TAXE VAMALE. CONTROL A POSTERIORI. MOMENTUL DE LA CARE ÎNCEP SĂ CURGĂ SANCŢIUNILE PENTRU NEACHITAREA ÎN TERMEN A TAXEI VAMALE SUPLIMENTARE
| Comentarii |
|
TAXE VAMALE. CONTROL A POSTERIORI. MOMENTULDE LA CARE ÎNCEP SĂ CURGĂ SANCŢIUNILE PENTRUNEACHITAREA ÎN TERMEN A TAXEI VAMALESUPLIMENTARE.Art.61 alin.3 din Codul vamal, aprobat prin Legeanr.141/1997 şi modificat prin Legea nr.174/2004;Art.141 şi 148 alin.1 din Codul vamal, aprobat prinLegea nr.141/1997;Art.109 alin.2, art.115 şi art.116 Cod procedurăfiscală.
Sancţiunile pentru neachitarea în termen a sumelorstabilite în urma unui control vamal a posteriori se calculează înraport de data la care s-a comunicat titularului operaţiuniivamale obligaţia de plată a diferenţei de taxă vamală.
(Decizia nr.535/R-C din 8 septembrie 2006)
Prin acţiunea înregistrată la 15 martie 2006, reclamanta S.C.A C91" S.R.L. Piteşti a solicitat în contradictoriu cu D.G.F.P. Argeş şiA.N.V. -D.R.V. Craiova anularea deciziei nr.8 din februarie 2006 şisuspendarea actului administrativ până la soluţionarea pricinii.
În motivare s-a susţinut, pe de o parte, că reclamantabeneficiază de taxe vamale preferenţiale întrucât produsele importatesunt de origine comunitară, iar pe de altă parte, că nu datorează dobânzişi penalităţi de întârziere decât după expirarea unui termen de 7 zile de ladata când i s-a comunicat obligaţia de plată.
Prin sentinţa nr.143/CF/2006, Tribunalul Argeş a admis înparte acţiunea, a anulat tot astfel actul administrativ şi procesul-verbalîntocmit de D.R.V. Craiova, în sensul că a exonerat-o pe reclamantă deplata sumei stabilite cu titlu de dobândă, menţinând însă obligaţia deplată pentru taxele vamale suplimentare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâtele,susţinând în principal că datoria vamală ia naştere în momentulînregistrării declaraţiei vamale şi, din ziua întâi a lunii următoare, sedatorează dobânzi, penalităţi sau majorări de întârziere. Aşa cum rezultădin dispoziţiile art.115 şi 116 din O.G. nr.92/2003, neachitarea lascadenţă a obligaţiilor de plată dă naştere la sancţiuni de întârziere, iarprevederile art.109 din acelaşi act normativ nu cuprind un moment de lacare să înceapă calculul pentru accesoriile drepturilor vamale.
Soluţionând căile de atac, Curtea de Apel Piteşti prin decizianr.535/R-C/2006 a respins ambele recursuri.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut mai întâi aplicareaprincipiului tempus regit actum, observând că operaţiunile de importrealizate de reclamantă s-au derulat în perioada 31 mai 2001 - 3 iunie2003.
Potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectivart.61 alin.3 din Codul vamal, aprobat prin Legea nr.141/1997 (textulterior modificat), atunci când, printr-un control vamal ulterior, seconstată diferenţe în minus la plata taxelor vamale, autoritatea ia măsuripentru încasarea acestora - comunicând titularului operaţiunii obligaţia deplată - în termen de 7 zile de la data înştiinţării, iar neconformarea acestuitermen atrage suportarea unor sancţiuni de întârziere.
Legea stabileşte, aşadar, obligaţia de a achita taxele vamalesuplimentare în 7 zile de la data comunicării către debitori a datoriei şi aîntinderii acesteia.
În lumina dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuăriicontrolului a posteriori, trebuie avute în vedere prevederile art.109 alin.2din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora diferenţa de obligaţiifiscale, principale sau accesorii, se achită tot în funcţie de datacomunicării, respectiv până la data de cinci a lunii următoare, dacă a avutloc comunicarea în intervalul 1-15 din lună şi până la 20 ale luniiurmătoare, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 dinlună.
Aşadar, şi normele fiscale în vigoare la momentul efectuăriicontrolului stabilesc ca regulă generală obligativitatea comunicăriidiferenţelor de taxă vamală şi consecinţa firească este aceea că, acestmoment marchează începutul pentru calculul accesoriilor aferentedrepturilor vamale determinate ulterior declaraţiei.
Prevederile art.141 alin.1 şi art.148 alin.1 din cod, nu suntincidente în cauză întrucât se referă exclusiv la datoria vamală raportată ladata înregistrării declaraţiei vamale de import definitiv. La această dată ianaştere obligaţia de plată pentru sumele stabilite prin declaraţia vamală.Nu se poate naşte la acest moment datoria de plată a unei sume ce nu afost stabilită, care nu este, deci, lichidă la întocmirea declaraţiei vamale şiexistenţa sa nu a fost comunicată ca obligaţie de plată titularuluioperaţiunii de import.
În concluzie, aceste accesorii ale taxei vamale suplimentare nupot fi calculate decât în raport de art.61 alin.3 din Codul vamal, respectivart.109 alin.2 din Codul de procedură fiscală şi de data la care reclamanteii s-a comunicat că datorează o sumă de bani cu acest titlu, în măsura încare, printr-o atitudine culpabilă, nu se conformează obligaţiei de plată.
Eventuala faptă ilicită, constând în întocmirea deliberată aunei declaraţii vamale neconforme cu realitatea, poate da naştere altorsancţiuni, dar nu marchează momentul de la care pot fi calculate dobânzi,penalităţi sau majorări de întârziere la o sumă ce nu face obiectuldeclaraţiei.
| ← HOTĂRÂRE ARBITRALĂ - TEMEI AL INTABULĂRII DREPTULUI DE... | Anularea Deciziei nr.2/6 ianuarie 2006 emisă de Direcţia... → |
|---|
