SCHIMB DE TERENURI. LEGEA NR.215/2001.
| Comentarii |
|
SCHIMB DE TERENURI. LEGEA NR.215/2001.
În viziunea Legii nr.215/2001, privind administraţiapublică locală autorităţile administraţiei publice locale nu potîncheia acte de schimb, pentru bunuri ce aparţin domeniuluipublic sau privat.
Aşadar, tribunalul numai prin încălcarea legii a obligatpe pârâţi să încheie un act de schimb de terenuri cu reclamanta.
(Decizia civilă nr.652/R din 15 mai 2005,pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu oraşul, consiliul local şiprimarul localităţii, atribuirea în schimb a unui teren în suprafaţă de 4.202 mp.şi încheierea acestei operaţiuni în formă autentică cu privire la două suprafeţede teren.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că prin procesul verbal din 4iunie 1992, reclamanta a cedat din terenul său situat în punctul La biserică"suprafaţa de 4.202 mp. în vederea extinderii cimitirului din localitate, pârâţiipromiţându-i atribuirea unui alt teren în schimb. Ulterior schimbul nu a maifost concretizat.
Judecătoria Rm.Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.2243/6 mai 2004, arespins acţiunea, reţinând în esenţă că potrivit reglementărilor cuprinse înLegea administraţiei publice locale nr.69/1991, în vigoare la data de 4 iunie1992, când s-a încheiat procesul verbal prin care s-a pretins că s-a convenitasupra schimbului de terenuri, această operaţiune se făcea pe baza uneiexpertize însuşită de consiliul local.
Instanţa de fond a constatat că nu a fost realizat raportul deexpertiză în conformitate cu disp.art.84 pct.3 din legea enunţată, încât, nu sepoate reţine existenţa unui schimb de terenuri valabil.
Deosebit, s-a motivat că schimbul de terenuri între autorităţileadministraţiei publice şi persoane fizice nu mai este reglementat prin Legeanr.215/2001, care a abrogat Legea nr.69/1991, iar art.72 din Legeanr.18/1991, statuează că schimbul de terenuri între persoanele juridice şipersoanele fizice se efectuează numai cu avizul Ministerului Agriculturii şiAdministraţiei.
Faţă de cele expuse, prima instanţă a concluzionat că acţiuneaprin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la încheierea actului de schimb înformă autentică nu poate fi primită.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri pe care acriticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, instanţade fond a greşit întrucât nu a aplicat dispoziţiile de drept comun în materie deschimb şi nu a observat că terenul ce urma să-i fie predat face parte dindomeniul privat şi nu din domeniul public al localităţii.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.182 pronunţată la data de28 februarie 2005, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa, iar pe fond aadmis acţiunea cu consecinţa obligării pârâţilor la încheierea cu reclamanta acontractului de schimb pentru terenul pe raza localităţii cu obţinerea înprealabil a avizelor şi autorizaţiilor prevăzute de lege.
Motivând decizia, tribunalul a reţinut că prin procesul verbalevocat, pârâţii au convenit cu reclamanta să efectueze un schimb de terenuri,prin care aceasta se obliga să dea un teren în suprafaţă de 3.000 mp. învederea extinderii cimitirului din oraş, urmând să primească un alt teren înschimb, aflat în proprietatea oraşului. Cele două terenuri au fost identificateprintr-un raport de expertiză întocmit cu prilejul încheierii convenţiei şi s-aconstatat că reclamanta a predat 4.202 mp. în punctul La biserică" şi urma săprimească 3.769,53 mp. situat în punctul Gară", ce făcea parte din domeniulprivat al oraşului.
Deşi reclamanta s-a achitat de obligaţie, pârâţii nu au mai executatconvenţia, deşi nu era nevoie de avize speciale pentru realizarea schimbuluiconvenit.
Acţiunea a fost admisă, în temeiul art.969 Cod civil, reţinându-secă între părţi s-a încheiat o convenţie valabilă, care putea să fie executată cubună credinţă, în conformitate cu prevederile art.970 Cod civil.
Această decizie a fost recurată în termen legal de către pârâţii,recursul fiind întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, invocându-segreşita aplicare a legii şi încălcarea acesteia cu referire la art.72 din Legeanr.18/1991, prevederile Legii nr.69/1991 şi Legea nr.215/2001.
Recursul a fost privit ca fondat şi admis ca atare de Curtea deApel Piteşti, prin decizia civilă nr.652/R din 15 mai 2005, modificată deciziainstanţei de apel şi pe fond respinsă acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că într-adevărîntre părţi s-a încheiat procesul verbal din data de 4 iunie 1992, iar prinraportul de expertiză încheiat cu acest prilej, au fost identificate terenurile ceurmau să facă obiectul schimbului.
Înţelegerea părţilor s-a încheiat sub reglementarea Legiinr.69/1991 care dispune la art.84 alin.3 că schimburile de terenuri în favoareaterţelor persoane se fac pe bază de expertiză însuşită de consiliul local.
În cauză însă, o atare condiţie nu a fost îndeplinită, raportul deexpertiză evocat nefiind înregistrat, semnat şi însuşit de consiliul local.
Ulterior, Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, nu amai prevăzut schimburi de terenuri, ceea ce nu înseamnă că autorităţile localeşi persoanele fizice pot conveni în acest sens, sub egida reglementărilor dedrept comun.
Art.72 din Legea nr.18/1991, prevede că schimbul de terenuriîntre persoane fizice şi persoane juridice, se face numai cu avizul MinisteruluiAgriculturii şi Administraţiei, act care în cauză nu există şi din acest punct devedere, motivarea instanţei de apel este contradictorie, întrucât reţine pe de oparte că schimbul analizat nu are nevoie de nici un fel de avize şi autorizaţii,iar pe de altă parte, că această operaţiune urmează în prealabil să fie autorizatăşi obţinute avizele corespunzătoare.
S-a concluzionat în sensul că, în viziunea Legii nr.215/2001,privind administraţia publică locală autorităţile administraţiei publice locale nupot încheia acte de schimb, pentru bunuri ce aparţin domeniului public sauprivat.
Aşadar, tribunalul numai prin încălcarea legii a obligat pe pârâţi săîncheie un act de schimb de terenuri cu reclamanta.Aşa fiind, hotărârea pronunţată fiind nelegală, recursul a fost admis, în modularătat mai sus.
| ← Contestaţie la executare. Motive legate de fondul cauzei.... | PARTAJ. CALITATE PROCESUALĂ ACTIVĂ. ACCEPTARE TACITĂ TARDIVĂ. → |
|---|
