RECURS. OMISSIO MEDIO. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
RECURS. OMISSIO MEDIO. INADMISIBILITATE.
Câtă vreme criticile din recurs, nu au formulat obiectulapelului, pentru a se verifica în ce măsură tribunalul asoluţionat greşit această cale de atac, ele nu pot fi luate îndiscuţie, întrucât este inadmisibilă analizarea unor critici omissiomedio.
(Decizia civilă nr.125/R-MF din 2 august2004 a Curţii de Apel Piteşti).
Judecătoria a încuviinţat reclamantului să poarte legături personalecu minorul rezultat din căsătoria cu pârâta, în prima şi a treia săptămână afiecărei luni, începând cu orele 1600 sâmbăta şi până la orele 1600 duminica,precum şi în prima jumătate a fiecărei vacanţe şcolare, la domiciliul tatălui.
În termen legal, au declarat apeluri, atât reclamantul cât şi pârâta,primul neindicând motivele pentru care consideră că hotărârea este nelegală şinetemeinică.
Pârâta a susţinut greşita încuviinţare pentru tatăl-reclamant de aavea legături personale cu minorul, deoarece nu-şi doreşte o astfel de relaţie,în condiţiile în care acesta consumă băuturi alcoolice, lucru care îi displacecopilului.
În dezvoltarea criticii se arată că o astfel de legătură ar putea fiîngăduită doar la domiciliul mamei, pentru a se evita punerea în pericol acopilului, aflat doar sub supraveghere paternă.
Prin decizia civilă nr.852 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Vâlceaa respins ca nefondate ambele apeluri, constatând că instanţa a apreciat corectatât durata, cât şi locul în care aceste legături se vor desfăşura, ţinându-se contde vârsta şi interesele minorului, nedovedindu-se un comportamentnecorespunzător al tatălui, ce ar putea influenţa negativ educaţia copilului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, criticând-o subaspectul greşitei aprecieri a situaţiei de fapt, atunci când s-a stabilit programulorar, program ce nu ţine cont de necesitatea ca minorul să-şi pregăteascătemele pentru ziua de luni, distanţa între localităţile de domiciliu ale părţilor,de cca. 40 km., dar şi în stabilirea programului în timpul vacanţelor, în sensulcă în afară de vacanţa de vară, celelalte sunt prea scurte şi nu permitminorului o odihnă corespunzătoare în lipsa unui loc stabil.
În urma adoptării Legii nr.195/2004, Înalta Curte de Casaţie şiJustiţie, în temeiul art. II, a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre soluţionareCurţii de Apel Piteşti.
Potrivit dispoziţiilor art.1, pct.11, aliniat ultim, din Legeanr.195/2004, în analizarea motivelor de recurs, au fost avute în vederedispoziţiile art.304 Cod procedură civilă, aşa cum erau ele în vigoare la datapronunţării deciziei.Dincolo de faptul că aceste critici nu se încadrează în cele restrictiv prevăzutede disp.art.304 Cod procedură civilă, se observă că atâta timp, cât nu auconstituit obiectul apelului, pentru a se verifica în ce măsură tribunalul asoluţionat greşit această cale de atac, nu pot fi analizate, întrucât esteinadmisibilă formularea unor critici omissio medio.
| ← CONTESTAŢIE ÎN ANULARE SPECIALĂ. OMISIUNE DE PRONUNŢARE... | REVIZUIRE. ART.322, ALIN.1 COD PROCEDURĂ CIVILĂ. COMPETENŢĂ. → |
|---|
