Prin actiunea înregistrata la data de 27.06.2006, reclamantul A.C. a chemat în judecata pe pârâtii D.I. si D.E., solicitând instantei
| Comentarii |
|
Prin actiunea înregistrata la data de 27.06.2006, reclamantul A.C. a chemat înjudecata pe pârâtii D.I. si D.E., solicitând instantei ca prin hotarârea ce vapronunta sa îi oblige pe pârâti sa lase în deplina proprietate si posesieapartamentul cu 3 camere situat în Pitesti, str.Crinului nr.7, et.1, judetul Arges,cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata, cu motivarea ca a dobânditdreptul de proprietate asupra apartamentului mentionat si o cota de dinterenul de sub constructie, plus 186,24 m.p. curte aferenta constructiei, în bazacontractului de donatie autentificat sub nr.879/1972, iar în anul 1987 s-a stabilitlegal în R.F.G.Dupa acest eveniment, apartamentul a trecut în baza deciziei nr.179/1987 aComitetului Executiv al Consiliului Popular Arges, în proprietatea statului,atribuindu-i o despagubire derizorie. Solicitând restituirea imobilului, dupa anul1990, primaria a respins cererea initiala precum si cerere de restituire în bazaLegii nr.10/2001, apartamentul fiind vândut chiriasilor.Prin întâmpinarea formulata, pârâtii D.E. si D.I. au invocat exceptiile autoritatiide lucru judecat, cu referire la decizia civila nr.247/2004 a Tribunalului Arges,devenita irevocabila prin decizia civila nr.34/2005 a Curtii de Apel Pitesti, alipsei calitatii procesuale active si a celei pasive, a partilor, precum siinadmisibilitatea actiunii.Prin sentinta civila nr.4711/07.11.2006, Judecatoria Pitesti a admis exceptialipsei calitatii procesuale active a reclamantului, respingând celelalte douaexceptii si implicit actiunea reclamantului.Asupra apelurilor declarate de parti s-a pronuntat Tribunalul Arges prin deciziacivila nr.237/05.07.2007, în urma carora a desfiintat sentinta si a trimis cauzaspre rejudecare la aceeasi instanta de fond.Decizia tribunalului a fost recurata la Curtea de Apel Pitesti de toate partile, iarprin decizia civila nr.26/R/31.01.2008 acestea au fost respinse ca nefondate.Prin sentinta civila nr.3324 din 4 iunie 2008, Judecatoria Pitesti a respinsactiunea formulata de reclamant, cu consecinta obligarii acestuia la cheltuielide judecata în cuantum de 1319,15 lei catre pârâti.Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a analizat cu prioritate exceptiileinvocate, fiind admise dupa cum urmeaza:Cea a autoritatii de lucru judecat în raport de sentinta civila nr.2424/2003 aJudecatoriei Pitesti, modificata în tot prin decizia civila nr.247/2004 aTribunalului Arges si devenita irevocabila prin decizia civila nr.34/R/2005 a
Curtii de Apel Pitesti.Si exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost admisa în raport de momentulpromovarii actiunii si intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 (respectiv14.02.2001).Pe fondul cauzei, prima instanta a constatat ca apelantul-reclamant nu are titlupe care sa-l opuna subdobânditorului de buna-credinta al imobilului si a dispusrespingerea actiunii reclamantului.Împotriva acestei sentinte a formulat apel reclamantul A.A.C., apreciind ca estenelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:Analiza efectuata de instanta privind exceptia inadmisibilitatii nu mai poate faceobiectul analizei de fond si nici asupra existentei autoritatii de lucru judecat înprivinta motivarii hotarârii primei instante.A aratat ca exceptia autoritatii de lucru judecat este nefondata, aratând ca întresentinta civila pronuntata în fondul prezentei cauze si cea solutionata prindecizia civila nr.247/2004 de Tribunalul Arges nu exista tripla identitate si astfelnu sunt îndeplinite cerintele art.1201 Cod civil.În privinta exceptiei de inadmisibilitate, apelantul a aratat de asemenea ca estenefondata, în raport de faptul ca nicio dispozitie legala nu interzicerevendicarea unui imobil nationalizat de la tertul dobânditor.În privinta titlului de proprietate detinut de apelant, s-a aratat ca este preferabilcelui detinut de subdobânditorul imobilului, care a cumparat apartamentul dela Statul Român al carui titlu este profund viciat.Prin întâmpinare, intimatii-pârâti au solicitat respingerea apelului ca nefondat.Tribunalul Arges, prin decizia civila nr.43 din 13 februarie 2009, a respins canefondat apelul declarat de reclamantul Aman Alexandru Constantin, cuconsecinta obligarii acestuia la cheltuieli de judecata în cuantum de 1000 lei.În adoptarea acestei solutii, instanta de apel a retinut în esenta ca, admitereaexceptiei de catre judecatorie a avut element de referinta decizia civilanr.247/2004 a Tribunalului Arges, devenita irevocabila prin decizia civilanr.34/2005 a Curtii de Apel Pitesti, cumpararea de catre intimatii-pârâti D. aimobilului în baza Legii nr.112/1995 realizându-se cu buna-credinta.Stabilirea calitatii de proprietar pentru intimatii-pârâti a facut ca reclamantul sanu aiba calitatea procesuala activa în legatura cu revendicarea imobilului.Critica vizând exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost privita ca neîntemeiata,deoarece decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr.33/2007 data de SectiileUnite a statuat ca în privinta situatiilor de concurs între legea speciala si legeagenerala, situatia se rezolva în favoarea legii speciale, conform principiuluispeciallia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres delegea speciala.Cu ocazia solutionarii recursului în interesul legii s-a mai statuat ca în cazul încare sunt sesizate neconcordante între legea speciala (Legea nr.10/2001) siCEDO - cea din urma are prioritate, astfel ca prioritatea poate fi data în cadrulunei actiuni în revendicare întemeiata pe dreptul comun.În speta, s-a retinut ca reclamantul a beneficiat de reparatii în natura de peurma litigiilor purtate cu intimatii-pârâti si anume cu privire la terenul revendicatalaturat imobilului apartament.În privinta fondului cauzei, s-a retinut, actiunea în revendicare. nu putea fipromovata decât de proprietarul imobilului. Cum titlul valabil îl ausubdobânditorii imobilului, aspect solutionat de catre instante irevocabil,apelantul-reclamant nu mai detine un titlu de proprietate valabil.În consecinta, tribunalul, în baza art.296 Cod procedura civila, a respins apelulca nefondat.În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si respectareatermenului legal, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul A.A.C.,criticând-o pentru nelegalitate pentru urmatoarele motive:1. Motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila raportat laart.295 si 261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila - instanta de a apel nu aanalizat motivul de apel privind gresita admitere a exceptiei autoritatii de lucrujudecat.Astfel, în cadrul primului motiv de apel, reclamantul a sustinut ca în cauza nueste îndeplinita conditia identitatii de cauza si obiect pentru a se retineincidenta dispozitiilor art.1201 cod civil iar instanta nu analizeaza delocmotivul de apel propriu-zis, referirile expuse fiind cu totul straine de naturaexceptiei ce facea obiectul primului motiv de apel.De asemenea, concluzia finala, conform careia recurentul nu ar mai aveacalitate procesuala activa în cauza vine în contradictie flagranta cu deciziaaceluiasi tribunal, nr.237/2007, prin care a fost desfiintata irevocabil solutiadata în primul ciclu procesual de admitere a exceptiei lipsei calitatii procesualeactive a reclamantului (sentinta civila nr. 4711/07.11.2006 a Judecatoriei
Pitesti).Astfel, prin decizia civila nr.247/22.03.2004 pronuntata de Tribunalul Arges,instanta s-a pronuntat asupra cererii de chemare în judecata formulata derecurentul-reclamant, prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute acontractului de vânzare-cumparare nr.3/17.12.1996 încheiat între RegotransR.A. si Dicu Ion si Dicu Elena iar prin prezenta cerere de chemare în judecata,recurentul a învestit instanta de judecata cu o actiune în revendicare aimobilului situat în Pitesti, str. Crinului nr.7, et.12, judetul Arges.Or, este evident ca între cele doua cauze nu exista identitate de obiect sicauza, prima întemeindu-se pe dispozitiile art.46 din Legea nr.10/2001,instanta pronuntând o hotarâre raportat la acest text legal, pe când cea de-adoua este o actiune în revendicare de drept comun, întemeindu-se pedispozitiile art.480 Cod civil, instanta fiind obligata sa procedeze la ocomparare de titluri valabile.Nefiind îndeplinite conditiile prevazute de art.1201 Cod civil, neexistândidentitate de cauza si obiect, recurentul sustine ca se impune respingereaexceptiei autoritatii de lucru judecat si trimiterea cauzei pentru solutionare pefond la Judecatoria Pitesti.2. Motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila: exceptiainadmisibilitatii este nefondata.Instanta de fond a retinut ca dupa aparitia Legii nr.10/2001, aceasta avândcaracter special, este exclusa formularea unei cereri de revendicare în ceea cepriveste un imobil nationalizat, actiunea fiind inadmisibila, solutie apreciata catemeinica de instanta de apel, care a aratat ca prin decizia nr. 33 /2008 aICCJ, data in interesul legii s-a stabilit o ierarhie de preferabilitate a normelorincidente în materia revendicarii unui imobil nationalizat.Astfel, în concursul dintre norma speciala si cea generala va avea prioritateprima, iar în cazul în care norma speciala contravine CEDO, se va da prioritatenormei europene. În dispozitivul deciziei se mentioneaza expres ca în cazul încare sunt sesizate neconcordante între legea speciala, respectiv Legeanr.10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma areprioritate. Aceasta prioritate poate fi data în cadrul unei actiuni în revendicare,întemeiata pe dreptul comun, în masura în care nu s-ar aduce atingere unui altdrept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.Prin urmare, prin decizia respectiva se recunoaste expres si neechivocposibilitatea formularii unei actiuni în revendicare întemeiata pe dreptul comun,indicându-se numai ordinea de prioritate a aplicarii normelor incidente: normainterna generala, norma interna speciala si norma europeana.Or, prezenta cerere de chemare în judecata este întemeiata în drept pedispozitiile art.480 Cod civil si art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie,ceea ce impune analiza pe fond a actiunii, eventualele contradictii întrediversele categorii de norme aplicabile constituind un aspect ce urmeaza a fisolutionat în cadrul judecatii propriu-zise.În concluzie, în conditiile în care nu exista niciun temei de drept care saexcluda posibilitatea formularii unei actiuni în revendicare în contradictoriu cutertul dobânditor al unui imobil nationalizat, se impune respingerea exceptieiinadmisibilitatii ca nefondata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare.3. Motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila raportat laart.480 Cod civil si art.1 din Protocolul nr.1 aditional la CEDO.În ciuda mentinerii solutiilor de admitere a doua exceptii dirimante, se sustineca instanta de apel face o referire laconica si la fondul cauzei, în sensul capârâtii au titlu valabil asupra imobilului, desi actul normativ ce a stat la bazapreluarii imobilului, respectiv Decretul nr.223/1947 era el însusineconstitutional, încalcând principiul egalitatii si pe cel al ocrotirii dreptului laproprietate prevazute de art.17 si 36 din Constitutia României din 1965.În conditiile în care nu s-a facut dovada unei cauze de utilitate publica si nici nus-a primit o dreapta si prealabila despagubire în sensul legii, actul normativ încauza încalca totodata si prevederile art.481 Cod civil.De asemenea, el intra în contradictie cu dispozitiile art.17 din DeclaratiaUniversala a Drepturilor Omului care prevad ca orice persoana are dreptul laproprietate si nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa decâtpentru cauza de utilitate publica.În fine, decizia administrativa nr.179/1987 emisa de Consiliul Popular alJudetului Arges nu a fost comunicata recurentului, neavând astfel posibilitateade a o ataca în fata instantei, contractul de vânzare-cumparare prin careimobilul a fost înstrainat catre fostii chiriasi în temeiul Legii nr.112/1995, chiardaca se admite ca formal nu este lovit de nulitate, fiind în mod evident viciat.În conditiile în care cei doi pârâti cunosteau faptul ca apartamentul în cauzaeste nationalizat, iar cu minime diligente puteau sa afle intentia reclamantuluide revendicare, se apreciaza ca scopul real al cumparatorilor nu l-areprezentat decât achizitionarea unui bun de mare valoare la un pret derizoriu,cât mai repede posibil, în fraudarea dreptului adevaratului proprietar.Acestia au încheiat contract de vânzare-cumparare, exonerând vânzatorul deraspunderea pentru evictiune, dovada clara a faptului ca înca de la acelmoment au constientizat ca exista posibilitatea ca fostul proprietar sarevendice imobilul.În ceea ce îl priveste pe vânzator, acesta a actionat cu o vadita rea-credinta, înconditiile în care a vândut imobilul, desi era formulata o cerere de restituire aacestuia.Analizând titlul de proprietate al recurentului-reclamant comparativ cu cel alpârâtilor, reiese cu evidenta faptul ca primul este mult mai bine caracterizat,impunându-se a i se da preferinta.S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzeispre rejudecare în fond, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul admiteriiapelului si schimbarea în tot a sentintei atacate în sensul admiterii cererii dechemare în judecata si obligarea pârâtilor sa îi lase în deplina proprietate siposesie imobilul revendicat.Curtea, cu majoritate, a admis recursul, a casat decizia si sentinta si a trimiscauza spre rejudecare la prima instanta de fond, retinând urmatoarele:Recurentul a criticat atât sentinta instantei de fond cât si cea pronuntata înapel, în primul rând sub aspectul modalitatii în care instantele au înteles sasolutioneze cele doua exceptii invocate, respectiv cea a autoritatii de lucrujudecat si a inadmisibilitatii actiunii in revendicare, sustinând ca primeazaexceptia privind admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunii în revendicare. Demodalitatea în care este rezolvata aceasta exceptie, sustine recurentul,instanta mai poate analiza si celelalte exceptii, si în final, în masura în careaceste exceptii sunt respinse se poate trece la solutionarea în fond a cauzei.Potrivit disp. art.137 cod procedura civila, instanta se va pronunta mai întâiasupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac deprisos, in totul sau in parte cercetarea in fond a pricinii. In situatia unui concursîntre exceptii, cum este cazul în speta, va fi invocata si solutionata cuîntâietate acea exceptie care face de prisos verificarea celei urmatoare. Subacest aspect, obiectul exceptiei de inadmisibilitate îl reprezinta contestareadreptului reclamantului de a sesiza instanta, cu o actiune in revendicare dupaaparitia legilor reparatorii speciale, astfel ca, din acest punct de vedereinadmisibilitatile difera de apararile în fond si se apropie de exceptiile deprocedura.Exceptia puterii lucrului judecat este o exceptie de fond, care paralizeazaactiunea reclamantului, însa fata de disp. art.137 cod procedura civila ea poatefi analizata numai dupa exceptia inadmisibilitatii care asa cum s-a mentionat îndoctrina se apropie de exceptiile de procedura si se impune a fi analizata cuprioritate.Ambele instante au apreciat ca actiunea în revendicare promovata de catrereclamant este inadmisibila pe calea dreptului comun ca urmare a regimuluijuridic impus imobilului, singura modalitate de restituire a proprietatii fiindaceea reglementata de Legea nr.10/2001, solutie in raport de care, fata dedisp art. 137 cod procedura civila nu se mai puteau pronunta cu privire la niciun alt aspect al pricinii. Solutia adoptata de instantele de fond privindinadmisibilitatea actiunii in revendicare este in contradictie cu Conventia,decizia ICCJ nr. 33 /2008 si dispozitiile dreptului comun în materie.Astfel, cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii în revendicare pe caleadreptului comun a unui imobil ce a facut obiectul Legii nr.10/2001, s-apronuntat Înalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia civila nr.33/9.06.2008,într-un recurs în interesul legii, în sensul ca Legea speciala se va aplicaîntotdeauna cu prioritate, motiv pentru care bunurile preluate de stat fara titlupot fi restituite fostilor proprietari, numai în aceasta procedura.Instanta suprema a statuat de asemenea ca nu se poate aprecia ca existentaLegii nr.10/2001 exclude, în toate situatiile, posibilitatea de a se recurge laactiunea în revendicare, caci este posibil ca reclamantul într-o atare actiunesa se poata prevala la rândul sau de un bun în sensul art.1 din Primul
Protocol aditional si trebuie sa i se asigure accesul la justitie ".Dispozitiile mai-sus amintite nu fac decât sa confirme teza potrivit careia oactiune în revendicare fundamentata pe dreptul comun este admisibila, pornindde la urmatoarele premise:- aplicabilitatea dispozitiilor Conventiei atunci când reclamantul invocaexistenta bunului" în patrimoniul acestuia, in acceptiunea C.E.D.O.- necesitatea respectarii dreptului de acces la justitie prevazut de disp. art.6 din C.E.D.O.si art. 21 din Constitutie- caracterul mai favorabil al prevederilor Conventiei în raport de Legea 10/2001,din perspectiva garantarii si respectarii drepturilor fundamentale ale omului.O astfel de concluzie decurge si din dispozitivul deciziei mentionate, princare înalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca în cazul în care suntsesizate neconcordante între legea speciala (Legea nr. 10/2001) si ConventiaEuropeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate".Prevalenta normelor Conventiei asupra prevederilor din dreptul intern sestabileste prin analiza concursului dintre legile interne si reglementarileinternationale. Modul de solutionare a acestui concurs de legi este dat de art20 din Constitutia României, care prevede: Dispozitiile constitutionaleprivind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate înconcordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cucelelalte tratate la care România este parte.
Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturilefundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, auprioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutiasau legile interne contin dispozitii mai favorabile.Din compararea reglementarii interne cu reglementarea internationala rezultaîn mod evident faptul ca dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omuluisunt mai favorabile decât dispozitiile Legii nr.10/2001. Aceleasi sustineri suntvalabile si prin raportarea normelor Conventiei la disp. art. 6 alin. (2) din Legeanr. 213/1998.Legea nr.10/2001-art.22 alin.(1) si (5) contine însa o limitare în timp adreptului de a cere restituirea/respectarea dreptului de proprietate pentruproprietatile abuziv confiscate, reglementare evident inferioara principiilorprevazute de Conventie si în totala contradictie cu legea generala (art.480Cod civil) din care rezulta caracterul absolut, exclusiv si perpetuu al dreptuluide proprietate, cu consecinta caracterului imprescriptibil al actiunii înrevendicarea lui, caracter recunoscut prin dreptul intern si practica CEDO.Conventia Europeana a Drepturilor Omului (art.1 din Primul Protocol aditional)nu face nici o distinctie, respectiv nu prevede nici o limitare in timp a dreptuluide a cere respectarea proprietatii. Relevanta sub acest aspect este hotarâreapronuntata de C.E.D.O. în cauza Paduraru împotriva României care a retinutcaracterul imprescriptibil al actiunii în revendicare (...Revendicarea, caactiune petitorie imprescriptibila urmareste a stabili in mod direct existentadreptului de proprietate al reclamantului... ") Rezulta ca Legea nr.10/2001 -disp.art.22 alin.(5) contin o norma mai putin favorabila protectiei dreptului deproprietate si, ca atare, instantele vor putea sa le înlature de la aplicare.Admisibilitatea revendicarii este impusa de aplicarea directa si imediata îndreptul intern a C.E.D.O., în caz contrar încalcându-se urmatoarele drepturifundamentale prevazute atât de conventie cat si de constitutie.Dreptul de acces la instanta - element indispensabil dreptului la un procesechitabil prevazut de de disp. art. 6.1. din C.E.D.O. în baza carora fiecarepersoana are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de catre oinstanta independenta care va hotarî asupra încalcarii drepturilor si obligatiilorsale cu caracter civil.Dreptul la respectarea proprietatii - prevazut de disp. art.1 din Primul Protocoladitional la Conventie: orice persoana are dreptul la respectarea bunurilorsale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitatepublica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptuluiinternational."Verificarea încalcarii acestui drept prin respingerea actiunii in revendicare insituatia analizata trebuie sa porneasca de la verificarea conditiei careclamantul sa aiba un bun în sensul Conventiei.Art.1 din Protocolul 1 la Conventie, confera protectie juridica bunurilor actuale,care exista în patrimoniul celui care pretinde ca i-a fost încalcat dreptul deproprietate asupra lor.O alta situatie poate fi aceea a bunurilor la dobândirea carora acestia ar aveacel putin o speranta legitima (cauza Paduraru c.României).Calitatea de titular actual al bunului revendicat poate sa rezulte si dintr-unact normativ care prevede masuri de restituire sau recunoasterea preluariiabuzive de catre stat. În acest sens în legislatia romana s-au facut mai multeastfel de recunoasteri din partea statului a caracterului abuziv al preluariiimobilelor in perioada 1945-1989 si implicit a caracterului de bun actual alacestor bunuri in patrimoniul celor care reclama încalcarea dreptului.Reclamantului-recurent i s-a recunoscut calitatea de titular al unui bun însensul Conventiei, prin decizia nr.775/2006, prin care i s-au acordatdespagubiri aferente imobilelor preluate abuziv, in temeiul Legii 10/2001,existând astfel o speranta legitima de redobândire a bunurilor.A declara actiunea în revendicare ca inadmisibila, ar echivala deopotrivacu anihilarea nejustificata a caracterului absolut, exclusiv si perpetuu aldreptului de proprietate, cu consecinta pierderii beneficiului imprescriptibilitatii,atribut esential al revendicarii imobiliare.Respingerea ca inadmisibila a actiunii în revendicare ar însemna si afectareasubstantei dreptului de proprietate, nefiind respectat un raport deproportionalitate între scopul urmarit (respectarea dreptului de proprietateîncalcat) si mijlocul procedural ales (trimiterea exclusiv la procedura legii10/2001 care limiteaza în timp si formal dreptul de a cere restituirea).Fata de considerentele mai sus expuse, critica privind solutionarea gresita aexceptiei inadmisibilitatii actiunii în revendicare s-a constatat a fi întemeiata siadmisa, în temeiul art.312 cod procedura civila, cu consecinta casarii ambelorhotarâri si trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanta, care va analiza pefond actiunea în revendicare formulata de reclamant, actiune admisibila potrivitnormelor legale mai sus invocate.5. Pronuntarea instantei de fond pe exceptia ce deriva din neachitarea tarifuluilegal privind înscrierea în cartea funciara a unui drept, face inutila analiza pefond a litigiului, precum si a criticilor pe fond în caile de atacArt.94 alin.1 din Legea nr.7/1996Art. 2 din Ordinul nr.371/2007 al Ministrului Internelor si ReformeiAdministrativeTribunalul, examinând apelul, a constatat faptul ca cerinta administrativa aachitarii tarifului prevazut de lege, asa cum a fost el calculat si apoi nu a fostcontestat pe caile prevazute de lege, nu a fost îndeplinita. Astfel, potrivit art. 2din Ordinul nr.371/2007, neplata tarifului stabilit si necontestat de catre cel ceformuleaza cererea catre birou, atrage respingerea cererii, fara a mai finecesara cercetarea temeiniciei acesteia.Lipsa contestarii tarifului asa cum a fost el stabilit, pe calea reexaminariiprevazuta de alin.6 al aceluiasi articol, face imposibila examinarea, într-oeventuala cale jurisdictionala, a eventualelor greseli ce se pretinde a se fi facutîn momentul calcularii acestui tarif.Or, contestatorul nu a utilizat calea legala de examinare a modalitatii în care i-afost stabilit tariful datorat pentru serviciile cerute, asa încât, solutia derespingere a cererii sale, era cea care se impunea, fara a mai fi necesaracercetarea celorlalte cerinte privind existenta dreptului a carui înscriere a cerut-o si urmare a procedurilor în vederea realizarii acestui drept.(Decizia civila nr.1844/R din 03 decembrie 2009)
| ← Prin cererea înregistrata sub nr.3135/1997 pe rolul... | Prin sentinţa civilă nr.2401/14 noiembrie 2008, Judecătoria... → |
|---|
