PARTAJ. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. ACCEPTARE TACITĂ TARDIVĂ.
| Comentarii |
|
PARTAJ. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ.
ACCEPTARE TACITĂ TARDIVĂ.
Instanţele au reţinut în mod corect că reclamanta nuare calitate de moştenitoare legală a autoarei şi nu justifică uninteres legitim în promovarea acţiunii pentru partajarea averiisuccesorale şi pentru anularea certificatului de moştenitor,întrucât pretinsele acte de acceptare tacită a succesiunii sunttardive. Prin hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucruluijudecat s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentrupârâţi asupra imobilelor ce fac obiectul acţiunii.
Prin urmare, este cu neputinţă a mai face aprecierilegate de acceptarea succesiunii de către pârâţi, actele lor deacceptare fiind deja supuse controlului judiciar.
(Decizia nr.430/R din 4 aprilie 2005 a Curţiide Apel Piteşti).
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu cei doi pârâţi partajareaaverii succesorale rămase la decesul autoarei, cu motivarea că aceasta adecedat în Elveţia şi moştenitorii convocaţi la succesiune sunt părţile litiganteîn calitate de colaterali ordinari, respectiv verişori primari ai defunctei.
Totodată, reclamanta a solicitat şi anularea certificatului demoştenitor nr.540 din 30 iunie 1997, întrucât nu a fost menţionată alături deceilalţi moştenitori, în acelaşi grad cu ei, deşi a acceptat tacit succesiuneaautoarei.
Printr-o cerere ulterioară, reclamanta a solicitat introducerea încauză, în calitate de pârâtă, a mătuşii defunctei şi a mamei reclamantei, cumotivarea că şi acestea la rândul lor, sunt moştenitoare ale autoarei, alături decelelalte părţi.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Drăgăşaniprin sentinţa civilă nr.475 din 25 februarie 2004 a respins acţiunea principalăşi cererea ulterioară, ca fiind formulate de o persoană ce nu are calitateprocesuală activă.
S-a reţinut de către prima instanţă, în pronunţarea acestei sentinţe,că reclamanta faţă de autoare are calitatea de verişoară primară, ca şi ceilalţidoi pârâţi, spre deosebire de care nu a formulat cerere de reconstituire adreptului de proprietate, ci doar o notificare în baza Legii nr.10/2001, la datade 13 iunie 2003, peste termenul prevăzut de lege.
Totodată s-a mai reţinut, că de pe urma autoarei au rămas camoştenitori legali, pârâţii care fac parte din clasa a IV-a de moştenitori, cea acolateralilor, mătuşa defunctei şi cei doi veri primari, care au formulat cererede reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legilor nr.18/1991,nr.112/1995 şi nr.10/2001.
Referitor la reclamantă, instanţa a constatat că nu are calitate demoştenitor legal al autoarei şi nu justifică un interes legitim în promovareaacţiunii pentru partajarea bunurilor rămase de pe urma acesteia şi anulăriicertificatului de moştenitor eliberat.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta şi mamaacesteia, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.1655/A din 9 iulie 2004, Curtea de ApelPiteşti, legal investită ca instanţă de apel la acea dată, a respins ca nefondateapelurile, reţinând în esenţă că reclamanta este nepoata defunctei, avândcalitate de colateral de gradul IV, nu de moştenitor sezinar sau rezervatar şinu a făcut nici un fel de act de acceptare a succesiunii autoarei în termenul de6 luni prevăzut de art.700 Cod civil.
Cum reclamanta nu şi-a manifestat în nici un mod intenţia deacceptare a succesiunii autoarei în termen legal, nu are calitate procesualăactivă de a cere partajarea averii şi nici nulitatea certificatului de moştenitornr.540/30 iunie 1997.
S-a reţinut că cealaltă pârâtă nu şi-a motivat apelul, împrejurarefaţă de care a fost respins.
Recursul declarat de reclamantă, potrivit art.2 alin.3 din Legeanr.493/10 noiembrie 2004, a fost trimis de către Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie, spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti.
În motivarea recursului au fost invocate criticile întemeiate pedispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.430 din 4 aprilie 2005, această din urmăinstanţă a respins ca nefondat recursul, reţinând în esenţă, că autoarea părţilora decedat în Elveţia în 1996, fapt atestat prin cele două certificate demoştenitor, respectiv nr.417/3 iunie 1997 şi nr.540/3o iunie 1997, acte încare sunt menţionaţi ca moştenitori legali, cu cote egale, în calitate de verişoriprimari, pârâţii I.L.E. şi A.M.
În timpul vieţii sale, autoarea a solicitat reconstituirea dreptului deproprietate în baza legilor speciale cu caracter reparatoriu, adoptate după1989.
Ulterior, cei doi pârâţi şi B.L., mătuşa părţilor, au continuatprocedurile demarate şi au formulat cerere în baza Legii nr.10/2001 pentrubunurile pe care autoarea le moştenise de la părinţii săi.
Prin Hotărârea nr.222/1997 a Comisiei Judeţene pentru aplicareaLegii nr.112/1995, ulterior prin sentinţa civilă nr.307/1998 a JudecătorieiDrăgăşani, decizia civilă nr.615/1998 a Tribunalului Vâlcea şi sentinţa civilănr.8574/1997 a Judecătoriei Slatina, a fost recunoscută calitatea demoştenitori a celor trei pârâţi sus menţionaţi, cu autoritate de lucru judecatdispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora.
Prin urmare, este cu neputinţă a mai face aprecieri legate deacceptarea succesiunii de către pârâţi, întrucât actele lor de acceptare au fostdeja supuse controlului judiciar, iar pretinsele acte de acceptare a succesiuniide către reclamantă sunt tardive, tocmai faţă de hotărârile menţionate.Întrucât decizia atacată este legală, recursul a fost privit ca nefundat şi respinsca atare, în temeiul art.312 alin.1, raportat la art.304 pct.9 Cod procedurăcivilă.
| ← SCHIMB DE TERENURI. LEGEA NR.215/2001. | VÂNZARE-CUMPĂRARE. CONSTATAREA NULITĂŢII ABSOLUTE. CAUZE... → |
|---|
