altor probe instanţa a reţinut că între cele două părţi a intervenit uncontract de vânzare-cumpărare în formă simplificată, reclamanta debitoareavând obligaţia de plată a preţului, suma fiind certă, lichidă şi exigibilă. Înceea ce priveşte chitanţele invocate de către reclamantă instanţa reţine căs-a ţinut cont de plăţile efectuate aceste sume în privinţa căreia s-a emissomaţia reprezentând diferenţa de preţ neachitată.În consecinţă, faţă de prevederile art.8 din OG nr.5/2001,instanţa a respins acţiunea în anulare ca nefondată.Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitoarea SC YSRL criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, motivat de faptul că între părţi a intervenit doar o înţelegere verbală prin care s-au stabilitraporturile comerciale.Astfel, pe măsură ce marfa se vindea urmau a fi achitatesumele de bani corespunzătoare, însă din octombrie 2004 creditoarea nus-a mai prezentat la sediul debitoarei pentru a ridica banii rezultaţi dinvânzări şi nici marfa rămasă, care a fost retrasă de la comercializare.La termenul din 05.09.2005 instanţa a pus în discuţie excepţiade inadmisibilitate a recursului declarat de debitoare, faţă de prevederileexprese aplicabile în cauză.Se reţine că potrivit dispoziţiilor art.8 alin.5din O.G. nr.5/2001privind procedura somaţiei de plată, aprobată prin Legea nr.295/2002, aşacum a fost modificată prin Legea nr.195/2004, hotărârea prin care a fostrespinsă cererea în anulare este irevocabilă.Împotriva unei astfel de hotărâri nu mai poate fi exercitată caleade atac a recursului, astfel încât tribunalul constată că excepţia invocatăeste întemeiată, urmând s-o admită ca atare, potrivit art.137 Cod civil.În consecinţă, tribunalul a respins ca inadmisibil recursul declarat dedebitoarea SC Y SRL împotriva sentinţei civile nr.2920/12 mai 2005pronunţată de Judecătoria Brăila, în temeiul dispoziţiilor art.312 Cod
procedură civilă.
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre Somaţie de plată. Cerere în anulare. Inexistenţa căilor de atac în această materie. Inadmisibilitatea recursului
